Locul, timpul acţiunii: În Moldova, în timpul domnitorului Vodă
Mihalache Sturza.
Un pasaj care m-a impresionat:
- Ne-am înfăţişat, zice iar hoţul, ca să facem un judeţ, după vechi obicei. Căci până la judecata cea din urmă, a lui Dumnezeu, neavând ascultare nici la isprăvnicii, nici la Divan, cat ă să facem dreptate singuri cu braţul nostru. Pentru muiere te iertăm, luminate stăpâne, -dar am tremurat cu capu-n gard şi cu glesnele-n ghia ţa morii, şi cu picioarele-n butuc şi cu ochii în fum de ardei, stupindu- ne sufletul; şi ne-ai ars cu harapnicul; -ne-ai rupt unghiile. Ne-ai umplut de otravă viaţa, căci ne-am adus aminte de toate în toate zilele şi n-am găsit nici într-un fel alinare şi izbândă! Ne-am înfăţisat să-ţi plătim, cucoane!
Situaţia iniţială: Costandin Moţoc, cioban de pe Rarău, s-a hotărat să
le povestească păţania unui prieten care l-a sfătuit să treacă pe la Hanu- Ancuţei şi să bea până ce-o vedea tulbure, dar să nu-i spună păţania la nimeni.
Cauza acţiunii: Costandin Moţoc, o pedepseşte pe Ilinca, soţia sa,
când află că îl înşeală cu boierul Răducan Chioru. Ca urmare, ţăranul este aspru pedepsit de oamenii boierului. Chinuit şi umilit, abia de scapă cu viaţă.
Derularea evenimentelor (succint): Tăcut până atunci, nebăgat în
seamă în colţul lui, Costandin Moţoc, un cioban mătăhălos din Rarău, care se ducea până într-un sat la apa Siretului, să afle ce s-a întâmplat cu o soră pe care nu o văzuse de mult, începu să povestească o întâmplare petrecută unui prieten de-al său, din satul Fierbinţi. În acea vreme, stăpân pe moşie era un boier, văduv, Răducan Chioru, ce poftea la el femeile din sat, printre care şi Ilinca acestui prieten. Deşi o bătuse soţia nu recunoscuse nimic. După plecarea soţului, Ilinca se duse la boier. Aflat în curtea acestuia să descarce saci la hambare, soţul primeşte o lecţie aspră de la Răducan pentru ca şi-a bătut femeia. După o vreme, când şi-a revenit, soţul se retrage la munte unde învaţă rânduiala ciobănitului. Acolo, într-o seară de primăvară a primit vizita vestitului hoţ, Vasile cel Mare, care auzind păţania ciobanului se hotări să-l răzbune. Împreună s-au coborât în sat, călare ca doi negustori. Ajunşi în satul Fierbinţi în ziua de Înălţare, în faţa bisericii l-au recunoscut pe Răducan Chioru, căruia i-au reamintit cele întâmplate cu ani în urmă şi au cerut oamenilor să fie de faţă la judecata acestuia. După uciderea boierului cei doi s-au întors în munţi. Sfârşindu-şi povestea ciobanul pufni spre flăcări amărăciunea pe care o avea încă în el.
Punctul culminant: Haiducul Vasile cel Mare se hotărăşte să-l
răzbune pe Costandin Moţoc, ciobanul de pe Rarău, om al pământului oropsit şi umilt de boierul Răducan Chioru.
Deznodământul: Ajunşi în satul ciobanului, Fierbinţi, în ziua de
Înălţare, l-au recunoscut pe boierul ce-l asuprise, Răducan Chioru în faţa bisericii, căruia i-au reamintit cele întâmplate cu ani în urmă şi au cerut oamenilor să fie de faţă la judecata acestuia. Dupa un judeţ al sărmanilor, boierul a fost ucis iar cei doi s-au întors în munţi.
Mesajul transmis: Asuprirea crâncenă asupra ţăranilor de către boieri
au făcut ca oamenii, ajutaţi de haiduci, să-si facă singuri judeţ, un judeţ al sărmanilor, după legi nescrise dar drepte. Înşelăciunea asociată cu nedreptatea socială, îi dă haiducului, puterea de a se transforma într-un justiţiar, într-un reprezentant moral al răzbunării, un cavaler al dreptăţii.