LUCEAFARUL 895

MIHAI EMINESCU
ROMANTISM

R1.Luceafarul si Mihai Eminescu sunt doua nume care se

pot substitui oricand, intrucat primul inseamna capodopera, iar
celalalt geniu, astfel justificandu-se sintagma Luceafarul poeziei
romanesti. Publicat aprilie 1883 in Almanahul Societatii
Academice Social Literare Romania Juna din Viena si reprodus in
acelasi an de revista Convorbiri Literare, poemul este
reprezentativ pentru romantismul romanesc, deoarece Mihai
Eminescu este ultimul mare romantic european.
Curent literar manifestat pe plan european la sfarsitul
secolui al XIX , romantismul presupune primatul sentimentului si al
fanteziei, subiectivitatea, , interesul pentru folclor, mituri si mister,
preferinta pentru anumite teme si motive literare precum trecutul
istoric, geniul, iubirea si natura, cosmogonia sau atitudini poetice
specifice ca melancolia, reveria, singuratatea.
Poemul se inscrie in estetica romantismului prin temele
romantice fundamentale ( iubirea si natura, cunoasterea,
cosmogonia), prin sursele de inspiratie (basmul Fata din gradina
de aur, mitologia romaneasca, filozofia germana, propria
biografie), prin compozitia romantica realizata prin anititeza a doua
planuri, terestru si cosmic prin ipostazele cunoasterii, prin antiteza
dintre omul de geniu, reprezentat de Luceafar si omul comun
reprezentat de fata de imparat. Nu in ultimul rand, amestecul
genurilor literare este un procedeu romantic, avand in vedere ca
poemul contine elemente de meditatie, elegie, idila, pastel.
R2.Oprima idee poetica semnificativa pentru tema si
viziunea despre lume a poetului este reprezentata de interpretarea
sensurilor alegorice ale poemului de catre poetul insusi care
noteaza pe marginea unui manuscris ca geniuldaca nu cunoaste
moarte si numele lui scapa de noaptea uitarii, pe de alta parte, aici
pe pamant, nici e capabil de a ferici pe cineva, nici capabil de a fi
fericit. El n-are moarte dar nu are nici noroc. Deci, Eminescu,
geniul, are, pe langa puternica forta rationala, o forta afectiva
profunda. El este zeu si om, in fiecaree fiinta cele doua categorii
imbinandu-se in proportii diferite.
O a doua idee poetica semnificativa pentru tema si
viziunea despre lume o reprezinta interpretarea pe care o da Tudor
Vianu poemului, sustinand ca personajele sunt voci si masti
lirice ale poetului care se proiecteaza in diferite ipostaze proprii
viziunii sale romantice. Astefel poetul se proiecteaza nu numai sub
chip de geniu intruchipat de Hyperion, ci si sub chipul lui Catalin,
pamanteanul indragostit de fata de imparat, sau sub chipul
Demiurgului ca forta creatoare, si chiar sub chipul muritoarei
Catalina care aspira spre absolut.
R3. Cateva elemente de structura si compozitie sunt
relevante pentru tema si viziunea despre lume a poetului.
Titlul este numele celei mai stralucitoare stele poetul
realizand o fuziune intre doua mituri, unul romanesc legat de
cunoscuta stea a pastorilor si unul grecesc. In mitologia
romaneasca , luceafarul este steaua ocrotitoare a ciobanilor romani
si, totodata, denumirea planetei Venus. Numele luceafarului
provine din latinescul lucifer care inseamna cel ce luceste. In
termeni alegorici, luceafarul este geniul nemuritor, purtatorul de
lumina solitar si neinteles de omul comun.
Incipitul este reprezentat de primele doua strofe, in care
cititorul este introdus intr-un cadru fantastic, de basm, si, totodata,
mitic. Primele doua versuri reprezinta o formula specifica basmelor
(A fost odata ca-n povesti/ A fost ca niciodata) care plaseaza
povestea de dragoste dintre Luceafar si fata de imparat intr-un
timp indepartat, nedeterminat. Sub luminile inceputurilor de lume
se contureaza imaginea tinerei pamantene ca o adevarata
unicitate, de o frumusete iesita din comun, comparabila cu Fecioara
sau cu luna, frumusetea si unicitatea ei fiind doua atribute care
compenseaza destinul ei pieritor.
Finalul, reprezentat de ultimile doua strofe, surprinde
momentul in care Luceafarul, dupa ce trece printr-un proces de
cunoastere afectiv, intelege abia acum care este adevaratul sau rol
intr-un univers in care este prizonierul propriului sau destin. Criza
provocata de iubirea pentru o pamanteana s-a sfarsit, iar
seninatatea ratiunii s-a reinstalat. Folosind antiteza, poetul
reliefeaza imposibilitatea trecerii dintr-o lume in alta. Metafora
cercul vostru stramt sugereaza limitele destinului uman, iar
metafora lumea mea sugereaza lumea eterna a tuturor
posibilitatilor. Interogatia retorica aduce o unda de compatimire
pentru incapacitatea omului comun de a-si depasi conditia de
muritor, de a atinge absolutul.
Prozodia este o trasatura a capodoperei eminesciene.
Muzicalitatea celor 392 de versuri grupate in 98 de strofe data de
rima incrucisata, de masura de 7-8 silabe asemanatoare versului
popular, de ritmul iambic, se afla in concordanta cu continutul de
idei al poemului.
R4. Tema poemului este reprezentata de conditia omului de
geniu intr- o societate mediocra incapabila sa-l inteleaga. Aceasta
tema romantica fundamentala este completata de tema timpului,
de tema iubirii, de tema naturii, de cea a cosmogoniei si de cea a
cunoasterii, acestea fiind sustinute de o diversitate de motive tipic
romantice : motivul oglinzii si al visului ca modalitate de relevare a
sentimentului, motivul ferestrei ca singura cale de comunicare intre
cele doua lumi, motivul mortului viu, motivul pacatului, luna, cerul,
stelele, luceafarul.
Viziunea romantica asupra lumii este data de tema, de relatia
geniu-societate. Luceafarul este omul de geniu, unul dintre factorii
care asigura eternitatea umanitatii prin ceea ce are ea mai
valoros , ridicandu-se deasupra propriei biografii, condamnat sa
traiasca in vesnicie. In opozitie cu acesta, omul comun, reprezentat
de cuplul Catalina- Catalin, traieste o viata cu dorintele si pasiunile
ei, fara nicio insemnatate.
Incheiere
In concluzie, prin ilustrarea iluziiei geniului si armonizarea
acestuia cu celelalte teme si motive romantice fundamentale, prin
atitudinile romantice, prin elementele de imaginar poetic si prin
prozodie, Luceafarul este o sinteza a operei poetice eminesciene
apartinand romantismului si surprinzand simbolurile atat ale
eternitatii, cat si ale vietii.