 Se referă la mutaţiile pe care le-a suportat

structura resurselor umane şi viitoarele

tendinţe ale managementului general
 Defineşte conceptul de motivare,
componentele motivării şi se enumeră
pricipalele concepţii şi teorii privind
motivarea
 Se face o abordare a conceptului de atitudine
 Sunt enumerate principalele concluzii ce reies
din abordarea temei
 Dezvoltarea economiei şi a tehnicii, transformarea rapidă
a mediului social al organizaţiilor, creşterea
responsabilităţii sociale şi a mobilităţii resurselor umane,
schimbarea psihologiei industriale reprezintă aspecte
semnificative care evidenţiază importanţa resurselor
umane pentru o organizaţie.
 În contextul globalizării şi mondializării pieţelor, au loc
continue schimbări semnificative ale mediului de afaceri,
cu influenţe asupra conducerii organizaţiilor şi
determinând mutaţii în calificarea resurselor umane şi în
managementul acestora. Pe de alta parte, progresul rapid
al ştiinţei şi tehnicii contemporane, amplificarea
cunoştinţelor în toate domeniile de activitate sunt factori
de presiune pentru schimbări în organizarea structurală a
firmelor şi în managementul acestora, în structura şi
calitatea resurselor umane, precum şi în managementul
acestor resurse.
 Trăim într-o societate în care schimbările se succed cu o mare
rapiditate şi în care, pentru lumea afacerilor, provocările şi
obligativitatea schimbării ţin de domeniul normalităţii. Cert este
că, fără Resurse Umane, capabile de schimbare şi adaptare, de
creativitate şi competenţe profesionale multiple, organizaţiile de
orice fel sunt sortite eşecului. În acest context, oamenii
reprezintă o resursă vitală, de azi şi de mâine a tuturor firmelor,
care asigură supravieţuirea, dezvoltarea şi succesul acestora.
 Schimbarile frecvente intervenite în activitatea companiilor
multinaţionale impun acordarea unei atenţii sporite domeniului
resurselor umane. Strategia şi politicile de resurse umane
trebuie să asigure cadrul de menţinere şi dezvoltare a
managerilor capabili să coordoneze activităţile la nivel
internaţional şi, din acest punct de vedere, trebuie acordată
prioritate urmatoarelor activităţi de resurse umane: recrutarea şi
selecţia resurselor umane, formarea personalului,
managementul carierei şi motivarea angajaţilor.
 Motivarea corespunzătoare a angajaţilor este scopul
principal pe care se întemeiază buna conducere a unei
firme. Slaba calitate a conducerii reprezintă principala
cauză a nemulţumirilor salariaţilor care sunt nesatisfăcuţi
de munca lor.
 A motiva personalul înseamnă a crea posibilităţi pentru
îndeplinirea unor obiective individuale şi de echipă,
pentru asumarea răspunderilor, recunoaştere, răsplată .
Asumarea unor răspunderi creează posibilitatea unor
realizări care oferă posibilitatea recunoaşterii individuale
sau de grup, iar recunoaşterea asigură posibilitatea
promovării personale. Realizările contribuie la succesele
firmei în afaceri, iar promovarea asigură succesul
angajatului în cariera sa profesională.
 „Lecţia” însuşită de companiile de succes a fost aceea
că trebuie proiectate standarde de muncă sau sisteme
de organizare şi control prin care să fie în permanenţă
potenţată imaginea de sine pozitivă a oamenilor,
respectiv sentimentul acestora că sunt învingători, şi
nu perdanţi.
 Putem afirma că atitudinea faţă de muncă a
angajaţilor este un factor complex, care depinde atât
de climatul organizaţional (şi indirect de cultura
organizaţională) cât şi de mentalitatea generală faţă
de muncă a unei societăţi. Atitudinea generală faţă de
muncă influenţează în mod direct performanţele
organizaţiei, iar la nivel individual este un
determinant al performanţelor în muncă, precum şi al
carierei personale.
 În contextul actual, angajatul este abordat
colectiv iar în noul context managerul ar trebui să
abordeze angajatul individual în funcţie de
nevoile lui, punându-se accent pe dezvoltarea
unor competenţe individuale. Acest lucru a fost
favorizat şi de criza economică mondială care a
lăsat să se întrevadă că reînnoirea sistemelor de
gestiune a resurselor umane reprezintă singura
cale de a ieşi din impas.