Simbolistica întamplÃrilor din basmul Harap

Alb
de
Medeea Ionete
 1. Introducere

Povestea lui Harap-Alb este

un basm cult scris de Ion Creangă. A
apărut în revista Convorbiri literare,
la 1 august 1877, apoi a fost publicat în
acelaşi an în ziarul Timpul de către
Mihai Eminescu. Pornind de la modelul
folcloric, autorul reactualizează teme de
circulație universală trecându-le prin
filtrul propriei viziuni; asistăm astfel la
un text narativ complex, amplu și
pluriepisodic, cu numeroase personaje
purtătoare ale unor valori simbolice.
 2. Simbolistica drumului pânà la pod

Ion Creangă, în întreaga sa literatură cu funcţie didactică, nu

ţine lecţii teoretice, aride, ci recurge la forţa sugestivă şi educativă a
faptelor narate cu o artă inegalabilă, captându-l astfel pe cititor şi
ajutându-l să-şi însuşească, în cazul de faţă, o serie de precepte morale de
bază într-un mod plăcut.
Pentru a-şi ilustra cât mai convingător concepţiile, Ion Creangă
recurge la lumea basmului, fiind un tărâm al tuturor posibilităţilor. Şi
atunci, pornind de la modele populare, a creat un basm cult, şi deci o
operă profund originală, fapt observat de toţi criticii literari. E destul să
amintim în acest sens doar cuvintele lui George Călinescu: "Totul e aşa
de meticulos studiat într-un text definitiv, încât din acest punct de
vedere basmul a ieşit din circuitul folcloric şi a devenit opera lui
Creangă". Scriitorul a păstrat din basmul popular, printre altele, o serie
de motive de bază, cărora le-a potenţat şi le-a adâncit însă mult
semnificaţiile.
 Se spune cã trãim într-o lume de simboluri. Ar fi potrivit sã
spunem cã o lume de simboluri trãieste în noi. Viitorul este semn şi
orice semn este purtãtor de sensuri. Simbolul este singurul mod de a
spune ceea ce nu poate fi exprimat prin alte mijloace.
Omul are nevoie de simboluri pentru a aduce
incomprehensibilul in sfera tangibilului. Simbolsimul este cheia
înţelegerii universului spiritual.
 Destoinicia fiilor este probată mai întâi
de crai, deghizat în ursul de la pod. Podul
simbolizează trecerea la altă etapă a vieţii şi se
face într-un singur sens. Toate astea au legătura cu
faptul că odată ce fiul de crai va trece de pod,
acesta va intra ȋn noua sa viaţă, unde va sluji într-
un cu totul alt tărâm, existând posibiltatea de a nu
se mai întorce vreodată pe meleagurile conduse de
tatăl său.
Mezinul trece această probă cu ajutorul
calului năzdrăvan, care „dă năvală asupra
ursului”. Trecerea podului urmează unei etape de
pregătire. Drept răsplată pentru milostenia arătată
Sfintei Duminici, deghizată în cerşetoare, mezinul
primeşte sfatul de a lua „calul, armele şi hainele”
cu care tatăl său a fost mire pentru a izbândi. Se
sugerează, astfel, că tânărul va repeta iniţierea
tatălui în aceleaşi condiţii. Calul va deveni
tovarăşul şi sfătuitorul tânărului, dar are şi puteri
supranaturale: vorbeşte şi poate zbura.
 Despărţirea tatălui de fiu
se face la pod şi este una ritualică.
Încercarea feciorilor are loc în
această locaţie, deoarece
simbolismul trecerii şi caracterul
său primejdios este specific unui
început de călătorie iniţiatică.
Craiul le verifică într-un fel fiilor
săi sentimentele si caracterul.
Simbolismul podului sau
al punţii, care îngăduie trecerea de
pe un mal pe celălalt, este unul
dintre cele mai larg răspândite.
Această trecere înseamnă şi
trecerea de la pământ la cer, de la
starea omenească la cele
supraomeneşti, de la contingenţă
la nemurire.
3. Drumul lui Harap Alb si probele de la curtea
imparatului Ros

Drumul lui Harap-Alb nu este

numai un drum geografic, fizic, ci şi un
drum spiritual, de perfecţionare şi
purificare, presupunând o trecere a
neofitului de la un mod de viaţă la altul.
Deşi toată călătoria ar putea fi
percepută ca fiind o aventură a unui fecior
de crai plecat în căutarea fericirii sale
lumeşti, de fapt ea este o purcedere a lui
Harap-Alb în spaţiul microcosmic
interior, în care oamenii, animalele şi
obiectele sunt reprezentate simbolic prin
virtuţi, patimi şi experienţe, cu scopul de
a învinge întunericul şi păcatul cu ajutorul
luminii, purificându-se şi obţinând starea
finală de iniţiat.
 Spre deosebire de Împãrãţia Verde care preamãreşte efemerul şi
gloria vitalã a materiei, nãdãjduind la eternizarea trecãtorului, Împãrãţia
Roşie celebreazã risipirea, beţia desfacerii din limite, aspirând la
dezintegrarea absolutã a mãrginirii ce dã trup şi nume fiinţei.
Una dintre cele mai pline de însemnatate probe concepute de cãtre
ȋmparatul Roş este supravieţuirea peste noapte în casa de aramã. Acest metal
sacru a fost folosit la fabricarea obiectelor de cult înca din antichitate şi pana
în creştinism şi simbolizeazã puterea şi violenţa.
Astfel putem interpreta ideea casei de aramã ca pe o încercare a
ȋmparatului de a-şi arãta puterea şi influenţa în regat şi de a le provoca durere
şi suferintã lui Harap Alb şi însoţitorilor sãi într-un mod sacru.
 4. încheierea

În concluzie, Povestea lui Harap-Alb, este un basm cult care are ca

particularități reflectarea concepției despre lume a scriitorului, umanizarea
fantasticului, umorul, arta narativă și individualizarea personajelor. Dar,
asemenea basmului popular, cultivă principii morale înalte precum cinstea,
adevărul, prietenia și curajul, transformându-se într-o creație care oglindește
viața.
Opera lui Ion Creangã este o scriere cu dublu înţeles ce ascunde în
spatele povestirii o multitudine de simboluri şi idei noi ce trebuie descoperite
şi interpretate de cititor. Autorul a creat ceva nou ce farmecã prin faptul cã
fiecare lector înţelege diferit şi într-un stil propriu mesajul ascuns al naraţiunii.
MULTUMESC PENTRU
ATENTIA ACORDATA!