Mihail Sadoveanu, scriitor al sec.

XX –lea este unul dintre cei mai mari povestitori romani,

avand ca predecesori pe Ion Neculce si Ion Creanga. Volumul "Hanu Ancutei" aparut in
1928 reprezinta in opera lui Sadoveanu un moment de rascrucee. Regasim in volum
aproape toate elementele povestirilor anterioare: lumea taraneasca, idilicul, legenda,
moralitatea, "Hanu Ancutei" este alcatuit din povestiri.
Povestirea este o specie primara, fundamentala a genului epic in care accentul se pune pe
nararea faptelor si intamplarilor.
"Iapa lui Voda" este prima povestire din volumul "Hanu Ancutei". Autorul, Mihail Sadoveanu
isi exprima ideile, sentimentele in mod indirect prin intermediul personajului povestitor si a
celorlalte personaje prezente, inclusiv autorul care devine personaj si care impreuna cu
celelalte formeaza rama. Tehnica narativa este aceea a povestirii in rama. Mihail Sadoveanu
in calitate de personaj narator si martor creeaza povestirea cadru, in care se incadreaza
rand pe rand celelalte povestiri.
Primul povestitor este Ionita comisul de la Draganesti care se intrece la povesti chiar si cu
mos Leonte, Ionita comisul in calitate de personaj narator da o explicatei ascultatorilor cu
privire la iapa sa, de unde si titlul povestirii "Iapa lui Voda". Povestirea este o specie a
genului epic pentru ca faptele si intamplarile sunt prezentate pe momentele subiectului.
Aflat la hanu Ancutei, comisul Ionita ii ameninta pe oamenii aflati acolo cu o povestire din
vremea tineretelor lui si din timpul domniei lui Mihai Voda Sturza.
In intriga aflam ca cei de fata il incurajeaza pe comisul Ionita iar acesta hotaraste sa le
spuna povestea.
In desfasurarea actiunii naratorului povesteste ca in tinerete se afla tot la hanu Ancuei cu o
alta iapa, mama acesteia de acum si ca la un moment dat soseste un boier caruia ii ofera de
baut si povesteste cu el despre necazurile sale cu boierii vecini.
Ii mai spune ca e in drum spre curtea domneasca, ca sa-i ceara lui Voda sa ii faca
dreaptate, iar daca nu ii va face sa ii pupe iapa sub coada.
Boierul pleaca iar la putin timp dupa el pleaca si comisul Ionita. La Iasi, Ionita intra cu mare
usurinta la Voda, se inchina si recunoaste pe boierul de la han. Ionita ii arata actele si voda ii
face dreptate, moment ce constituie punctul culminamt.
In deznodamant, Voda il intreaba ce s-ar fi intamplat daca nu ii facea dreptate, Ionita
raspunde ca el nu-si i-a vorba inapoi, ceea ce il distreaza pe Voda. Domnitorul ii multumeste
pentru cinstea facuta la han si trimite un slujbas domnesc pentru a pune in aplicare porunca
lui Voda.
Comisul le cere ascultatorilor sa priveasca cu luare aminte iapa care "rancheaza si
rade"dezvaluind parca o amintire din alt veac. Astfel cei de fata isi dau seama ce fel de om e
comisul Ionita.
"Iapa lui Voda" este o povestire pentru ca are un numar relativ redus de personaje,
principale: Ionita, altele secundare:Voda, Mos Leonte, Sadoveanu, Ancuta…Desi accentul
nu se pune pe creearea personajului totusi comisul este caracterizat atat direct de autor cat
si indirect prin fapte si limbaj. Remarcabil este harul de povestitor al comisului.
Ca in orice opera epica sunt utilizate moduri de expunere, naratiunea, dialogul si putina
descriere, predominanta fiind naratiunea.
" Hanu Ancutei" este o povestire intrucat faptele si intamplarile se petrec in timp si spatiu.
Descoperim un timp al povestirii "intr-o toamna aurie" "intr-o departata vreme demult" cand
scriitorul se afla la Hanu Ancutei " am auzit multe povesti la Hanu Ancutei" si un timp al
evocarii comisul Ionita evoca fapte si intamplari din tineretile lui.
Spatiul naratiunii este si el destul de amplu comparabil cu al nivelului si al romanului.
Actiunea se petrece la hanul Ancutei dar si la Iasi, la curtea domneasca.
Avand trasaturile caracteristice prezentate mai sus "Iapa lui Voda" este o povestire.