6.

Statul
1. Statul: evoluție şi concept

Analiza sistematică asupra statului este o temă de referinţă

pentru înţelegerea naturii politice, pentru înţelegerea
naturii umane şi, în particular, a locului şi rolului filosofiei
politice, sociologiei, antropologiei, pshiologiei și ştiinţei
politice în ansamblul cunoaşterii şi acţiunii umane.
Originea cuvântului ,,stat” vine din lat. status, din it. stato
(cu unele sensuri după fr. état) care înseamnă condiţie sau
mod de existenţă.

Prima utilizare a sa într-un sens politic se află în latina

medievală, status echivalând cu prosperitatea, bunăstarea
sau buna orînduire a unei comunităţi particulare (biserica,
imperiul sau regatul).
Termenul de stat nu figura în vocabularul politic al
antichităţii şi Evului mediu. Motivul pentru care au fost
utilizaţi alţi termeni în locul celui de stat îl constituie, în
principal, faptul că situaţia politică la care se refereau
scriitorii antici şi medievali era diferită de la o perioadă
istorică la alta a dezvoltării gândirii politice.
Înţelesurile noţiunii de stat

Termenul de ,,stat” acoperă forme politice antice, medievale şi

moderne, fără ca să fie precizată, de fiecare dată semnificaţia sa
exactă. În antichitate, grecii și romanii și în epocile anterioare
modernităţii pentru a se desemna statul se foloseau termeni sau
concepte precum:
1. Polis (cetate) - civitas
2. Politeia (formă de organizare)
3. Res-publica (republică)
– Imperium (realitate istorică), (Imperium inspiră diversele
forme de stat)
– Regnum
 
Evoluția noţiunii de stat

Noţiunea de stat s-a cristalizat în paralel cu schimbările

petrecute în planul realităţii politice din antichitate şi până
în timpurile moderne, de la polis-ul grecesc până la statul
național centralizat. Aşadar, pentru grecii antici viaţa
politică se concentra în perimetrul polis-ului (cetatea-stat)
o comunitate de mici dimensiuni, pe care Platon şi
Aristotel o considerau expresia cea mai înaltă a binelui
comun, înţeles ca valoare morală supremă.
 Sfântul Augustin va utiliza, la începutul epocii creştine,
mai mulţi termeni sau concepte pentru a desemna realitatea
statului precum: res publica, civitas, regnum. În Evul mediu,
respectivii termeni vor avea conotaţii oarecum diferite:
,,civitas se referea în mod general la cetatea-stat, pe cale de
dezvoltare în diverse părţi ale Europei, dar mai ales în
Italia. Regnum era utilizat pentru a descrie monarhiile
teritoriale în curs de formare începând cu Evul mediu
târziu. Res-publica era un termen rezervat pentru a
desemna comunităţi mai largi, respublica christiana care
reuneşte pe toţi credincioşii în acelaşi cămin vizând (…), în
acest sens, biserica sau imperiul.”35 Astfel de termeni erau
utilizaţi pentru a desemna deopotrivă o realitate teritorială,
un popor sau un guvernământ oarecare.
Construcţiile politice de tipul regatului, care şi-au făcut
apariţia în Evul mediu târziu şi care contrastau atât cu
cetatea-stat cât şi cu imperiul, se apropiau cel mai mult de
conceptul modern de stat aşa cum îl va consacra Niccolò
Machiavelli.
Sensul modern al conceptului, de stat ce trimite la o
realitate politico-juridică, este clar conturat de Niccolò
Machiavelli în lucrarea Principele, scrisă în 1513 la San
Casciano și publicată în 1532 la Roma. Prima frază din
Principele poate fi citată în întregime:

,,toate statele, toate guvernările care au avut putere

asupra oamenilor sunt republici sau principate.“
Pentru Niccolò Machiavelli, statul este o ordine politică şi
juridică, o stăpânire sau guvernământ asupra teritoriilor şi
oamenilor ,indiferent dacă această stăpânire o exercită o
persoană (un principe) sau o adunare (ca în cazul
republicilor), în mod paşnic sau tiranic.

Termenul de stat, în înţeles modern, se va răspândi destul

de repede în spaţiul italian şi ceva mai lent în restul
Europei.
Cuvântul ,,stat” poate fi folosit spre a desemna:

1.O idee filosofică sau o entitate istorică

2.O formă perenă de comunitate umană sau un fenomen

specific modern

Aceste accepţiuni diferite nu sunt neapărat contradictorii,

dar trebuie deosebite cu grijă una de alta.”
(David Miller, Enciclopedia Blackwell a gândirii politice, Editura Humanitas,
2000, p. 696.)
Abordat cu instrumente sociologice statul se prezintă ca o
dimensiune a societății politice, societate guvernată de o
putere instituționalizată, având capacitatea și mijloacele
de a exprima și de a realiza voința unei părți din
colectivitate ca voință generală.

Statul este definit de Gordon Marshall în Dicţionarul de

sociologie Oxford drept un „set distinct de instituţii având
autoritatea de a crea regulile care guvernează societatea”.
Anthony Giddens consideră că există stat acolo unde
există un aparat politic de guvernare (instituţii) care
conduc un teritoriu dat şi a căror autoritate este susţinută
de un sistem de legi (...)
Definiție

În orice accepţiune. existenţa statului presupune raporturi

fixe între o comunitate şi un teritoriu. (Dicţionar de
Sociologie, Editura Babel, 1998, p. 591)

Definiție

Statul este o formă de organizare politică, socială și

culturală.