TRADITIE

Tradiția (lat. traditionem, acc. traditio = a inmâna, a da mai departe) înseamnă transmiterea continuă a
unui conținut cultural de-alungul istoriei de la un eveniment generator sau un trecut imemorabil. Aceast
patrimoniu intangibil poate fi vectorul identității unei comunități umane. În sensul său absolut, tradiția este o
memorie și o idee, într-un cuvânt o conștiință colectivă; o amintire a ceea ce a fost, alături de datoria de a
transmite mai departe și a îmbogății.

TRADIȚIONALISM (DEF.):

TRĂSĂTURI ETAPE

În articolul „Sensul tradiţiei” din 1929, Nichifor Crainic sintetizează principiile tradiţionalismului de
esenţă gândiristă: "Cine preconizeaza orientarea spre Occident rosteste un nonsens. Orientarea cuprinde
in sine cuvantul Orient si inseamna indreptarea spre Orient, dupa Orient. Altarele se asaza spre Orient,
icoanele caminului se asaza pe peretele dinspre Orient, taranul cand se inchina pe camp se intoarce spre
Orient. Zicala spune pretutindeni ca lumina vine de la Rasarit. Si cum noi ne aflam geografic in Orient si
cum, prin religia ortodoxa, detinem adevarul luminii rasaritene, orientarea noastra nu poate fi decat spre
Orient, adica spre noi insine, spre ceea ce suntem prin mostenirea de care ne-am ne-am învrednicit.
Moştenim un pământ răsăritean, moştenim părinţi creştini, – soarta noastră se cuprinde în aceste date geo-
antropologice. …Occidentalizarea înseamnă negarea orientalismului nostru; nihilismul ( Atitudine,
tendință, concepție sau manifestare care neagă rânduielile, instituțiile, morala, tradițiile culturale existente
într-o societate dată, fără să le opună, în schimb, altele superioare; atitudine de negare absolută)
europenizat înseamnă negarea posibilităţii noastre creatoare. Ceea ce înseamnă negarea principială a unei
culturi româneşti, unui destin propriu românesc şi acceptarea unui destin de popor născut mort.”
 MODERENISM TRADITIONALISM

E. Lovinescu N.Crainic

Femeie, Iisus lupta cu soarta şi nu primea paharul...

ce mare porţi în inimă şi cine eşti? Căzut pe brânci în iarbă, se-mpotrivea îtruna.
Mai cântă-mi înc-o dată dorul tău, Curgeau sudori de sânge pe chipu-i alb ca varul
să te ascult Şi-amarnica-i strigare stârnea în slăvi furtuna.
şi clipele să-mi pară nişte muguri plini,
din care înfloresc aievea - veşnicii.
( V.Voiculescu „In gradina Ghetsemani”)
( L.Blaga „Dorul”)


 
 


Carte frumoasă cinste cui te-a scris Cum curge vremea şi ne-ngroapă!
Incet gandita, gingas cumpanita; Ia vezi ce mare te făcuşi:
Esti ca o floare, anume inflorita Mai ieri, erai numai de-o şchioapă,
Mainilor mele, care te-au deschis. Când te pierdeam printre păpuşi;

( T.Arghezi „Ex libris”) (Al.Vlahuta „Cum curge

vremea”)

 
 