IMPORTANTA RESURSELOR UMANE IN FIRMA

Resursele umane reprezinta una dintre cele mai importante investitii ale unei organizatii.
Este un fapt cert si crucial pentru existenta ei. Organizatiile cheltuiesc multi bani cu angajatii lor,
iar datorita costurilor antrenate, acestea reprezinta unele dintre cele mai evidente investitii in
resurse umane. Investitia in personal s-a dovedit a fi calea cea mai sigura de a garanta
supravietuirea unei firme sau de a asigura competitivitatea si viitorul acesteia.
De asemenea, resursele umane sunt singurele capabile sa produca si sa reproduca toate
celelalte resurse aflate la dipozitia unei organizatii. Pentru ca potentialul lor contribuie activ la
cresterea eficientei si eficacitatii organizationale, oamenii suntconsiderati ca fiind resursele
active ale organizatiei.
Deciziile manageriale din domeniul resurselor umane sunt printre cele mai dificile.De
exemplu, deciziile in ceea ce priveste angajarea de mai multi oameni cu o anumita calificare si
experienta, deciziile de a perfectiona si promova personalul sau din contra, de al concedia.
Toate deciziile care se iau in ceea ce priveste resursa umana, trebuiesc sa fie evaluate din
punct de vedere moral si legal, fiind adoptate intotdeauna in functie de trecutul si personalitatea
oamenilor la care se refera. Trebuie, atunci cand se iau decizi in privinta personalului, sa se tina
cont si de interesele si celorlalte parti implicate.
Oamenii dispun de o relativa inertie la schimbare, compensata insa de o mare adaptabilitate
la situatii diverse. Este bine cunoscut faptul ca schimbarile organizationale sunt pline de
dificultati si capcane, implicand de asemenea un anumit risc prin doza de neprevazut, iar de
multe ori chiar comportamentul celor care se straduiesc sa accepte sau sa faca schimbari
genereaza rezistenta la schimbare.
O alta caracteristica a resurselor umane este aceea ca sunt puternic marcate de factorul
timp. Valorile noastre influenteaza adesea parerile noastre despre comportamentul in organizatii.
Problema managementului modern este cum sa trecem de la munca din obligatie, ideea pastrata
inca din timpuri stravechi, la munca din vocatie, care presupune originalitate, iesirea din tiparele
comode sau identitatea cu noi insine.
Principiul demnitatii umane, trebuie sa conduca relatiile dintre manageri si subordonati,
indiferent de pozitia ocupata in cadrul organizatiei. Atingerea obiectivelor organizationale este
extrem de importanta, insa mijloacele de realizare a lor nu trebuie sa incalce demnitatea
oamenilor. Sa incercam a trata oamenii in felul in care ne dorim noi insine a fi tratati, ideea
transmisa de Thomas Murphy, fost presedinte la General Motors, va aduce beneficii atat
individului cat si organizatiei.
Se constata din pacate ca, cu toate că oamenii sunt „măsura tuturor lucrurilor”, nu tot
timpul în cadrul firmelor importanţa lor este apreciată la reala valoare. Cauzele sunt diverse: de
la o subestimare a motivării, la teama că angajaţii, prin realizarea propriei lor importanţe vor cere
drepturi salariale sporite. Indiferent însă de atitudinea întâlnită în practică, nimeni, nici chiar cel
mai reticent sau reţinut manager nu poate tăgădui că resursele umane sunt cele care identifică
oportunităţile strategice ale organizaţiei, care concep bunurile şi serviciile de la faza de idee
până la realizarea lor fizică şi care le comercializează.
Calitatea personalului organizatiei se concretizeaza in nivelul de instruire, atitudini,
sisteme de valori, credinte, comportamente, etc. Personalul, asa cum am subliniat anterior, este
singura resursa din cadrul organizatiei, care are capacitatea de a-si mari valoarea odata cu
trecerea timpului, spre deosebire de celelalte resurse care se uzeaza daca nu fizic , atunci moral.
Pentru ca acest lucru sa fie posibil sunt necesare eforturi insemnate, sustinute din partea
managerilor in vederea perfectionarii si dezvoltarii personalului organizatiei. Daca insa acest
lucru nu se realizeaza, inevitabil personalul isi va reduce din valoarea sa profesionala. Deci
observam, ca organizatiile moderne, abordeaza factorul uman ca fiind una dintre cele mai
importante investitii resursa umana devenind astfel o resursa strategica.
Pornind de la aceste considerente, se impune acordarea unei atentii sporite procesului de
atragere si gestionare a acestei resurse vitale oricarei organizatii. De aceea, in ultima perioada
managementul resurselor umane a dobandit un rol tot mai important in sistemul de management
al oricarei firme.
In conditiile abordarii unui management strategic, sporeste si mai mult importanta resursei
umane. Fara specialisti bine pregatiti si motivati nu se pot fundamenta si implementa strategii
viabile, care sa contribuie la impunerea firmei in mediul concurential in care evolueaza. Analiza
pertinenta a mediului ambiant si a situatiei interne a firmei, determinarea cauzala a principalelor
aspecte pozitive si negative, stabilirea misiunii firmei, a sistemului de obiective si optiunilor
strategice, dimensionarea resurselor, combinarea si alocarea acestora, aplicarea corespunzatoare
a programelor stabilite, sunt activitati care nu pot fi realizate decat de specialisti bine pregatiti, cu
o experienta bogata. Mai mult, s-a observat ca una dintre sursele crearii unui avantaj competitiv
pe termen lung, o reprezinta resursa umana competenta.
Importanta resursei umane se regaseste si in definirea managementului resurselor umane,
care spune ca acesta cuprinde ansamblul proceselor si relatiilor de management, prin intermediul carora se
urmareste previziunea, procurarea-organizarea, coordonarea, antrenarea si control-evaluarea resursei
umane, ca principala resursa a firmei, urmarindu-se crearea unui avantaj competitiv pe termen lung si
cresterea eficientei organizatiei.
A folosi cu eficacitate resursa umana are o importanta din ce in ce mai mare in eficacitatea
utilizarii tuturor celorlate resurse.Managementul a fost definit de Mary Parker Follet ca fiind arta
de a determina realizarea unor lucruri cu ajutorul oamenilor, rezulta deci ca managementul
resurselor umane este vital.