Schiţa este o operă epică în proză, de dimensiuni reduse, cu o acţiune simplă, care se

desfăşoară într-un spaţiu relativ limitat, într-o perioadă redusă de timp şi care înfăţişează un
episod semnificativ din viaţa unui număr redus de personaje.

Termenul schiţă (it. schizzare) este împrumutat din artele plastice, unde reprezintă
denumirea dată unui desen sumar care stă la baza dezvoltării ulterioare a unui subiect.

Trăsăturile schiţei:
 limitarea acţiunii la un episod semnificativ;
 un cadru spaţio-temporal restrâns;
 subiect inspirat din realitate, cu amănunte puţine, dar semnificative;
 desfăşurare alertă a evenimentelor;
 intrigă simplă, banală adesea;
 personajele sunt construite schematic și sunt reprezentative pentru o anumită categorie
socială;
 autorul surprinde personajele din perspectiva unei singure trăsături dominante de
caracter.
Tehnica narativă:
 autorul adoptă fie vocea naratorului obiectiv ( nararea evenimentelor se face la pers.
aIII-a), fie pe aceea a naratorului personaj (nararea evenimentelor se face la persoana
I);
 îmbinarea naraţiunii cu dialogul conferă senzaţia de autenticitate şi dinamismu
acţiunii;
 limbajul personajelor le dezvăluie indirect caracterul;