Carcterizarea personajului

principal : Vitoria Lipan, din

romanul „Baltagul” de
Mihail Sadoveanu
Profesor coordonator: Cândea Tereza
Elevi: Bădilă Tabita și Marinescu Alexandru
Colegiul Național „ L.Blaga” Sebeș
Clasa A-XII-A C
 Conținut

01 Personajul literar 02 Încadrarea în epocă

Structură și Caracterizare de
03 compoziție 04 personaj

Relația protagonistei cu
05 celelalte personaje ale
diegezei
06 Concluzie
 01
Personajul
literar
Personajul literar
Personajul literar reprezintă o instanță a comunicării narative, o
plăsmuire a imaginației autorului care există doar în planul ficțiunii,
chiar dacă a avut un model în realitate. El are un rol fundamental în
creația literară, deoarece este cel care acționează în textul narativ. Deși
au fost numite „ființe de hârtie” de Roland Barthes, personajele reușesc
să-și impună identitatea, determinându-i deseori pe cititori să se
identifice lor. Personajul literar întruchipează un tip uman semnificativ,
o individualitate cu trăsături fizice și morale distincte puse în lumină de
întâmplări, relații, vorbe și atitudini evidențiate pe parcursul
operei literare.
 02
Încadrarea
în epocă
 Încadrarea în epocă
Publicat în anul 1930. „Baltagul”este un roman tradițional pentru că se constituie ca
o expresie a vieţii satului românesc, a universului rural reflectat în specificul personajelor,
căci ţăranul este „ principalul meu erou”, mărturisea Sadoveanu. Avem de-a face cu o
imagine idilică a țăranului, de un pitoresc profund, diferit de țăranul conștient moral al lui
Slavici sau de cel crud, brutal al lui Rebreanu și mai apoi Preda. Roman monografic,
realist, „Baltagul” valorifică tradiții românești: oierit, tors, ritualuri de sărbători, nuntă,
înmormântare, botez . Lumea lui Sadoveanu este puternic înrădăcinată în credința creștină
specifică poporului român, dar și în obiceiurile precreștine marcate prin vizita la baba
Maranda și prin mulțimea superstițiilor de care ține seama eroina.
Dimensiunea realistă a operei e dublată de cea mitică  pentru că opera surprinde o
civilizaţie veche pastorală și valorifică mituri precum cel al transhumanței („Miorița”) sau
cel al coborârii în Infern , al labirintului și cel al lui Isis și Osiris.
 03
Structură și
compoziție
 Structură și compoziție
Operă epică de o mare concentrare, romanul „Baltagul” este structurat în
16 capitole, ce configurează viața unei comunități arhaice, pretext pentru
realizarea unei veritabile monografii a satului românesc, în centrul căreia
se află familia tradițională de tip patriarhal.
Semnificative pentru tema textului sunt: spațiul diegetic , dar și
prezentarea familiei Lipan.
Tema familiei este una dintre cele mai prolifice din literatură, ea
permițând surprinderea unui complex proces de interrelaționări umane.
 Structură și compoziție
Element de paratextualitate, titlul anticipează tema operei, având valoarea unui „onomatext” (Jean
Ricardou).
Titlul romanului sugerează simbolic viața și moartea, căci în sens denotativ, „baltagul” desemnează o
unealtă, secure cu două tăișuri, specifică comunității de oieri. În sens conotativ, „baltagul” devine simbolul
unei comunități arhaice arhetipale, armă punitivă care va pedepsi răufăcătorii, însușită de personajul
negativ și recucerită de erou, ca simbol al înfăptuirii dreptății.
Baltagul este un totem, un instrument magic, ce închide în sfera sa de semnificații un cod moral și
comportamental, în care dreptatea reprezintă o coordonată fundamentală.
Asociat adesea cu „labrys-ul”, securea dublă cu care a fost doborât minotaurul, monstrul mitic, baltagul
este învestit cu încărcătură simbolică: pe tăișul său este scris cu sânge povestea uciderii lui Nechifor Lipan,
pe care numai soția sa Vitoria reușește să o deslușească.
Arma crimei și a răzbunării ajunge în final în posesia lui Gheorghiță, marcând transferul de putere de la tată
la fiu. Astfel, titlul reiterează semnificații mitice, anticipând călătoria Vitoriei Lipan, reprezentantă tipică a
acestei comunități.
 Structură și compoziție
Subiectul urmărește într-o gradarea subtil
orchestrată drama Vitoriei, declanșată de
întârzierea neobișnuită a soțului său, plecat la
Dorna să cumpere și să vândă oi.
 Structură și compoziție
Perspectiva narativă este una obiectivă, specifică
prozei realiste. Narațiunea se realizează la
persoana a III-a, naratorul nefiind implicat în
desfășurarea acțiunii.
 04
Caracterizare
de personaj
 Caracterizare de personaj
Vitoria Lipan

