Demonstrația apartenenței la genul epic a operei literare „Iapa lui Vodă” de

Mihail Sadoveanu

Genul epic cuprinde totalitatea operelor literare în care autorul își exprimă ideile, reflecțiile,
atitudinile în mod indirect, prin intermediul acțiunii și al personajelor.
Opera literară „Iapa lui Vodă” aparține genului epic întrucât prezintă toate trăsăturile acestui tip
de text.
În primul rând, remarcăm prezența acțiunii, care se poate povesti pe momentele subiectului.
Citind opera, descoperim că structura textului este destul de complexă, prezentând două planuri
narative. Primul plan (A) este chiar pasajul care începe povestea, cuprinzând cadrul acțiunii: descrierea
atmosferei de la hanul Ancuței, portretul comisului și dialogul dintre moș Leonte și răzeș. Un alt plan (B)
este povestirea propriu-zisă, în care se desfășoară acțiunea despre iapa lui Vodă, urmărind momentele
subiectului:
Expozițiunea descrie momentul în care comisul Ioniță se află la Hanul Ancuței, pregătindu-se de
plecare. Între timp, la han sosește un boier mare, într-o trăsură cu patru cai, fapt care marchează intriga.
Desfășurarea acțiunii alcătuiește aproape toată povestirea răzeșului, descriind cum Ioniță
comisul îi istorisește nou-venit pricina pentru care se afla în drum spre Vodă. Cinstindu-l cu o oală cu vin,
comisul îi înfățișează boierului ce i se va întâmpla lui Vodă dacă nici acesta nu-i va face dreptate printr-o
glumă, care i s-a părut amuzantă boierului, anume că Vodă va avea să-I pupe iapa nu departe de coadă.
După o ultimă oală cu vin, boierul și comisul își iau rămas bun, fiecare mergând în drumul său. După ce a
străbătut cale lungă până la Iași, răzeșul a ajuns în sfârșit la Curtea Domnească pentru a-și rezolva
problema. Ajuns în fața porții, unul dintre soldați îl roagă să aștepte, după un timp, lăsându-l să intre la
Vodă.
În acest moment intervine punctul culminant, care zugrăvește chipul înfricoșat al comisului când
intră la Vodă. Dându-și seama că Vodă este același boier de la han, devine și mai îngrozit când își aduce
aminte de gluma pe seama Domnului, cade în genunchi, în zadar, însă, pentru că Vodă îi ordonă să se
ridice și să-i arate îndreptările.
Deznodământul arată înțelepciunea de care dă dovadă Vodă, care îi face dreptate comisului și
face haz de glumă încă o dată.
Un alt argument ar fi prezența indicilor spațio-temporali, care și de astă dată se impart pe două
planuri. Planul A prezintă momentul actual în care hanul este condus de Ancuța cea tânără, comisul este
destul de în vârstă , dar încă poate povesti istorisirile sale frumoase. Planul B prezintă și alte locații pe
lângă hanul Ancuței ca: orașul Iași și Curtea Domnească.
De asemenea, personajele sunt de mai multe tipuri, textul având ca personaj principal pe
comisul Ioniță, personajul secundar este reprezentat de Vodă Mihalache Sturza, cele episodice sunt
Ancuțele, moș Leonte, personajul colectiv alcătuit din cărăușii de la han, printre care este și personajul-
narator.
Totodată, naratorul se diferențiază după cele două părți ale textului, fiecare plan având un tip de
narator. Planul A înfățișează un povestitor de persoana a III-a, prezent la poveștile de la han, iar planul B
prezintă un narator subiectiv, în persoana comisului Ioniță.
În plus, modul de expunere dominant este narațiunea care se împletește armonios cu descrierea
și dialogul.
În concluzie, putem afirma cu certitudine că opera ,, Iapa lui Vodă” este o operă epică.
(Elevă: Teodora Mușat)