Epopeea lui Ghilgameș

Dima Jonathan-Chris, Florea Adrian-Gabriel, Roata

Nicoleta, Stoica Rebeca Maria, Tudosache Giulia Liliana

Sudul Mesopotamiei, regiune numită în Antichitate Sumer, este spaţiul istoric în care a
luat naştere Epopeea lui Ghilgameş, care datează din mileniul al III-lea î.Hr. şi este cea mai
veche scriere literară păstrată.
Această povestire este închinată regelui Ghilgameș, rege pe jumătate om, pe jumătate
zeu, si lui Enkidu, care a fost creat pentru a îl pedepsi pe Ghilgameș pentru comportamentul
său. Ghilgameş este un rege care se distinge prin fortã, vitejie, înţelepciune, dar se impune
pâna la tiranie semenilor sãi. Fiu al zeiţei Ninsun, preoteasã a zeului-soare Şamaş, şi al unui
spiriduş, el este un primitiv, gata de luptã, lãudãros, mânios, dar sufletul sãu simplu este
înspãimântat de gândul morţii. Supuşii sãi se plâng zeitei Iştar de muncile istovitoare la care
acesta îi sileşte. În acest context apare figura interesantã a lui Enkidu, plãmãdit din lut,
înzestrat cu viaţã prin rãsuflarea zeiţei Aruru. Crescut cu fiarele sãlbatice, acesta se
umanizeazã mai întâi prin intermediul unei prostituate de la temple, Shamhat. Luptându-se cu
Ghilgameş, îi recunoaşte acestuia puterea, devin prieteni şi decid sã plece împreunã în
pãdurea cedrilor ca sã-l ucidã pe uriaşul Humbaba, în ceea ce ar putea fi interpretatã drept o
alegorie a luptei dintre civilizaţie şi naturã. Ajutaţi de zeul Şamaş, care trimite 13 vânturi care
sã-l doboare pe uriaş, cei doi supun bestia. Între cei doi se ajunge la o luptă, din care rezulta o
sinceră prietenie, care atrage admirația zeilor, prin gesturile si acțiunile celor doi eroi.
Sentimentele de iubire ale zeiței Iștar pentru Ghilgameș, respinse de acesta, o determină pe
zeiță să se răzbune. Aceasta îl amenință pe tatăl său, zeul Anu, și îl convinge să îl trimită pe
pământ pe Gugalanna, taurul ceresc, care devastează orașul, dar atacat de Ghigameș și
Enkidu, monstrul este învins. Visul lui Enkidu îi prevestește moartea, pentru că sfidarea zeilor
nu poate rămâne nepedepsită. Sfașiat de moartea prietenului sau, Ghilgameș pleacă într-o
călătorie periculoasă, care îl duce la vârfurile gemene ale muntelui Mashu, la capătul
pământului, intrarea fiind păzită de doi oameni-scorpion. După ce îi este permisă intrarea
datorită naturii sale divine, acesta merge pe calea soarelui și pe cea a întunericului, până când
ajunge într-o grădină paradisiacală. Ghilgameș este sfătuit de hangița Siduri să se bucure de
viață cât trăiește, însă acesta se duce la luntrașul Urshanadi, care îl ajută să traverseze marea.
Întâlnirea cu Utnapiștim îi aduce lui Ghilgameș niște probe pe care nu le poate depăși. Rămas
fara posibilitatea de învinge moartea, Ghilgameș îi cere duhului lui Enkidu să îi împărtășească
ce se petrece in lumea de dincolo, însa fără succes.
Temele acestei opere sunt multiple și interpretabile: prietenie, condiția umana, moarte și
nemurire, devenire și maturizare și natură versus sculptură. Nucleul central al operei este cel
al motivului „tinerețe fără de bătrânețe”. Lecția epopeei este aceea că oamenii mor, dar
umanitatea este perpetuă; dacă moartea nu poate fi ocolită, nici prin glorie, nici prin favoarea
zeilor, nici prin iubire, momentele trăite pe pământ trebuie să aibă cu atât mai multă
semnificație, ca mod de compensare.
“În epopee se poate recunoaşte un progres al acceptãrii efemeritãţii, interesul pentru
moarte şi viaţa de apoi fiind o preocupare constantã a scrierilor sumeriene” (George, 1998).
Referințe

https://www.historia.ro/sectiune/portret/articol/epopeea-lui-ghilgames-si-dorul-nemuririi

https://istoriiregasite.wordpress.com/2017/11/04/epopeea-lui-ghilgames-rezumate/

https://www.descopera.ro/cultura/14872603-dupa-mii-de-ani-a-fost-descoperit-un-nou-
capitol-din-epopeea-lui-ghilgames-este-cea-mai-veche-scriere-literara-a-umanitatii-video