Atelier de discuție și

creație.
N A T U R A
ÎN OPERA
EMINESCIANĂ
Mihai Eminescu
MIHAI EMINESCU s-a născut în 1850, 15
ianuarie , la Botoșani. Este al șaptelea din
unsprezece copii zămisliți de Gheorghe și
Raluca Eminovici. Botezat la Biserica
Uspenia, aflată aproape de casa natală, din
centrul urbei. Azi dispărută, casa făcea parte
din zestrea mamei. Tatăl Gheorghe avea
rangul de căminar si muncise ca vechil pe
moșia din Dumbrăveni (spre Suceava).
Copilăria a petrecut-o la Botoșani și Ipotești,
în casa părintească și prin împrejurimi, într-
o totală libertate de mișcare și de contact cu
oamenii și cu natura, stare evocată cu
adâncă nostalgie în poezia de mai târziu
(Fiind băiet…sau O, rămâi). Moartea lui
Eminescu s-a produs pe data de 15
iunie 1889, în jurul orei 4 dimineața.
Între marile teme, proprii creației lui Eminescu,
alături de meditația asupra artei, asupra vieții
sociale sau asupra existenței în general, slăvirea
iubirii și a frumuseților naturii ocupă un loc
întru totul deosebit.
 Eminescu și natura

În creația eminesciană,
dragostea și natura sunt teme
permanente.

Natura este întâlnită în

majoritatea operelor lui
Eminescu, de când era încă
copil și până când și-a scris
testamentul (“Mai am un
singur dor”).
Această întrepătrundere între dragoste și
natură, în care sentimentul se
armonizează permanent cu elementele
de cadru natural, apare în creațiile
eminesciene: Lacul, Crăiasa din povești,
Floare-albastră, Călin –file din poveste.

Natura și dragostea sunt teme romantice

prin excelență, ele dominând în poezia
eminesciană.
 Codrul și lacul constituie acompaniamentul natural al
iubirii,
luna plutind deasupra vastelor întinderi de apă formează
cadrul adecvat ideilor.

Pădurea apare în viziunea Ca pictor al luminii,

poetică drept loc de
refugiu, un complice. Este
un spațiu care nu este
determinat de timp, plin de
mister, de vrajă și semnifică
tot0dată nostalgia
copilăriei, dar și a iubirii
pierdute, a sentimentelor
de melancolie.
Eminescu surprinde
peisajele în devenirea lor,
în jocurile luminii sau ale
apei.
Lacul, izvorul, luna și
vântul sunt specifice
creațiilor lui.
Codrul Lacul
 Vă propun să realizăm un exercițiu:
Marcaţi cu A sau F variantele date:
 Poetul cutreiera pădurile:
 în copilărie
 la maturitate.
 Copilul se culca adesea lângă izvor, pentru ca:
 să viseze
 să se odihnească
să asculte glasul pădurii
 să se ascundă de lume.
 La răsăritul lunii, pădurea devenea:
 un spaţiu înspăimântător
 un ţinut ca-n basme
 Mişcările ce caracterizează acest spaţiu sunt:
 line
 rapide
 zgomotoase
 abia simţite
 Sentimentele poetului sunt:
 încântare
 spaimă
 melancolie
 visare
 NATURA este întâlnită în majoritatea operelor lui
EMINESCU.
Creația lui Eminescu nu reprezintă o fulguație uluitoare,
unică și neașteptată pe cerul poeziei românești,ci o sinteză
de tradiție popular-națională și de cultură, concentrată într-o
personalitate genială, cu o gândire socială și filosofică
profundă și cu o sensibilitate de facultăți superioare.
A vorbi despre poet este ca și cum ai striga într-o peșteră
vastă... Nu poate să ajungă vorba până la el fără să-i supere
tăcerea. Numai graiul coardelor ar putea să povestească pe
harpă și să legene, din depărtare, delicata lui singuratica
slavă.