Prezentarea unei forme de organizare a activității didactice în școală

Procesul de învățământ reprezintă un comlpex de activități inițiate și derulate conștient, în

scopul atingerii unor finalități dinainte stabilite. Datorită specificului său, procesal de învățământ
presupune o anumită organizare și structurare.
Forme de organizare:
 pe clase (grupează elevii)
 pe lecții (dimensioneză activitatea)
Clasa reprezintă unitatea de bază a școlii,care reunește o colectivitate umană relativ omogenă
(ca vârstă și nivelul de pregătire).
Lecția reprezintă forma de bază a organizării procesului de învățământ în care se desfășoară
activitatea elevilor, sub îndrumarea profesorului, în scopul asimilării cunoștințelor și formării
deprinderilor, prevăzute prin programa școlară, într.-un interval de timp determinat.

Organizarea frontală reprezintă activitatea didactică desfăşurată cu întreaga clasă de elevi.

Organizarea individuală este forma de organizare în care sarcinile de învăţare sunt individuale,
iar controlul activităţii este de asemenea individual.

Organizarea grupală / pe echipe / pe grupuri mici (4 – 5 elevi) sau în perechi (câte 2

elevi)
Activitatea pe grupe permite diferenţierea sarcinilor de învăţare şi contribuie la dezvoltarea
abilităţilor de cooperare şi comunicare; elevii învaţă unii de la alţii, sunt mai activi, iar motivaţia
învăţării este stimulată cu uşurinţă. Superioritatea soluţionării problemelor în condiţii de grup, faţă
de rezolvările individuale a fost demult confirmată de cercetările de psihologie socială.Au fost
evidenţiate modalităţi de valorificare a resurselor de care dispun atât grupurile de elevi ca întreg,
cât şi fiecare membru în parte. În funcţie de condiţiile materiale şi de timp grupele pot executa
concomitent aceeaşi lucrare ăsau lucrări diferite, dar care concură la elucidarea aceleiaşi probleme,
deci ale căror rezultate pot fi corelate şi sintetizate. De regulă, grupele sunt permanente, ele se
consituie cel puţin pe durata unui an şcolar. În ceea ce priveşte componenţa grupelor se pare că s-a
optat în special pentru organizarea unor grupe eterogene, formate din elevi buni, slabi şi mediocri.  
Activitatea pe grupe presupune operarea subgrupării în cadrul colectivului clasei, în funcţie
de obiectivele didactice. Ca proces psihic, învăţarea are caracter individualizat pentru că se

1
realizează diferit de către fiecare. Ca demers component al actului didactic, învăţarea se realizează
într-un program de activitate cu grupul de clasă sau într-un grup restrâns.
Avantajele ce derivă din această formă de activitate se referă la transformările subiectului
educaţiei în funcţie de gradul de implicare în actul educativ: activizează în mai mare măsură;
stimulează motivaţia învăţării; permite valorificarea aptitudinilor şi capacităţilor individuale;
formează şi dezvoltă spiritul de cooperare şi deschidere spre interacţiune.

Exemple: intercorectarea temei/sarcinii (elevii schimbă caietele între ei); unei probleme
(concurs); unor sinonime pentru un cuvânt dat; alcătuirea planului de idei al unui text; rezolvarea
unor rebusuri; realizarea biografiei unui autor; formularea unui dialog pe o temă dată („La medic”)
concursuri, cercuri de elevi, vizite; sesiuni de comunicare; serate literare; redactarea unor reviste;
dezbaterea unei teme, formularea unor concluzii, a unor puncte de vedere; luarea unei decizii;
comentarea unui comportament (ex: bătaia dintre elevi); formularea şi rezolvarea unor situaţii
problematice (probleme); planificarea şi derularea unui proiect; jocul de rol pe o temă dată.

Organizarea în colaborare: este o formă de organizare a elevilor / copiilor pe grupuri mici (4

– 5 elevi) sau perechi; include învăţarea prin cooperare şi învăţarea prin competiţie.
Lecţia reprezintă principala formă de organizare a procesului didactic. În afara de aceasta, se
realizează şi alte modalităţi de organizare alternative.

Bibliografie:

1. Bocoş, Muşata; Jucan, Dana, 2007, Teoria şi metodologia instruirii. Teoria şi metodologia
evaluării. Repere şi instrumente didactice pentru formarea profesorilor, Piteşti: Editura Paralela 45
2. Ezechil, Liliana, Păişi - Lăzărescu, Mihaela, 2002, Laborator preşcolar – ghid metodologic (ed. a
II-a rev.), Bucureşti: Editura V&Integral
3. Ionescu, Miron; Chiş, Vasile, 2001, Didactica modernă, Cluj-Napoca: Editura Dacia
4. Păişi, Lăzărescu Mihaela, Tudor, Sofia Loredana; Stan, Maria Magdalena, 2009, A fi şi a deveni
educator. Bune practici în învăţământul preşcolar şi primar, Piteşti: Editura Universităţii din Piteşti