Speranţa

Prin nopti tăcute

Noaptea...

Sara pe deal

Atât de fragedă...
Ce te legeni?...

Adio

Iubind în taină...

Poet
 La mormântul lui Aron
Pumnul
Tresărind scânteie laculŞi
se leagănă sub soare;Eu,
privindu-l din pădure,Las
aleanul să mă fureŞi
ascult de la
răcoarePitpalacul.Din
izvoare şi din gârleApa
sună somnoroasă;Unde
soarele pătrundePrintre
ramuri a ei unde,Ea în
valuri sperioaseSe
azvârle.
Cucul cântă, mierle, presuri -
Cine ştie să le-asculte?Ale
păsărilor neamuriCiripesc
pitite-n ramuriŞi vorbesc cu-
atât de multeÎnţelesuri.Cucu-
ntreabă: - Unde-i soraViselor
noastre de vară?Mlădioasă
şi iubită,Cu privirea
ostenită,Ca o zână să
răsarăTuturora.

Teiul vechi un ram întins-

a,Ea să poată să-l
îndoaie,Ramul tânăr vânt
să-şi deieŞi de braţe-n sus
s-o ieie,Iară florile să
ploaiePeste dânsa.Se
întreabă trist izvorul:- Unde
mi-i crăiasa oare?Părul
moale despletindu-şi,Faţa-n
apa mea privindu-şiSă m-
atingă visătoareCu piciorul?
Am răspuns: - Pădure dragă,Ea nu vine,
nu mai vine!
Singuri, voi, stejari, rămâneţiDe visaţi la
ochii vineţi,Ce luciră pentru mineVara-
ntreagă.Ce frumos era în crânguri,Când
cu ea m-am prins tovarăş!O poveste
încântatăCare azi e-ntunecată...De-
unde eşti revino iarăşi,Să fim singuri!

Freamat de codru
Genul epic Genul dramatic Genul liric

Genul epic Genul epic cuprinde totalitatea operelor literare, populare

și culte, în proză ori versuri, acolo unde ideile autorului sunt
exprimate în mod indirect prin intermediul acțiunii și al personajelor
implicate în derularea evenimentelor ce sunt plasate într-un anumit
timp și spațiu. Modul de expunere predominant al genului epic este

Genul dramatic cuprinde totalitatea operelor scrise pentru a fi

reprezentate pe scena unui teatru. Operele dramatice au la bază o
limitare în timp și spațiu a acțiunii reprezentate, iar personajele
textului dramatic comunică prin intermediul dialogului și
monologului, autorul fiind prezent doar în indicațiile regizorale.

Genul liric cuprinde operele literare unde autorul își exprimă ideile,
gândurile și sentimentele prin intermediul eului liric. În acest gen
domină viziunea și transfigurarea artistică, iar autorul apelează la
tehnici aluzive și asociative pentru a-și crea un univers de mare
forță de sugestie ce i se adresează sensibilității cititorului.

Zamfir Arbore, Gheo Zoe Dumitrescu Buşulenga 1866 este anul primelor

A iubit nemărginit valorile
rghe Bjeicu, Nicolai  vieţii, a căutat în ele granitul
Andriescu Bogdan,
absolutului şi, negăsindu-l, din
Mihail Braneanu, Ion amărăciune fata de faza
istorică în care i-a fost dat să
Creanga trăiască, şi din durere, sfâşiere
şi revoltă faţă de mărginirea
fiinţei omeneşti, a tăgăduit …
Aici sta marea taină a atitudinii
eminesciene.
Ipostaze ale eului
Emil Cioran
liric Eminescu a fost şi rămâne cea
mai copleşitoare mărturie
Eul liric este vocea autorului și
manifestări literare ale lui
Eminescu. În ianuarie moare
profesorul de limba română Aron este o trăsătură specifică
Pumnul şi elevii scot o broşură,
"Lăcrămioarele invăţăceilor operelor ce aparțin genului liric.
gimnazişti” , în care apare şi
poezia "La mormîntul lui Aron Autorul își exprimă
Pumnul” semnată de
M.Eminovici. La 25 februarie
debutează în revista "Familia”,
sentimentele, ideile și
din Pesta, a lui Iosif Vulcan, cu
gândurile prin intermediul eului
poezia "De-aş avea”. Iosif Vulcan
îi schimbă numele în Mihai
Eminescu, adoptat apoi de poet liric.
şi, mai tîrziu, şi de alţi membri ai
familiei sale. În acelaşi an îi mai
apar în revista "Familia” încă 5
poezii.

Îndrăgostit despre forma inegalabilă pe

care o poate atinge geniul
nostalgic creator românesc, atunci când
se alimentează din adâncimile
trist fertile şi insondabile ale unui
fond autentic.
spectator