Anton Alexandrina 32 ȘC

Mister - George Bacovia

Clădirile plâng în oraş

Pe-o vreme de toamnă pustie...
Şi plopii plâng tot în oraş,
Şi-n totul e-o grea agonie.

Par casele triste castele...

Amorul, aici, a murit
Şi poate că plâng la clavire
Fecioare cu păr despletit...

Trec singur... şi tare mi-e teamă...

Şi, unde mă aflu, nu ştiu –
Vai, plopii detună oraşul...
Clavirile plâng în pustiu...

Simbolul din aceasta poezie este, în general, interpretat ca fiind simbolul melancoliei și al stărilor sufletești
întunecate. Poezia explorează teme precum singurătatea, izolarea și senzația de apăsare psihologică, iar
simbolurile din text reflectă adesea o atmosferă sumbră și melancolică.
Motivul literar din poezie se concentrează pe sentimentul de alienare, singurătate și neliniște interioară.
Bacovia folosește simboluri precum ceața, întunericul și pustietatea pentru a ilustra starea sa sufletească.
Poezia dezvăluie o lume interioară tulburată, dominată de o atmosferă sumbră și enigmatică.