Sunteți pe pagina 1din 5

SIMULAREA PE CALCULATOR A PROCESULUI DE

CRISTALIZĂRE FRACTIONATA UTILIZÂND


PROGRAMUL CHEMLAB

ABSTRACT
The present dissertation is about a computer simulation of chemical
process of fractionated crystallisation using the ChemLab software.

Noţiuni introductive

Cu ajutorul programului ChemLab se pot simula diferite procese


chimice utilizate în laborator, iar unul dintre aceste procese este prezentat
în lucrarea de faţă.
Cristalizarea reprezintă un proces de separare sau purificare a unui
amestec de substanţe solide pe baza solvatării selective.
Cristalizarea fracţionată este o metodă de separare. Pentru o
înţelegere mai bună a procesului prezentăm câteva noţiuni generale despre
soluţii şi dizolvare.
O soluţie este un amestec omogen de două sau mai multe
componente. La o soluţie se disting două componente: solventul – substanţa
care dizolvă si dizolvatul-substanţa dizolvată. Dizolvarea este un proces
fizico-chimic care decurge in două etape: in prima etapă se desfac legăturile
din interiorul moleculelor de dizolvat, iar in a doua etapă are loc o
răspândire a lor printre moleculele dizolvantului, care se orientează în
funcţie de polaritate in jurul moleculelor de dizolvat, luând naştere noi
legături solvent-solvat.
Deoarece in prima etapă se desfac legături chimice puternice, acest
proces are loc cu absorbţie de căldură, deci este endoterm, iar în cea de-a
doua etapă se formează legături noi mai slabe şi are loc o degajare de
căldură, acest proces fiind exoterm. În concluzie, in ansamblu dizolvarea
poate avea loc cu variaţie de temperatură sau să nu fie însoţită de variaţie
termică.
Dizolvarea substanţelor solide in solvenţi este favorizată de creşterea
temperaturii şi de mărirea suprafeţei de contact, prin agitare şi prin
micşorarea dimensiunilor particulelor.
Nu toate substanţele sunt la fel de solubile, solubilitatea depinzând în
mare măsură de structura internă a compusului, iar solubilitatea lor variază
in mod diferit cu temperatura.
Prin cristalizare se înţelege trecerea unei substanţe dizolvate din
soluţie în stare solidă – cristale.
Deoarece cristalizarea fracţionată se bazează pe diferenţa de
solubilitate a compuşilor din amestec, o condiţie importantă este alegerea
solventului:
• să dizolve doar unul dintre cei doi componenţi la rece
iar celălalt component să fie mult mai greu solubil;
• punctul de topire a solventului să fie mai mare decât
punctul lui de fierbere;
• să nu reacţioneze solventul cu substanţele dizolvate;
• solvenţii să fie suficienţi de volatili pentru a putea fi
îndepărtaţi cu uşurinţă;
• solventul trebuie întotdeauna ales după polaritatea
substanţei care trebuie dizolvată şi după natura legăturilor
interne ale acesteia.
Scopul lucrării este separarea unui amestec a două săruri anorganice
din soluţie apoasă pe baza solubilităţii diferite.

Modul de lucru

S-au ales două săruri, NaCl si K2Cr2O7 de culori diferite , prima albă
si a doua portocalie pentru a se putea distinge ochiometric sfârşitul
cristalizării componentei mai greu solubile, care in cazul acesta este sarea de
K2Cr2O7.

Într-un pahar Berzelius se


introduc 12g NaCl şi 15 g K2Cr2O7 si se
dizolvă la cald sub agitare in cantitate
minimă de apă.

Soluţia caldă se răceşte pe baie


de gheaţă până când cristalizează
întreaga cantitate de K2Cr2O7, substanţa
mai greu solubilă.
Substanţa solidă depusă pe fundul
paharului Berzelius se separă prin filtrare la
vid pe pâlnia Buchner

Substanţa solidă obţinută,


dicromatul de potasiu, se trece pe o sticlă
de ceas si se cântăreşte

Filtratul se pune într-o capsulă de


porţelan şi se încălzeşte la sec, până se
evaporă întreaga cantitate de apă, pe un
bec de gaz.

Clorura de sodiu se trece si ea pe o


sticlă de ceas si se cântăreşte

După cântărire se calculează randamentul de recuperare a fiecărei


substanţe din amestecul de cristalizare.
Concluzii

1. Cu toate că la ora actuală sunt utilizate şi alte metode de separare


a unui amestec de substanţe solide pe baza proprietăţilor fizice
sau chimice, cristalizarea fracţionată a fost utilizată într-un mod
fidel.
2. Se observă din lucrare variaţia direct proporţională a
solubilităţii substanţelor ionice cu temperatura şi cu mărirea
suprafeţei de contact.

Bibliografie

1. Programul ChemLab
2. James E. Huheey – Inorganic Chemistry, Principles of Structure
and Reactivity, Harper and Row, New York, 1983.
3. Săracu D – Cartea chimistului amator, Ed. Albatros, Bucuresti,
1980
4. Alexandrina Fodor – Manual de lucrări practice – Chimie
anorganică. Nemetale, Universitatea din Oradea, 1997.
5. F. Bettelheim, J. Landesberg- Laboratory Experiments for
Organic and Biochemistry, Florida, 1991
6. Nenitescu C.D. – Chimie organică, Vol I, E.D.P., Bucuresti,
1973

Referat luat de pe www.e-referate.ro


Webmaster : Dan Dodita