UNIVERSITATEA VALAHIA

ȘTIINȚE POLITICE ANUL II

ANTROPOLOGIE POLITICĂ

REFERAT
APARIȚIA STATULUI

STUDENT: LĂSCAIE CRISTIAN CONSTANTIN

 Conceptul de stat.

Aparitia si evolutia statului

Statul reprezinta principala institutie a sistemului politic,

deoarece, prin intermediul sau, se realizeaza elementele esentiale ale
organizarii si conducerii societatii. Datorita acestui fapt, problematica
statului ocupa o importanta pondere in aria de investigatie a
fenomenului politic.

Notiunea de stat provine de la latinescul 'statius' care, initial,

desemna o 'stare de repaus'. Romanii mai foloseau si termenul
'civitas', semnificand 'cetate, stat', precum si 'res publica' aproximativ
cu acelasi inteles. Despre 'polisul' grecesc s-a aratat deja ca el
desemneaza cuvantul 'stat', 'cetate'. Germanii au interpretat notiunea
de 'statius' in sensul de 'land', cu semnificatia de 'stat', 'tara', vizand
organizarea politica statala. Expresia 'statio' apare pentru prima data
in lucrarea lui N. Machiavelli 'Il Principe', in stransa legatura cu
faurirea unitatii statale. Abia in sec. al XVII-lea aceasta idee este larg
admisa, termenul incepand sa patrunda in toate limbile.

In antichitate, statul era considerat o forta de origine divina,

conceptie care se va regasi si in urmatoarele formatiuni sociale. In
optica lui Platon, statul reprezenta o organizare de tip aristocratic
bazata pe caste, in care era inclusa intreaga populatie, cu exceptia
sclavilor. Conducatorii erau filosofii, inteleptii, gardienii erau cei care
indeplineau rolul de paznici, iar mestesugarii si agricultorii asigurau
baza sociala.

In perioada Renasterii s-a remarcat in aceasta privinta N.

Machiavelli, care considera statul o organizatie politica nationala,sub
egida monarhiei absolutiste, inscrisa in limitele unui anumit teritoriu.

In epoca luminilor, Montesquieu prezinta statul ca o institutie

centrala bazata pe legi si structurata pe trei elemente ale puterii:
legislativa, executiva si judecatoreasca. J.J. Rousseau defineste statul
ca o putere contractuala, legitimata printr-un contract social, adica o
organizatie politica separata de societate, careia i se cedeaza o parte
din drepturile comunitatii, pentru a sluji comunitatea. Immanuel Kant
intelege statul ca o grupare a oamenilor supusi regulilor de drept, ceea
ce este adevarat dar nu complet, pentru ca nu se explica scopul
gruparii respective de oameni. El avea in vedere, prin urmare, numai
latura juridica, dar nu si cea politica a statului.

In conceptia marxista, statul reprezenta un instrument de

dominare a unei clase sociale asupra alteia.

Printre factorii care au determinat aparitia statului se pot include:

- Atingerea unui inalt grad de evolutie a triburilor si uniunilor

tribale, prin cresterea lor numerica dar si calitativa, prin tendinta
de a se transforma in popoare si de a deveni sedentare, in care
functionalitatea comunitatii nu se mai putea realiza doar pe baza
 legaturilor de sange, prin supunerea copiilor fata de parinti, ci
prin altfel de relatii - superioare - oferite de organizarea statala,
in care apare o noua relatie conducatori - condusi;
- Diviziunea sociala a muncii, legata indeosebi de aparitia
agriculturii (viata comunitatii incepand sa capete un caracter
sedentar) a generat necesitatea de a organiza comunitatea pe un
anumit teritoriu, pe baza unor structuri politice;
- Diferentierea sociala, ca rezultat al aparitiei plusprodusului, care
reclama o armonizare a intereselor privind productia, circulatia
si, mai ales, distribuirea si redistribuirea produselor, ceea ce
ducea, totodata, la necesitatea existentei unei autoritati politice
cu mijloace de impunere a vointei proprii

Statul a aparut si s-a dezvoltat in stransa legatura cu

specializarea unei anumite parti din societate, careia i s-au incredintat
anumite functii de conducere, organizare, aparare etc., pentru
asigurarea functionalitatii sociale in conditiile complexe in care au
inceput sa se dezvolte anumite comunitati umane: tribul, uniuni
tribale, popoare, natiuni.

Dupa cum se observa, statul a aparut legat de evolutia unor

comunitati umane care, pentru a functiona, aveau nevoie de o
organizare politica data de stat. La inceput, statul era o organizare
politica a triburilor si uniunilor tribale, iar apoi, o data cu formarea
popoarelor, statul a devenit principalul mod de organizare politica a
acestora, situatie ce o intalnim atat in perioada sclavagista cat si in cea
feudala.

Pe masura evolutiei istorice, adancirii procesului de formare a

constiintei nationale, tendinta natiunilor de a se constitui intr-o viata
politica de sine statatoare a devenit atat de puternica incat a actionat ca
principalul factor de destramare a imperiilor, pe ruinele carora s-au
format state nationale. Astfel, s-au dezagregat imperiile: otoman,
habsburgic, german si altele.