Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
-clasa a VIII-a-
Iar glasul ei i s-a părut aproape prietenos și atunci, fără să-și dea seama, a făcut o mișcare
greșită. În loc să stea unde era și să aștepte să plece fata, s-a împins într-un fotoliu mare aflat
chiar la baza stivei, iar întreaga grămadă s-a surpat.
Pricoliciul* ieșise la timp de sub grămadă și acum o privea pe fată zăcând palidă, întinsă pe
spate, cu ochii închiși.(...)
A încercat să o ridice, ea s-a prăbușit înapoi inertă. A aruncat priviri disperate în jur, dar în
curtea interioară nu era nimeni care ar fi putut să le vină în ajutor.(...)
Fata a clipit aproape insesizabil din pleoape. A deschis ochii și s-a uitat lung la Pricolici.
Acesta s-a retras cu sfială, pe undeva era bucuros că fata își revenise, dar tot simțea nevoia să se
ascundă.
-Nu mi-e frică de tine, a repetat ea, deși nu părea să-și amintească ce se petrecuse mai
devreme. Curând o să fiu o zână puternică care o să fie în stare... o să fie în stare...
Todosia s-a ridicat de jos, și-a scuturat rochia plină de praf, a verificat dacă formularul de
înscriere la școala de zîne era la locul lui, în gentuța pe care o purta peste piept. Apoi și-a
recuperat chiar și sacoșa cu morcovi pe care o lăsase undeva în curte, înainte să apuce să se
cațere pe stiva de scaune.
Abia după aceea s-a uitat la Pricolici de parcă l-ar fi văzut prima oară. Era slab, plin de
zgârieturi și foarte murdar. S-a dat câțiva pași în spate și s-a lipit de un perete zgrunțuros și
umed, nu mai avea de gând să fugă nicăieri.”
*pricolici= duh rău în care se trasformă unii oameni(mai ales după moarte) și care ia înfățișarea
unor animale; strigoi; epitet dat unui copil neastâmpărat.
Rezolvă următoarele cerințe:
SUCCES !!!