Mihai Eminescu a fost cel mai mare si fascinant poet si prozator roman, realizator al unei opere monumentale

despre traditile populare si culte nationale, dar nu numai,. depäsindu-le prin geniul si munca sa. (Zoe Dumitrescu
Busulenga). Mircea Eliade dezvaluie cà „Recitindu-I pe Eminescu, ne reîntoarcem ca intr-un dulce somn, la noi •
acasa". Luceafârul este considerat de G. Calinescu inima gandirii poetului. Poemul a r apärut in Almanahul
Societärii Academice Social-Literare Románia Juna, din Viena, in ' aprilie 1883. Este reprodus in revista
Convorbiri literare si apare in volumul Poezii, cu • modificari ale lui Titu Maioescu. Geneza poemului se afla in
basmul muntenese Fata din grüdina de aur, versificat de M. Eminescu, dupà varianta culeasa de germanul
Richard Kunich si in mitul zburätorului, ce este valorificat in primul tablou al poemului, prin visul erotic al fetei de
impârat. Ajunsã la varsta dragostei, ea isi imagineaza intruparea tanarului in ipostaza angelica si demonica,
pentru a vorbi cu acesta dupà legile pâmântene. In manuscrisul säu, M. Emineseu noteaza referitor la poem,
faptul cà i-a dat ' un infeles alegoric, porind de la legenda Luceafârului si analogia cu soarta geniului.
Mihai Eminescu a avut ca sursa de inspirafie si Lumea ca vointa si reprezentare a lui Arthur Schopenhauer, de
unde a preluat viziunea antitetica dintre omul obisnuit si omul-de geniu. Omul obisnuit se caracterizeaza prin
modestie, banalitate, neputinta de a-si. depaçi limita de actiune, dorina oarba de a trai si a fi fericit in sensul
realist. Omul de geniu se caracterizeazà prin inteligenta profundà si meditatie, setea de cunoastere, puterea
sacrificiului de sine pentru implinirea idealurilor, capacitatea de a-si depâsi limitele condifiei. El devine un
condamnat la singurâtate si nefericire.
In ceea ce priveste incadrarea poemului într-o orientare tematicà sau un curent literar, trebuie precizat ca acesta
este o sintezà epico-lirico-dramatica de facturá ' romantica, dezvoltat ca un mit al cunoasterii. Mihai Eminescu, de
altfel, a fost apreciat drept ultimul mare poet romantic si singura märturisit: Nu m§-ntoarcefi nici cu clasici/!
Nici cu stil curat si antic/Toate-mi sunt deopotrival Eu raman ce-am fost:-romantic(Eu nu crednici in lehova).
Specifica romantismului si regâsità in text este tema iubirii + imposibile dintre omul superior, capabil sá se
elibereze de angrenajele vointei de a exista, caracterizat de contemplatie si putere de sacrificiu si omul de rând,
mânat de vointa oarba de a exista: Si pentru cine vrei sa moril Intoarce-le, te-ndreaptù/ Spre-acel pâmánt
ratacitor/ Si vezi ce te asteaptã. Procedeul artistic predominant este unul tipic romantismului, anume (antiteza
dintre cele douà planuri care alterneaza, uman, terestru si cel cosmic, dintre omul de geniu si omul superficial:
Dar cum ai vrea sã mã cobor?! Au nu- ntelegi tu oare,/ Cum cà eu sunt nemuritor, / Si tu esti muritoare? Poetul a
folosit surse de inspiratie romantice, respectiv mitologia si folclorul, fat evidentiat incà din incipitul poemului identic
cu cel al basmelor românesti: Afost odata ca-n povestilA fost ca niciodata. Prezenta personajului exceptional,
atipio este tot o marca a romantismului,
¡lustrata fata de impârat, caracterizata prin unicitate: Din rude mari imparatesti/O prea frumoasa tata.
Tema poemului este reprezentata de destinul omului de genius problematica preluata de la Schopenhauer. Textul
poemului este, la nivel tematic, caracterizat de complexitate, intrucât tema iubirii imposibile, tema geniului, tema
timpului, a vietii si a morfii, motivul creatorului, al visului, al oglinzii si al zborului interstelar(toate de facturà
romantica) sunt, in fapt, subsumate mitului cunoasterii, Luceafarul, fata de 'impârat, Catalin sunt ipostaze ale
umanului aflate pe diferite trepte ale cunoasterli, pe care il situeazà puterea lor de aspiratie si sacrificiu. Iubirea in
transfigureaza si le permite accesul la o cunoastere profundã, superioara, autentica. Temele poemului sunt
sustinute si de motive ca fortuna labilis, vanitas vanitatum, motivul perechii edenice/cuplului, Catalin-Catalina,
motivul calatoriei intergalactice, al haosului, al cerului, al lumii devastate de flacari, al soarelui etc. Secventa
ilustrativa pentru tematica este Tu-mi ceri chiar! nemurirea meal In schimb pe-o särutare/Dar voi sà stit
asemenea/Cât te iubesc de tare. ' Din aceste versuri reiese intensitatea sentimentului de iubire de care este
stapânit Luceafarul si hotarârea lui de a-si asuma o alta conditie din iubire, de a se sacrifiça pentru a se implini
prin iubire! Ipostaza geniului damnat la solitudine si nefericire se regâseste si in finalul poemului: Ci eu în lumea
mea ma simt/Nemuritor si rece. !
Poemul Luceafârul, structural, este alcâtuit din 98 de catrene, patru tablouri, ce sunt subordonate celor doua
planuri: universal-cosmic si uman-terestru. Pe parcursul operei putem interpreta elemente de structurà sugestive
pentru tematica sa. Titlul, ca element de structurà, este sintetic, desemneazà numele celei mai luminoase stele,
anume planeta Venus. Se afla in concordanta deplina cu ideile operei. Steaua caläuzeste corâbierii noaptea pe
intinderile de ape Pe miscatoarele carari/ Corabii negre duce: In sens conotativ, alegoric, Luceafârul devine geniul
purtator de lumina, solitar si neinteles de omul obisnuit, comun, incapabil sà ajungà la infinitul gândirii. Luceafârul
reprezintà doar fata îndreptatà spre pâmânt, accesibilà omului. In plan cosmic,se numeste Hyperion, nume de
origine greaca, tradus prin care boara pe deasupra. Hyperion este fiul lui Uranus si al Geei, intrupare a primei
Creati, legat de spirit, simbol al cunoasterii • absolute, imposibile pentru omul obisnuit. Incipitul poeziei este
reprezentat de primele • douã catrene, poetul debutând cu formula specifica basmului A fost odata ca-n povestil A
• fost ca niciodatã, care exprima timpul nedeterminat, mitic, illo tempore si primordial.
Incipitul prezinta si unul dintre personajele textului, fata de împârat, al cârei portret creionat aici, fi evidentiazà
unicitatea, descendenta nobila, pozitia privilegiat, ce-i confera posibilitatea de a aspira la iubirea astrului.
Povestea de iubire este si râmâne' unicà A fost odatã, aspect ce sugereazà imposibilitatea repetârii?
in concluzie, azi, apreciem ca fiecare dintre noi poate obseva ca fara M.
Eminescu, am fi mai saraci. Mircea Eliade dezvaluie ca „Recitindu-1 pe Eminescu, ne reintoarcem ca intr-un
dulce somn, la noi acasä"