• Perspectiva narativă obiectivă

Perspectiva narativă este conceptul prin care se stabileşte punctul de vedere al naratorului în
raport cu universul diegetic, cu personajele care evoluează în spaţiul ficţiunii artistice.
Fragmentul selectat din opera ….. scrisă de ….are în vedere un model narativ tradiţional şi îl
aduce în prim-plan pe….., surprins într-un moment semnificativ al existenţei sale. Astfel, …. –
scurt rezumat (2-3 rânduri). Toate acestea sunt redate dintr-o perspectivă obiectivă,
heterodiegetică, ce implică prezenţa unui narator omniscient şi omniprezent care, relatând la
persoana a treia, dezvăluie firul narativ printr-o succesiune logică a evenimentelor- ex de verbe-
Într-un stil neutru, detaşat, naratorul prezintă atât ce simte personajul/ce gândeşte- citat- , cât şi
acţiunile sale
Sau
Naratorul îl prezintă atât pe….., cât şi pe….. prin prisma acţiunilor/ conflictelor în care
personajele sunt angrenate.
Imaginea aceasta panoramică este completată de detaliile spaţio-temporale – citate- , care
conferă veridicitate întâmplărilor. În felul acesta, chiar dacă nu este vorba despre o focalizare
internă, se poate vorbi despre autenticitatea întâmplărilor.

• Perspectiva narativă subiectivă

Perspectiva narativă este conceptul prin care se stabileşte punctul de vedere al naratorului în
raport cu universul diegetic, cu personajele care evoluează în spaţiul ficţiunii artistice.
Fragmentul selectat din opera ….. scrisă de ….are în vedere un model narativ modernist şi îl
aduce în prim-plan pe….., surprins într-un moment semnificativ al existenţei sale, într-o
manieră care are în vedere complexitatea sentimentelor firii umane. Astfel, - scurt rezumat (2-
3 rânduri). Toate acestea sunt redate dintr-o perspectivă homodiegetică, subiectivă, specifică
unui narator care îşi asumă şi ipostaza de personaj ce, relatând la persoana întâi, dezvăluie firul
narativ printr-o succesiune logică a evenimentelor, - ex-, dar şi un timp subiectiv, interior, al
propriei conştiinţe- ex.
Imaginea aceasta este completată de detaliile spaţio-temporale, - ex- , care conferă veridicitate
întâmplărilor. Conflictul exterior este dublat de cel interior, prin redarea gândurilor este surprins
fluxul conştiinţei, astfel încât textul ia forma de confesiune, de roman-jurnal. În felul acesta, se
poate vorbi de o autenticitate a trăirilor, punându-se accent pe focalizarea internă, textul
constiuind un amplu monolog interior.