1) Eseu argumentativ-"Povestea lui Harap-Alb"

Epoca Marilor Clasici are meritul de a încerca să întoarcă literatura către ea însăşi . Polul
spiritual al acestei epoci devine societatea culturală "Junimea ca-re, alături de revista
"Convorbiri literare", se va afla sub patronajul lui Titu Maiorescu . EMC poate fi înţeleasă şi
ca o perioadă de puternică efervescenţă spirituală, manifestată în a doua jumătate a
secolului al XIX-lea . Cei patru mari clasici ai literaturii române sunt : Ioan Slavici, Mihai
Eminescu, Ion Creangă, Ion Luca Caragiale .

Trăsătura dominantă a operei lui Creangă se referă la realismul poveştilor sale, adică la
umanizarea fantasticului . De exemplu, în "Soacra cu trei nurori" dăm peste veşnicul conflict
între noră şi soacra ce ţine mai mult la fecior ; "Capra cu trei iezi" ilustrează iubirea de
mamă ; "Povestea lui Harap-Alb" demonstrează că omul de soi bun ni se înfăţişează în orice
straie . Meritul lui Creangă este că a scos basmul din folclor şi l-a introdus în literatura cultă .

Basmul cult este opera epică în proză, de dimensiuni ample, cu o acţiune complicată la
care participă personaje imaginare, purtătoare ale unor valori simbolice . Ca elemente
comune cu basmul popular, regăsim motive literare precum : motivul împăratului fără
urmaşi, motivul călătoriei, motivul probelor . De asemenea, o trăsătură comună este
reprezentată de formulele iniţiale : "Amu cică era odată ..." şi finale "Iar pe la noi, cine are
bani bea şi mănâncă, iară cine nu, se uită şi rabdă" . Valorile simbolice susţinute în acest
basm sunt : binele, frumosul, adevărul .

Creaţia "Povestea lui Harap-Alb" este cel mai valoros basm cult din literatura română,
deoarece reprezintă apogeul creaţiei artistice a lui Ion Creangă . Printre elementele realiste
ce diferenţiază simbolurile ce demonstrează cultura şi puterea de interpretare a scriitorului .
Astfel, opera este un Bildungsroman -proces de formare a personalităţii eroului sub influenţa
experienţei directe- , pentru că urmăreşte maturizarea fiului de crai .

În primul rând, celebra operă are un autor cunoscut, inconfundabil prin stilul pe care îl
adoptă, dar şi prin arta povestirii, în care naraţiunea se împleteşte, în mod fericit, cu dialogul
viu şi cu descrierea de tip portret .Creaţia "Povestea lui Harap-Alb" a fost publicată în revista
"Convorbiri literare", în anul 1877 .

Talentul aparte de povestitor al lui Creangă se remarcă prin umorul cu care sunt privite
anumite personaje, mai exact, cei cinci monstruleţi, deoarece li se exagerează trăsăturile
fizice : "tu eşti Gerilă ? ... Tu trebuie să fii, pentru că şi focul îngheaţă lângă tine, de arzuliu ce
eşti" . Umorul se împleteşte cu ironia de care dovadă împăratul Roş .Se remarcă şi oralitatea
stilului ce se realizează prin expresii narative precum : "şi atunci", "în sfârşit", implicarea
afectivă a naratorului prin propoziţii interogative : "Că altă, ce pot să zic" şi exclamative . Şi
limbajul este expresiv, cuprinzând termeni regionali populari : "vorba ceea", expresiile
devenind un mijloc de caracterizare a personajelor .
 Spre deosebire de basmul popular,unde predomină naraţiunea obiectivă, în cel cult se
împleteşte cu dialogul plin de vivacitate . Spânul trăieşte cu adevărat în replici, iar cei cinci
prieteni folosesc o replică comună ce se dovedeşte a fi adevărată : "Râzi tu, Harap-Alb, dar
unde mergi, fără de mine nu poţi face nimica" . Naraţiunea se împleteşte şi cu descrierea
care surprinde portretele caricaturale ale celor cinci prieteni : "Pesemne c-aista-i Flămânzilă,
foametea, sac fără fund, sau cine mai ştie ce procopsală a fi" . Naratorul este relativ detaşat,
deoarece i se remarcă implicarea doar prin folosirea dativului etic : "Şi odată mi-l înşfacă cu
dinţii".

În al doilea rând, fiind un basm cult, acesta depăşeşte schematismul celui popular, fiind
încărcat de simboluri, de semnificaţii profunde ce ilustrează viziunea realistă a scriitorului
asupra omului ."Povestea lui Harap-Alb" are caracter de Bildungsroman, deoarece fiul de crai
este supus mai multor etape de dezvoltare. Iniţial, este "mezinul naiv", continuă drept
novice/supus iniţierii, ajungând, într-un final, un împărat iniţiat .

