Introducere - 1p la redactare

Mihai Eminescu apartine perioadei clasice a literaturii, ca si Ion Creanga, Ioan

Slavici si I.L.Caragiale. Scriitor reprezentativ pentru romantism, Mihai Eminescu a adus o
contributie semnificativa acestui curent literar in spatiul romanesc. Viziunea sa artistica
despre lume se contureaza pe fundamentele unui mod aparte de a interpreta existenta in
datele ei fundamentale.
Poezia "Luceafărul" este o capodopera literara reprezentativa pentru curentul romantist
romanesc. Publicata in revista "Convorbiri literare" in anul 1883, aceasta este o poezie
romantica, definita de Eminescu insusi "o alegorie pe tema omului de geniu", o meditație
asupra conditiei duale a omului si “o sinteza a lirismului eminescian”.

Precizarea orientării literare și a 2 trăsături ale acesteia - 2p + 2p = 4p

Romantismul este un curent literar manifestat in secolul al XIX-lea, aparut ca reactie
impotriva normelor politice și sociale iluministe cat si impotriva Revolutiei Industriale, ce isi
propune sa promoveze manifestarea neingradita a fanteziei si a sinceritatii sufletesti.
Trasaturile principale sunt: procedeul artistic al antitezei, personajele nu sunt dominate de
raţiune, ci de imaginaţie şi trăiri intense, ironizarea prezentului si glorificarea trecutului.

Precizarea a 2 trasaturi ale orietarii literare valorificand textul dat - 2p

Poemul se incadreaza in curentul romantist, in primul rand prin sursa de inspiratie
folclorica. Aceasta este provenita de la un basm popular romanesc cules de austriacul
Richard Kunisch intitulat “Fata in gradina de aur”, care descrie iubirea dintre o fata de
imparat si un zmeu, personaje simbolice ce apartin unor lumi diferite. Eminescu schimba
finalul tragic al basmului, pe care-l valorifica accentuand problematica geniului. De
asemenea, este valorificat si mitul Zburatorului, conform caruia ivirea sentimentului
erotic la tinerele fete este produs din cauza aparitiei in visul acestora a unei fiinte
fantastice nocturne.
In al doilea rand, o alta trasatura a romantismului este data de imbinarea genurilor si a
speciilor. Deoarece este un poem filosofic pe tema conditiei omului de geniu, se
subliniaza atat elemente epice, lirice si dramatice. Schema epica a poemului este
reprezentata de elementul narativ preluat din basm, care devine pretext pentru reflectia
filosofica. Caracterul dramatic este reprezentat de predominanta dialogului. Elementele
lirice se remarca prin afectivitate, limbaj expresiv si prin exprimarea directa a gandurilor si a
sentimentelor

Precizarea temei - 2p
Tema poemului este iubirea, suprapusa cu problematica geniului in raport cu lumea
si cunoasterea. Viziunea despre lume e conturatã prin ochii Demiurgului: meschina,
superficiala, efemera, o lume inferioara lui. Se realizeaza o distinctie intre omul comun si cel
de geniu dupa cum urmeaza: geniul este un inadaptat social, cu o minte atotcuprinzatoare
si capabil sa-si depaseasca soarta, pe cand omul comun este adaptat conditiei sociale,
limitat, fiind incapabil sa-si depaseasca propria conditie.

Doua elemente de compozitie - 6p

Titlul, element paratextual de compozitie, are rol anticipator si reprezinta in sens
denotativ cea mai stralucitoare stea de pe cer, planeta Venus, iar in sens conotativ geniul,
idealul, perfectiunea, cunoasterea si lumea superioara. Titlul poemului are in centru motivul
principal al textului: Luceafarul. De asemenea, titlul uneste doua mituri: unul romanesc, al
stelei calauzitoare, si altul grecesc, al lui Hyperion, sugerand natura dubla a personajului
romantic.

plm al doilea copiat caiet doamna

Un alt element de compozitie il reprezinta relatia dintre incipit si final. Incipitul este o
forma initiatica de basm care atesta linia folclorica a poemului: "A fost odata ca-n povesti /
A fost ca niciodata / Din rude mari imparatesti / O prea frumoasa fata", rol de a introduce
cititorul in universul imaginar eminescian, proiectand povestea in atemporalitate. Finalul
este reprezentat de antiteza "Eu" si "Vostru", ce ilustreaza esenta conflictului dintre
etern si efemer, subliniind menirea creatoare a geniului eliberat de patima iubirii din
amagitoarele chemari ale fericirii pamantesti care e trecatoare si lipsita de profunzimea
sentimentului: "Traind in cercul vostru stramt / Norocul va petrece / Ci eu in lumea mea ma
simt / Nemuritor si rece".

