Lecţia mixtă este cea mai frecventă formă de organizare a activităţii didactice în învăţământul

preuniversitar. Ea urmăreşte atingerea mai multor scopuri sau sarcini didactice distincte: transferul de
noi cunoştinţe, sistematizarea, consolidarea achiziţiilor şi verificarea sau evaluarea performanţei şcolare.

Lecţia mixtă vizează realizarea, în măsură aproximativ egală, a mai multor scopuri sau sarcini didactice.
Este tipul de lecţie cel mai frecvent întâlnit în practica educativă, îndeosebi la clasele mici, datorită
diversităţii activităţilor implicate şi sarcinilor multiple pe care le joacă.

Aşa cum arată şi numele, acest tip de lecţie îmbină toate etapele procesului de învăţământ, de la
predare până la evaluarea rezultatelor. Ca urmare o lecţie mixtă de tip clasic, comportă mai multe etape
sau momente: momentul organizatoric, controlul temelor şi verificarea cunoştinţelor elevilor, trecerea
la lecţia nouă, predarea noilor cunoştinţe, fixarea cunoştinţelor, stabilirea temei pentru acasă.           

   Principalele evenimente sau secţiuni de lucru ale acestui tip de lecţie ar putea fi:

   • organizarea clasei pentru lecţie şi captarea atenţiei elevilor;

Este destinata rezolvarii unor activitati de natura organizatorica (asigurarea ordinii si disciplinei,
pregatirea mijloacelor si materialelor necesare, crearea unei stari psihologice favorabile desfasurarii
lectiei etc.).Momentul organizatoric durează 1-3 minute şi este destinat pregătirii condiţiilor de lucru
pentru ora care urmează (notarea absenţilor, verificarea materialului didactic, starea tablei, aranjarea
elevilor în bănci etc.).

• actualizarea elementelor învăţate anterior;

Actualizarea elementelor invatate anterior se realizeaza prin verificarea temei de acasa, a nivelului de
cunostinte, priceperi si deprinderi insusite anterior. Controlul temelor pe care elevii le-au avut de
rezolvat în scris şi verificarea cunoştinţelor însuşite de elevi, durează 15-20 minute şi au ca scop
informarea profesorului cu privire la rezultatele obţinute cu elevii până în acel moment, dar şi aducerea
în prim plan a acelor noţiuni care vor ajuta profesorul la predarea lecţiei noi. In felul acesta se realizează
şi momentul următor - trecerea la lecţia nouă - trecere care trebuie să evidenţieze, în ultimă instanţă,
legătura intrinsecă dintre noţiunile studiate, faptul că fiecare lecţie se bazează pe cele precedente şi
constituie punctul de plecare pentru cele următoare.

• pregătirea elevilor pentru asimilarea noilor cunoştinţe;

Se face prin conversatie- introductiva insistandu-se asupra cunostintelor necesare intelegerii noilor
cunostinte ce urmeaza a fi transmise, precum si a conditiilor psihologice solicitate de activitatea care
urmeaza (crearea unei stari de asteptare, a unei situatii-problema, trezirea interesului, curiozitatii etc.).

 precizarea titlului şi a obiectivelor: învăţătorul trebuie să comunice elevilor, într-o formă

accesibilă, ce aşteaptă de la ei la sfârşitul activităţii

         • comunicarea şi asimilarea noilor cunoştinţe;

 Este evenimentul in care se realizeaza coordonarea activitatii profesorului si a elevilor in vederea
realizarii obiectivelor educationale, asimilarea de noi informatii, integrarea lor in sisteme tot mai largi,
dezvoltarea proceselor si insusirilor psihice, a personalitatii umane in ansamblul sau. Predarea
cunoştinţelor noi (20-25 minute) trebuie să apară ca o continuare firească a lecţiei anterioare, profesorul
căutând să antreneze întreaga clasă de elevi în stabilirea cunoştinţelor noi

         • fixarea cunoştinţelor predate.