Pe parcursul întregii opere se remarcă prezenţa simbolurilor ce susţin fabulosul în acest

basm . Printre ele se numără primul pod, care semnifică trecerea din lumea inocentă a
copilăriei la adevăratele griji ale vieţii, trecerea podului reprezintă un act de curaj ; pădurea-
labirint, care este un simbol al morţii şi al regenerării ; coborârea în fântână evidenţiază
renaşterea fiului de crai, ce devine Harap-Alb, rob al spânului . Protagonistul este ajutat, de-a
lungul călătoriei sale, de personaje precum : Sfânta Duminică ce întruchipează pedagogul
bun, calul-pedagogul rezervat ce intervine doar atunci când este nevoie, cei cinci prieteni
cărora li se realizează portrete caricaturale . Uni-versul feminin al operei reprezintă o
diferenţă majoră faţă de basmul popular ; femeile au un rol important în dezvoltarea
personalităţii eroului . Astfel, fata Împăratului Roş-"o farmazoană cumplită"- este o întru-
chipare a inteligenţei şi înţelepciunii . Spânul este "răul necesar", care după moarte nu face
altceva decât să-şi reia atribuţiile cu alţi tineri .

"Cartea" primită de la Împăratul Verde reprezintă factorul perturbator ce determină

nevoia de iniţiere a celui mai mic dintre fiii de crai . Iniţial, crăişorul este timid, ruşinos, naiv
şi lipsit de curaj . Când fraţii lui mai mari sunt mustraţi de tatăl lor, nu are curaj să-şi spună
dorinţa . Spre deosebire de fraţii săi mai mari, acesta o miluieşte pe Sfânta Duminică cu un
bănuţ, iar ea îl învaţă cum să-şi înduplece tatăl şi ce să ia cu el, fără să dea prea mare
importanţă câtorva sfaturi înţelepte primite de la ea . Îşi alege şi calul fiind, din nou, înşelat
de aparenţe . Animalul năzdrăvan mănâncă jăratic şi începe să-şi arate calităţile, devenind
ajutorul de bază al mezinului . Trece primul pod cu ajutorul calului, dând dovadă de curaj şi
afundându-se în necunoscut . Fiul de crai se rătăceşte în pădurea-labirint, dovedind că mai
are multe de învăţat . Uită repede învăţăturile tatălui său şi îşi ia tovarăş de drum un om
spân . Este naiv, se lasă păcălit de omul spân şi coboară în fântână ; renaşte ca slugă, sub
numele de Harap-Alb, devenind supusul acestuia . Odată ajunşi la curtea Împăratului Verde,
Harap-Alb trebuie să îndeplinească trei probe . Primele două sunt îndeplinite cu ajutorul
sfaturilor Sfintei Duminici . După ce aduce salăţile din Grădina Ursului şi pielea cerbului,
Harap-Alb dobândeşte răbdare şi curaj . A treia-aducerea fetei Împăratului Roş- presupune o
nouă etapă a iniţierii şi necesită mai multe ajutoare . Drumul spre Împăratul Roş începe cu
trecerea altui pod, unde eroul dă dovadă de bunătate şi înţelepciune atunci când salvează
nunta de furnici, alegând să treacă apa înot, şi găseşte o nouă casă pentru un stup de albine .
În călătoria sa întâlneşte cinci monstruleţi simpatici : Setilă, Flămânzilă, Ochilă, Gerilă şi
Păsări-Lăţi-Lungilă, care sunt priviţi cu îngăduinţă de protagonist, dar cu spaimă de Împăratul
Roş . Această ultimă probă constă în alte trei : păzirea nocturnă a fetei, ghicitul fetei şi
sarcină la care turturica trebuia să aducă "trei smicele de măr şi apă vie şi apă moarte de
unde se bat munţii în capete" . Fiul de crai îşi respectă jurământul faţă de spân şi i-o aduce
pe fata Împăratului Roş, deşi se îndrăgostise de aceasta . Ajunşi din nou la curtea Împăratului
Verde, spânul este demascat de către fată şi îi taie capul lui Harap-Alb, urmând să fie
spulberat de cal . Fata de împărat foloseşte apele şi smicelele de măr, pentru a-l învia pe
erou şi, astfel, Harap-Alb renaşte ca împărat iniţiat ce a dobândit calităţi precum bunătatea,
generozitatea, înţelepciunea, fiind răsplătit cu împărăţia unchiului său, şi prin căsătoria cu
fata Împăratului Roş .

În opinia mea, viziunea despre lume si viaţă a autorului, în acest basm, este magistral
subliniată, atât prin tema, cât si prin construcţia personajelor. Creangă nu doreşte să urmeze
tiparul basmelor populare în care eroul este un Făt-Frumos cu multiple calităţi, ci creează un
personaj ce reuşeşte să treacă probele la care este supus, pentru a se iniţia .

George Călinescu considera basmul ca fiind : "o oglindire ... a vieţii în moduri fabuloase"

În concluzie, "Povestea lui Harap-Alb" este un basm cult, capodoperă a marelui Ion
Creangă, prin viziunea realistă, cu uşor iz critic asupra lumii, o coborâre în planul concret al
fabulosului .