Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
“Nu ştiu alţi cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul naşterii mele, la casa părintească din
Humuleşti, la stâlpul hornului unde lega mama o şfară cu motocei la capăt, de crăpau mâţele
jucându-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă ţineam când începusem a merge
copăcel, la cuptiorul pe care ma ascundeam, când ne jucam noi, băieţii, de-a mijoarca, şi la alte
jocuri şi jucării pline de hazul şi farmecul copilăresc, parcă-mi saltă şi acum inima de bucurie!”
2.Imperfectul descriptiv
„Era noapte şi ploaia cădea măruntă pe stradele nepavate, strâmte şi noroioase ce trec prin
noianul de case mici şi rău zidite din care consistă partea cea mare a capitalei României, şi
prin bălţile de noroi ce împroşcau pe cutezătorul ce se încredea perfidelor unde treceau
nişte ciubote mari cărora nu le-ar fi păsat nici de potop, cu atât mai vârtos că aveau turetci
care îngropau în ele pantalonii individului conţinut îndată ce timpul devenea problematic.
Umbra eroului nostru dispărea prin şiroaiele ploii, care dederă capului său aspectul unui
berbec plouat, şi te mirai ce mai rezistă torentelor de ploaie ― hainele lui ude -sau
metafizica. De prin crâşme şi prăvălii pătrundea prin ferestrele cu multe geamuri, mari şi
nespălate, o lumină murdară, mai slăbită încă prin stropii de ploaie ce inundase sticlele. Pe
ici pe colo trecea câte un romanţios fluierând; câte un mitocan cu capul lulea de vin îşi făcea
de vorbă cu păreţii şi cu vântul; câte-o femeie cu faţa înfundată în capşon îşi desfăşura
trecătoarele umbre prin spaţiul neguros, asemenea zeilor întunecaţi din epopeile nordice...
Dintr-o crâşmă deschis ă s-auzea o vioară schingiuită. ”(sarmanul Dionis)
-„Si, Doamne , frumos era pe atunci caci si parintii si fratii si surorile imi erau sanatosi si casa
ne era indestulata si copiii si copilele megiesilor erau de-a pururi in petrecere cu noi, si toate
imi mergeau dupa plac, fara leac de suparare, de parca era toata lumea a mea!Si eu eram
vesel ca vremea buna si sturlubatic si copilaros ca vantul in turburarea sa.”
Adeseori imperfectul tradeaza aici regretul sau nostalgia pentru un trecut ideal,
perfect,feeric, posibil in mit sau in plan legendar, dar imposibil de recapatat in plan
concret,in prezent.Peisajele si chipurile zugravite inastfel de fragmente pot parea hieratice,
cu contur neclar, ambiguizat, greu de perceput, relativizate, volatilizate ca intr-o pictura
impresionista.Ea era frumoasă ca umbra unei idei, -
a piele de copil mirosea spinarea ei,
a piatră proaspăt spartă
a strigat dintr-o limbă moartă.
3. Imperfectul iterativ
-„Partea dezagreabila era ca zilnic urcam si coboram fara sa stim de ce, iar asta ni se
comunica simplu de catre cei imbufnati.”
In astfel de fragmente, verbele la imperfect exprima actiuni repetate intr-un continuu ca intr-
un ritual care prelungeste durata actiunii. In functie de context, aceasta impresie de
„perpetuum mobile”, se poate traduce prin nuante diferite:
4.Imperfectul oniric
-„Dormeau adanc sicriile de plumb
Cand este vorba despre un vis frumos, imperfectul tradeaza dorinta ascunsa de a te refugia
intr-o dimensiune mai buna preferabila dimensiunii reale.
-„Se facea ca ajunsese pe o insula unde copacii cresteau pana la cer iar marea le scalda
radacinile batrane”
Ex
„Si deodata-mi iesira pe laturi inainte(...) Unul dintre ei ramase pe pamant si facu
piezis din dreapta catra mine. Celalalt imi cazu si el in stanga(...) Auzii vajaitul prajinilor
aruncate in picioarele calului.(...) Ma rostogolii in miriste, ma ridicai iute din sale si facui fata.
(...)C-un zbarnait ma patrunse o lovitura de fier ascutit la coada ochiului drept. Ridicai
pistolul si fulgerai la un pas, intre ochi, pe cel ce ma incalica.Se prabusi peste mine,
stropindu-ma cu sange.” (Mihail Sadoveanu, „Fantana dintre plopi”).
„Mumă-sa, o femeie palid ă, naltă, blondă, cu ochii negri, îi vorbise adesea de tatăl
său; de acel copil cine ştie cum rătăcit în clasele poporului de jos. Misterios, fără să spuie
cuiva secretul numelui lui, el şedea în casa preotului bătrân a cărui fiică era Maria. Ei se
iubiră. În toată ziua el îi promitea că taina sufletului său îşi va avea sfârşitul, că el o va lua de
soţie, că o soartă aurită o aşteaptă. Dar într-o zi el primi o scrisoare cu sigil negru ― o
deschise ― o citi ― o rupse bucăţi şi cu ea mintea sa... o copie de pe un testament părea a fi
după cât se putea pricepe din bucăţile rupte. El muri în spitalul de alienaţi... palid, mut până-n
ultimul moment, preocupat pare că de a ascunde un secret mare. Fructul amorului acestor
oameni fu Dionis. Văduvita sa mumă îl crescu pe el cum putu din lucrul mâinilor ei -m âini
delicate de doamnă „(sarmanul Dionis)
Perfectul compus
Ex.„Ea din trestii sa rasara/ Si sa-mi cada lin pe piep”, Sa plutim cuprinsi de
farmec/Sub lumina blandei lune”.
Uneori poate avea nuanta de imperativ-„Vantu-n trestii lin fosneasca/ unduioasa apa
sune!”
Pe cat de nesigure, sau vag conturate par actiunile exprimate de aceste doua moduri
verbale, in contextele clasice, obisnuite, pe atat de sigure, probabile sau dozate cu
energia necesara de a se implini par aceleasi actiuni exprimate in contextele ce contin
imperative, blesteme sau imprecatii
„Trasni-te-ar sa te trasneasca!”/„Sa traiesti trei zile cu cea de-alaltaieri!/ Sa nu-ti
moara multi inanite”.