Hanul Ancutei

De Mihail Sadoveanu
A aparut in 1928,este un volum de 9 povestiri.Acestea sunt relatate in Hanul Ancutei de
povestitori Moldoveni.Intamplarile se petrec in timp mitic,dar intr-o anumita opera
sociala.
Introducerea operei:In literature Romana,specia povestire in rama a fost utilizata de
Mihail Sadoveanu in acest volum cu scopul de a prezenta intalnirea de la han,unde
fiecare calator isi spune povestea lui.Cele 9 naratiuni sunt subordinate ramei.
Tema operei:naratiunea este la persoana I,naratorii sunt subiectivi si nonomniscienti.Temele abordate sunt iubirea,problemele sociale si iubirea tragica.
Timp si spatiu:actiunea se petrece la Hanul Ancutei,in imprejurimi si la
Pascani.Actiunea se petrece intr-o toamna aurie.
Conflicte:conflictul predominant este cel exterior dintre protagonisti si tarani,in special
tigani.Conflictul interior este intre Magda si Isac.
Arta narativa:naratorii sunt non-omniscienti,limbajul este colocvial,presarat cu
regionalisme.
Datorita structurii de povestire in rama incipitul si finalul operei fantana dintre plopi
sunt duble.Astfel povestirea incepe cu un fragment din rama in care se descrie sosirea la
han al unui boier pe care unul dintre calatori il recunoaste ca fiind unul dintre prietenii sai
din tinerete.
Finalul are aceeasi structura:Mai intai este prezentat sfarsitul povestirii lui
Isac,cuprinzandu-se momentul in care descopera moartea Margai si apoi revine la han.
Hanul este situate pe malul Moldovei de la o rascruce de drumuri.
Dorinta arzatoare de comunicare era element unificator in aces than.Hanul este vazut ca
o cetate,este personificat si umanizat.
Spatiul si atmosfera unde se intalneau calatorii sunt mitice,fabuloase:taberele de cara nu
se mai istoveau,lautarii cantau fara oprire.
Povestirea este o specie cu trasaturi distinctive,destul de slab individualizate.
In povestire sunt importante:importanta data naratorului,accentual pus pe spatiu si
timp,mai putin pe personaje.
Hanul Ancutei este o povestire in rama ce reprezinta incadrarea uneia sau mai multor
naratiuni in prezentarea unei situatii de comunicare.Pe de alta parte un personaj al
naratiunii principale intrerupe in firul operei printr-o istorisire proprie,preluand rolul
naratorului.
Tot limbajul din nuvela este protocolar si ceremonios(stimate fete,cinstiti prieteni)
In povestireafantana dintre plopinaratiunea debuteaza cu evocarea reintalnirii dupa un
sfert de veac in hanul Ancutei(Intalnirea dintre comisarul Ionita si capitanul Neculai
Isac).
Naratorul ii pune fata in fat ape cei doi prieteni,iar Ionita nu ezita a-l intreba pe Isac in
ce imprejurari a pierdut lumina oculara.Capitanul ne povesteste cu tristete ca tot prin
aceste locuri,in urma cu un sfert de veac,a avut loc o ontamplare napraznica.Isac
recunoaste ca in tinerete era ticalos,iar Ionita ii confirma numele de Don Huan.
Fiind indragostit de o tiganca,capitanul este atacat intr-o noapte de complicii fetei cu
scopul de a-l jefuii.

Privita in ansamblu,opera Hanul Ancutei are toate trasaturile caracteristice ale unei
povestiri care niciodata nu a fost mai rafinata prin simplitatea ei,originalitatea absoluta a
lui Sadoveanu.
In viziunea naratorului aceasta civilizatie este net superioara celei din occident pentru
ca oamenii sunt niste arhetipuri ce nu s-au lasat schimbate de vreme.Este o lume de
legenda,care desi primitiva,este un ascendant asupra tuturor civilizatiilor
Europene.Prezenta autrului in nuvela da unitate.
In concluzie,aceasta opera se incadreaza in specia epica povestire deoarece nareaza un
singur episode din viata unor personaje,timpul este limitat iar accentual cade pe
constructia subiectului,nu a personajului.