In aceasta etapa profesorul insista asupra stabilizarii cunostintelor prin sistematizarea lor, prin
organizarea unor exercitii aplicative, prin reluarea intr-un alt context a esentialului din cunostintele
predate . Fixarea cunoştinţelor urmăreşte să asigure înţelegerea şi trăinicia celor discutate. Se realizează
cel mai frecvent cu ajutorul întrebărilor problematizate, a exerciţiilor, a rezolvării de probleme etc.,
atribuindu-i-se în total, 2-5 minute.

 Incheierea activitatii- aprecieri individuale și colective

Tema pentru acasă (1-2 minute) se stabileşte cu atenţie de către profesor, în aşa fel încât să se asigure
atingerea obiectivelor propuse ale lecţiei fără a supraîncărca elevii.

Dacă pe parcursul unei astfel de lecţii, predată în mod clasic, toate momentele menţionate trebuiau să
se succedă în ordinea prezentată, menţinându-se sub acest aspect, o anumită rigurozitate, în condiţiile
în care lecţia trebuie adaptată cât mai mult conţinutului de predat şi condiţiilor de lucru, respectarea
etapelor nu mai este strict necesară, putând să apară unele abateri. Astfel, o lecţie poate începe direct
cu predarea, verificarea poate fi inclusă pe întregul parcurs al lecţiei. În locul unei fixări finale se poate
recurge la mai multe fixări parţiale etc.

Caracteristica fundamentală a acestui tip este aceea că urmăreşte realizarea, aproximativ în aceeaşi
măsură a mai multor sarcini didactice (comunicare, sistematizare, fixare, verificare etc.), fiecăreia dintre
acestea fiindu-i rezervată un eveniment al instruirii. Sarcinile asupra cărora se concentrează activitatea
profesorului şi a elevului se află aproximativ pe acelaşi plan. Diferenţierea unui număr mai mare de
evenimente este mult mai pronunţată.

Conexiunea inversa. Se realizeaza pe tot parcursul desfasurarii lectiei, prin intrebari adecvate, formulate
intermitent profesorul avand astfel posibilitatea sa urmareasca modul in care elevii participa la
realizarea evenimentului respectiv. Datele obtinute constituie cadru de referinta pentru masurarea si
aprecierea performantelor obtinute.

Urmare a acestor solicitări, elevii vor demonstra fără abateri de la firul lecţiei, ceea ce au reuşit să
interiorizeze, vor transpune în termeni subiectivi, personali, ceea ce au reţinut de pe urma celor predate
deja. De obicei, elevii vor oferi această primă performanţă după învăţare, folosindu-se de aceeaşi stimuli
cu care au venit în contact în timpul parcurs până aici.

Profesorul se va folosi de aceşti primi indicatori pentru a aprecia modul în care evoluează învăţarea,
modul în care elevii înţeleg, reţin, reproduc, aplica cele învăţate. Aceste prime performanţe devin foarte
concludente în producerea unei învăţături eficace şi în reglarea din mers a predării şi învăţării unei
discipline. Orice forma ar lua comunicarea venită din exterior, funcţia ei este, aici, aceea de a furniza
elevului o informaţie suficientă, rapidă şi sigură pentru a-şi da seama de caracterul corespunzător al
răspunsului sau logicii sale, de a-l ajuta să conştientizeze greşelile sau lacunele, să-şi concentreze atenţia
în direcţia punerii la punct a acestora. Refacerea învăţăturii îi va deschide astfel cale libera pentru
eforturile ulterioare.

Care este metoda prin care profesorul va tinea captivati in timpul lectiei?

Datorita succesiunii mai multor evenimente si implicit a schimbarilor intervenite in activitatea elevilor de
la o sectiune la alta, a faptului ca volumul cunostintelor ce urmeaza a fi predat este mai redus, acest tip
de lectie se utilizeaza cu precadere la clasele mai mici. In functie de factorii variabili ce intervin putem
delimita mai multe variante. Acestea se diferentiaza in functie de strategia dominanta, mijloacele de
invatamant folosite, modul in care se intrepatrunde activitatea frontala cu cea pe grupe si individuala,
ordinea evenimentelor instruirii etc.