,,Romanul trebuie, mai ales, să prezinte, pornind de la

datele împrumutate de la sfera realului, o serie de concluzii

generalizabile și nu o simplă „fotografie a lumii.’’
Romanul Enigma Otiliei, scris de George Călinescu și publicat în anul 1938,
este al doilea roman dintre cele patru romane interbelice ale autorului. Ca teoretician,
acesta respinge proustianul și pledează pentru realismul clasic, ilustrat prin romanul
de tip balzacian.
Universul operei reprezintă o marcă specifică realismului. Romanul surprinde
societatea româneasă bucureșteană de la startul secoulului 20. Societatea este
reprezentată detaliat: restaurantele, cinematografele, plimbările cu trăsura, arhitectura
specifică și familia. Preocupările oamenilor precum căsătoria, cariera, îmbogățirea
prin orice mijloace construiesc imaginea verosimilă a unei societăți în care obiectivele
principale sunt îmbogățirea și statutul social.
Personajele, printr-o cale realistă, reprezintă tipologii umane, fiecare fiind
reprezentativ pentru o trăsătură morală sau socială. Spre exemplu, Otilia, reprezintă
enigmaticul, misterul eternului feminin; Stănică Rațiu întruchipează arivistul si
demagogul; Titi este simbolul tânărului cu grave probleme mintale, iar Felix
reprezinta personalitatea ambițioasă și orfană, capabilă să iubească și să aibă o carieră
„Am de gând să mă specializez, să devin un nume”.
Incipitul reprezintă un element unic al operei ce construiește un cadru credibil
pentru desfășurarea acțiunii. Prin elementele de cronotop se înfățișează un motiv real
„Într-o seară de la începutul lui Iuli 1909, cu puțin înainte de orele zece”, respectiv
„Intra pe strada Antim”. Strada Antim este descrisă detaliat, prin analizarea
exteriorului caselor, fiind surprins un efort de a lăsa impresia de eleganța și bun gust:
„o caricatură în moloz a unei străzi italice”.
Spre final, pot conchide cu certitudine că romanul ,,Enigma Otiliei’’ scris de
George Călinescu este un roman de bază al literaturii române și creionează în mod
clar realismul clasic prin expunerea unor aspecte ale societății românești din acea
perioadă, motivul paternității și al moștenirii, tipologiile personajelor, dar și
simbolizează evoluția, maturitatea.