Caracterizare Todirita Catana

Mihail Sadoveanu a fost un scriitor,novelist,romancier si om politic roman. Este

considerat unul dintre cei mai important prozatori din prima jumatate a secolului al XX-lea.
Aparuta in 1928, ”Hanu Ancutei” este un volum ce cuprinde 9 povestiri, care
impresioneaza 1. prin observatia realista patrunzatoare in surprinderea destinelor omenesti,
2. prin candoarea romantica in dezvaluirea sentimentelor si a multor stari sufletesti, 3. prin
frumusetea deosebita a limbii si nu in ultimul rand 4. prin cadrul de legenda si atmosfera in
care se petrec faptele povestite pe rand de diversi naratori la Hanul Ancutei. Povestirile se
aseamana prin cadru: personajele se intalnesc intr-o toamna la Hanu Ancutei de pe Valea
Moldovei”, in acelasi loc in care se opresc si cei noua povestitori.
Narator, in “Cealalta Ancuta”, este Ienache coropcarul, negustorul ambulant. El ii
introduce pe ascultatori intr-un timp specific povestirii: intunecimea inserarii strapunsa de
flacarile focului. Natura participa si ea la crearea unei atmosfere de liniste tainica, favorabila
povestilor.
Personajul principal al istorisirii este Todirita Catana, a carei identitate nu este
dezvaluita inca de la inceput. El este ‚,razasul nebun’’ care avusese neobrazarea sa-si ridice
ochii catre duduca Varvara, sora marelui vornic Bobeica, care era trimisa la calugarie.
Naratorul-martor il cunoste pe Todirita intr-un targ, acesta fiind prizonierul unor ostasi
care se cam temeau de el. (,,Arnautii umblau toti cu hamgerele si cu susanelele gata, parca s-ar
fi temut ca omul legat sa nu rupa funia si sa-i deie la pamant cu dosul palmelor.”) Intre
arnauti se afla Costea Caruntul pe care naratorul il cunostea si a aflat despre cele intamplate.
Prenumele acestuia este realizat prin derivare diminutivala:Todirita. Numele sau reda
ocupatia pe care acesta o avea.
Caracterizarea personajului este atat directa cat si indirecta, Todirita fiind pus in
situatii care ii definesc spiritualitatea.
Este caracterizat direct de catre narator,de unde reies trasaturile fizice ale eroului: ”om
inalt si voinic”,”subtire in mijloc,lat in spate” ,,om frumos si indraznet”, ,,cu mustati balai si
ochii negri”. Costea, slugitorul agiesc il numeste:,, un rau si-un misel’’, si ,,un razas nebun si
nemernic’’. Pentru ca indrazneste sa se uita la sora vornicului,Todorita primeste pedeaspa de a fi
inchis in turnul Goliei. Personajul principal este caracterizat in mod direct si de catre alti
slujbasi, caracterizare din care reies puteri ce par supranaturale:,,Calul fuge in goana si el sta
in picioare in sa. Ridca sacul de orz in mana dreapta. Bate ca un berbec cu capul, si pe cine-l
paleste il da jos fara suflare” .De asemenea, si Ancuta cea batrana vede in Todorita un om
nechibzuit:,, Tu esti nebun, Todirita Catana, asa cum spun si alti oameni!’’
Felul de a fi al lui Todirita si originea lui (,, nebun si nemernic din tinutul Vasluiului”)
reies din caracterizarea indirecta ce sugereaza personalitatea adevarata a acestuia. Todirita,
prin descrierea sa, este inzestrat si cu o forta iesita din comun („pe toti ii stalcea si ii dobora”,
„are in pumnul lui fier”),este voinic si viteaz („nu se gaseste voinic care sa-l poata ajunge si sa-l
poata rapune”),este experimentat si calit („a facut slujba si-n oastea nemtasca,si i-a aparat si pe
nemti”), e trecut prin probele focului, e un initiat („s-a ostit si-n razboaie adevarate si are pe el
crestaturi de gloante si de sabie”),dar cateodata este si imprevizibil ( „un nebun ca el a fost in
stare sa roada funia”).
 Din vorbele sale ne dam seama ca o iubeste mult pe duduca Varvara si ca ar face
orice pentru a o salva si a fi impreuna (,,daca mi-a fi scris sa mor, oi muri. Pentru o dragoste pot
sa-mi dau viata si tineretele mele.”)
In acest text este prezent si eufemismul: „nu este om cu mintea intreaga”, „nu este
intelept”.
Personajul principal reuseste sa ii insele pe oamenii legii cu ajutorul Ancutei, dand
dovada de mare iscusinta si vitejie. O rapeste pe duduca Varvara si il pedepseste pe Costea,
legandu-l cu franghii groase pana la carne. (,,Costea, strans in funii pana la sange, cu calus de
rasina-n gura. [...] Si si-a stupit in prund dintii de dinainte amestecati cu sange inchegat.”)
In relatia cu Todirita Catana, mesterul Ienache coropcarul are o atitudine dezaprobatoare
(il ajuta numai de frica), acesta fiind un aparator al ordinii stabilite, insa pe parcursul povestirii
coropcarul arata o puternica simpatie fata de erou.
Din relatia cu Cealalta Ancuta, reiese vechea prietenie dintre Todirita si ea, prietenie care
il ajuta sa-si salveze iubirea si sa scape la unguri.
Toata enigma personajelor lui Sadoveanu consta in uriasa lor limbutie: de a trai in
cuvinte, de a se inventa in cuvinte, de a pune intre ele si restul lumii cuvintele. Pana si mutenia
e vorbire: numeni nu tace cu adevarat vreodata in opera lui Sadoveanu.
In opinia mea, Todirita Catana este purul exemplu al vitejei, iubirii si curajului, eroul
care este in stare sa faca orice pentru a-si salva iubirea din mainile nelegiuitilor.