,,Romanul este o proză de mari dimensiuni, în care autorul, prin medierea unor euri experimentale

(personaje), examinează până la capăt unele din marile teme ale existenței.”

Milan Kundera

Pentru început, consider că romanul examinează unele din marile teme ale existenței prin
intermediul personajelor. Prin prisma romanelor mereu găsim o asociere cu viața reală, cu mediul și
persoanele ce ne înconjoară.

În primul rând, romanul de dragoste pune accent pe latura sentimentală a personajelor.

Dragostea este una din cele mai mărețe, dacă nu cea mai măreața tema a existentei noastre. Dragostea
e cea dădătoare de viață, prin dragoste ne realizăm destinul și împlinirea spirituală. În acest tip de roman
ne sunt clar demonstrate relațiile amoroase ale personajelor, la fel cum sunt relațiile și în viața reală. Un
bun exemplu de roman în care se subliniază tangența personajelor cu dragostea este ,,Mara” de Ioan
Slavici, în care ne este oglindită iubirea dintre Persida și Națl, felul lor de iubire fiind deseori prezent în
factualitate.

În al doilea rând, dezvoltarea sau formarea unui personaj este o temă esențială a existenței.
Bildungsromanul este acel roman ce abordează tema maturizării, a formării unei personalități și
acumulării de experiență. De la începutul existenței sale, orice persoană începe un proces de formare
sau de maturizare. Acest proces este imposibil de omis, pe el fiind bazate personalitatea și modul nostru
de gândire. De asemenea, în opera ,,Mara” identificăm acest proces de dezvoltare la personajele Trică și
Persida. Observam cum aceștia trec de la copilărie la maturitat și trăirile și acțiunile care le-au influențat
într-un anumit fel formarea.

În concluzie, pot conchide cu certitudine că romanul examinează marile teme ale existenței prin
asocierea sa directă și prin paralelismul cu realitatea.