tiina Politic

Michael Mann teoria statului modern/sursele puterii sociale. Incercam sa raspundem la

intrebarea: cum anume poate fi formulata o definitie a statului modern care sa fac dreptate
complexitatii si diversitatii acestui concept politic? Privit din perspectiva sociologiei istoriei,
vedem ca statul la singular nu exista, ci ne aflam in prezenta statelor. Tot ceea ce putem spera
este sa producem o definitie operationala capabila sa surprind aceasta diversitate si pluralitate a
statelor, precum si complexitatea interna. Mann trece in revista teoriile despre stat, apoi
considerand ca acestea nu sunt satisfacatoare elaboreaza propria sa teorie cu privire la stat.
Mann cartografiaza teoriile cu privire la stat in 3 perspectiva explicative cea elitista
subdivizandu-se in alte 2 componente. Deci exista cel putin 4 moduri care au fost puse in
aplicare vreme indelungata pt a explica ce este statul, in manifestarile sale foarte diverse, istoric
si geografic. Cele 4(5) moduri sunt tot atatea filtre/perechi de ochelari, fiecare perspectiva tratata
cu prudenta. Cele 5 perspective pot fi rezumate:
1) Teoria marxista principala critica adresata acestei teorii e incapacitatea de a trata statul ca
variabila independenta. Potrivit teoriei marxiste, statul care inseamna institutii, sistem legal,
persoane, aparat nu poate fi inteles decat ca produs al unei anume dinamici de societate,
dinamici productive = capitalism; drept urmare, acest stat va fi eminamente un mod care va
asigura reproducerea unui anume tip de raporturi sociale, ale caror echilibre sunt produce la
nivelul raporturilor de productie. Statul ca ansamblu institutional si legal este important, in
special din perspectiva economiile capitaliste. Cand spune ca statul e un mod de dezvoltare a
capitalismului Max se refera la un spatiu de dezvoltare al capitalismului, mai putin al natiunii.
Statul si natiunea sunt suporturile capitalismului statele moderne, mai brusc sau mai putin
brusc, creeaza spatii ale geografiei umane care sunt uniforme si coerente, ce permit dezvoltarea
capitalismului (vezi cazul revolutiei franceze natiunea ca spatiu fiscal unificat moneda unica,
sistem de masuri unic). Teoria marxista observa foarte bine modalitatile in care diversele
societati reusesc sa-si unifice si sistematizeze propriul spatiu national, insa nu reuseste sa
formuleze o definitie a statului alta decat un dispozitiv de reproducere a raporturilor de dominatie
pe taram economic (dihotomia burghezie proletariat).
2) Teoria pluralista statul ramane o variabila independenta. Constitutionalismul de sfarsit de
sec XVIII afirma urmatorul lucru federatia este o forma de stat/confederatia inseamna aducerea
impreuna a unor suveranitati. In aceasta directie, James Madison este sustinatorul variantei
federale. Formatia federalistilor este impregnata de cultura latina, de republica romana ->
formula politica republicana (pericolul este aparitia factiunilor). Solutia federala este o solutie
institutionala de constructie a autonomiei statului -> suveranitati alternative, distanta dintre alesi
si alegatori. O republica este un regim politic pe baza de reprezentare conform lui Madison.
Se doreste autonomizarea institutionala a statului; astfel se neutralizeaza factiunile. Arhitectura
institutionala are vocatia autonomiei ce e menita sa impiedice tendintele centrifuge inerente
societatii, in pofida tendintelor de societate eterogena. In mod ciudat, teoria pluralista se naste in
completarea si in corectarea acestei viziuni constitutionaliste. Th. Lowi comenta prin taierea unei
parti a declaratiei lui Madison grupurile actioneaza in interes propriu, nu neaparat impotriva
interesului comun. In varianta pluralista, statul e la fel de inexistent ca si in marxism, ca variabila
independenta. Statul nu mai e dispozitivul ce asigura reproducerea unor raporturi inegalitare de
dominatie in societate, ci produsul compromisului obtinut pe cale negocierii intre grupurile ce
compun societatea. Exista o conflictualitate intrinseca intre perspectiva clasista si cea pluralista.
Perspectiva pluralista demonteaza pe cea marxista: societatea e compusa din grupuri, suprapuse
si numeroase, corespunzand pluralitatii identitatilor indivizilor. Societatea devine astfel o tesatura
densa de grupuri suprapuse, in dialog si cautand forme de compromis. Corolarul descrierii
statului ca ansamblu institutional si legal ca produs al compromisului perpetuu nu exista un
clivaj unic, precum in teoria marxista.
3) Teoria elitista - corelata cu realismul. Statul e un actor unitar si autonom, masurat dpdv al
coerentei interne a elitelor. Mann amesteca toate ingredientele anterioare, intr-o definitie
exhaustiva.