Doua imagini artistice - 4p

Prima imagine poetica relevanta pentru tema si viziunea despre lume este reprezentata
de primul tablou. Acesta prezinta idila, proiectata in planul fanstasticului, dintre Luceafar si
“o prea frumoasa” fata de imparat. Povestea de dragoste se manifesta intre doua fiinte
apartinand unor lumi diferite, cea terestra si cea cosmica, respectiv cea a omului mediocru
si cea a omului de geniu. Comunicarea dintre cei doi este posibila doar in vis, prin
intermediul ferestrei. Invocatiile fetei duc la intruparile luceafarului in chip angelic si in
chip demonic, cerandu-i fetei sa-i fie alaturi “Si lumea ta o lasa/Eu sunt luceafărul de sus,
Iar tu să-mi fii mireasă” Desi este fermecata de maretia ipostazei angelice a Lucefarului,
refuzul fetei de a parasi lumea muritoare este categoric si izvorăște din constientizarea
incompatibilitatii dintre cele doua planuri carora celor doi le apartin: “Caci eu sunt vie, tu
esti mort/ Dară pe calea ce-ai deschis/N-oi merge niciodata”

A doua idee poetica relevanta aparține celui de-al doilea tablou. Acesta prezinta o
alta poveste de iubire, de data aceasta intre cei doi muritori, Catalin si Catalina, numele lor
reprezentand compatibilitatea si individualitatea omului comun (fata de imparat isi pierde
unicitatea). Poetul recurge din nou la antiteza pentru a evidentia conditia sociala precara si
originea incerta a pajului( Tânăr nobil care se afla în serviciul unui senior ) Catalin, in
opozitie evidenta cu conditia superioara a Luceafarului. . La finalul tabloului, Catalin ii
propune fetei sa fuga in lume cu el, sa uite “dorul de parinti / Si visul de luceferi”, el neavând
capacitatea de a intelege aspiratiile fetei, putand doar sa ii ofere fericirea imediat. Fata isi
aminteste si de Luceafar, dar considera ca acesta va ramane doar o aspiratie indepartata
si accepta.

Limbajul artistic al poemului se remarca prin tropii intalniti: repetitia “a fost odata”
denota transcendenta in fabulos, epitetul hiperbolizat: “O prea frumosa fata” subliniaza
frumusetea de neegalat a fetei, iar cele doua comparatii: “Cum e fecioara intre sfintii/ Si
luna intre stele” dezvaluie unicitatea si puritatea fetei in ochii Luceafarului.

Compozitional, Luceafărul este structurat in patru tablouri construite pe alternanta

cosmic/terestru, acestea insumand 392 de versuri organizate in 98 de catrene.
Muzicalitatea celor 98 de strofe ale poemului este data de particularitatile prozodice:
masura versurilor de 7-8 silabe, ritmul iambic si rima incrucisata.
 In concluzie, poemul “Luceafarul” scris de Mihai Eminescu contureaza o viziune a lumii
prin prisma iubirii si a omului de geniu si apartine curentului romantist. Cele douia ipostaze,
cea a omului de geniu si a omului comun, desi atat de diferite in esenta lor, se dovedesc a fi
insa la fel de tragice, si unul si celalalt fiind condamnati sa ramana egali cu ei insasi.

scri la argumente romantism daca uiti - filozofie basita - aceasta are surse filosofice, precum
cea a lui Platon, Aristotel si Immanuel Kant. Se remarcă faptul că întâlnirea celor doi eroi se
realizeză în vis, personajele au abilități magice, iar lumile lor sunt construite cu ajutorul
antitezei, fata de împărat întruchipează omul limitat ce dorește să atingă idealul prin iubirea
cu o ființă superioară, iar Luceafărul reprezintă omul de geniu ce dorește să experimenteze
iubirea umană.