Romanul modern

Trasaturi generale:

- Orientat spre universul interior (spre eu), considerat unica realitate reala.
(autenticitate
- Lumea prezentata asa cum se oglindeste in constiinta eroului.
- Perspectiva narativa este subiectiva, romanul fiind scris sub forma unei
confesiuni a personajului principal care are si rol de narator.
- Nu se mai respecta cronologia; accentul nu mai cade pe evenimentele
exterioare.
- Subiectul are discontinuitati, suprapuneri, insertii.
- Evenimentele sunt aduse la suprafata in funtie de memoria afectiva.
- Personajul este tipul intelectualului, inteligent, lucid, hipersensibil,
analitic, inadaptat intr-o societate pe care o considera marginita, are o
bogata viata interioara si evolutia lui este imprevizibila.
- Spatiul romanului este orasul (mediul citadin), dar se contureaza si un
spatiu simbolic, cel interior, subiectiv.
- Finalul este unul deschis, care lasa loc interpretarilor
- Ca tehnici narative, se observa: memoria involuntara, decupajul, jurnalul,
introspectia (autoanaliza starilor sufletesti), pluiriperspectivismul, etc.

Camil Petrescu teoretizeaza acest tip de roman in volumul „Teze si Antiteze”

din 1936 (eseul „Noua Structura si opera lui Marcel Proust”. Scriitorul pledeaza
pentru autenticitate (realitatea interioara) si marturiseste in acest sense: „Sa
nu descriu decat ceea ce vad, ceea ce aud, ceea ce inregistreaza simturile
mele... Eu nu pot vorbi onest decat la persoana I.” In sprijinul autenticitatii, vine
si stilul anticalofil, un stil sobru, fara podoabe stilistice.