Curajoasă Autoritară Harnică Credincioasă

Inteligentă

Superstițioasă Victorioasă
 Statutul social
Vitoria Lipan reprezintă, în operă, tipul femeii autoritare, cu un bun spirit de observație.
Caracterul său bine individualizat s-a format datorită încercărilor la care a fost supusă de-a
lungul vieții. Femeia își iubește soțul, ca la prima tinerețe, este mereu cu gândul la el: „își
aducea aminte, stând singură pe prispă”. Deși viața alături de soț nu a fost întotdeauna dulce,
femeia prețuiește viața bărbatului ce i-a fost alături mai mult decât orice. De multe ori, ea
îndurase și bătaie din partea soțului însă asta n-o făcea să îi poarte pică: „Muierea îndura fără să
crâcnească puterea omului ei și rămânea neînduplecată cu dracii pe care-i avea”. Așadar, ea
recunoaște autoritatea bărbatului și se supune cu umilință în fața acestuia. Vitoria își iubește cei
doi copii, însă pare că ea prețuiește mai mult băiatul căruia îi puse nume Gheorghiță: „căci era
numele cel adevărat și tainic al lui Nechifor Lipan”, băiatul îi amintește mereu femeii de Lipan
la vârsta tinereții de aceea îl apără cu ardoare: „îl ocrotea și-l apăra de câte ori în ochii lui Lipan
erau nouri de vreme rea”.
 Statutul pshihologic
Arhetip al țărăncii,eroina este înzestrată cu o inteligență deosebită, pe care și-o manifestă într-o diversitate
de împrejurări. Pe tot parcursul drumului, Vitoria dă dovadă de istețime, ascultând și culegând informații de
la cei care l-au cunoscut pe soțul ei. Ea dovedește o mare pricepere în descifrarea sufletului oamenilor: „Eu
te cetesc pe tine, măcar că nu știu carte” sau „toate pe lumea asta arată ceva”. Cu toate greutățile întâmpinate
în drumul său și în investigațiile făcute, Vitoria dovedește tenacitate, dârzenie și voință, deoarece nu se
liniștește până nu descoperă adevărul. Spirit justițiar, Vitoria regizează magistral în scena demascării
vinovaților la praznicul de înmormântare. Cu o logică impecabilă, prin vorbe înțepătoare și aluzive, ea ii
constrânge pe făptașii crimei să mărturisească adevărul. Datoria față de bărbatul ucis fusese: „împlinită cu
muchia baltagului în frunte asupra ucigașului” de către Gheorghiță. Pentru Vitoria, datoria creștinească se
află înainte de toate. Datina înmormântării și pedepsirea ucigașilor vin dintr-o etică străveche a poporului:
„cine ucide om nu se poate să scape de pedeapsă Dumnezeiască”. Personajul Vitoria reprezintă tipul femeii
voluntare, care pornește într-o călătorie justițiară, din dragoste pentru soțul dispărut și din dorința de a
îndeplini datina de înmormântare. Eroina își concentrează energia în forma morală a datoriei de a elucida ce
i s-a întâmplat soțului ei. În acest sens, ea poate fi comparată cu eroinele tragice ale lui Sofocle și Euripide.
 Principalele trăsături de caracter
– Personaj surprins la vârsta maturității, Vitoria are un caracter demn și integru, fapt argumentat în
permanență de scriitor, începând cu abilitatea reconstituirii drumului lui Nechifor, arta conducerii
dialogului, dar și capacitatea de disimulare. De fapt, cea mai deplină dovadă a inteligenței sale ne
oferă modul ingenios în care știe să conducă discuția de la praznic, astfel încât  Calistrat Bogza,
amețit de băutură, se demască singur, printr-un gest necugetat, prilejuind: „ răzbunarea sângelui
prin sange ” . Tot ca o expresie a inteligenței și înțelepciunii dobândite printr-o bogată expeiențâ
de viață rămâne și atitudinea diplomatică, deoarece nu mărturisește cauza lungului ei drum,
temătoare fiind de oameni care poftesc la bunul altora . Plină de înțelepciune își însoțește
comportamentul cu vorbe cumpănite bine;

– Spirit ironic, Vitoria știe să glumească. Lui Mitrea, argatul, care cere îmbrăcăminte de iarnă, în
vreme ce e profiți să curețe hornul, îi spune: „ Scoate, fată, din casa cea mică ce-i trebuie holteiului
istua și lapădă-i toate   în brațe, ca să se suie cu ele în hoceag. ”. Chiar dacă e mai tolerantă, nu-l
iartă nici pe Gheorghiță, căci și față de el este ironică: „ dragul mumei cărturar… Se vede că
mintea ta e în cărți și slove. Mai bine era să fie la tine în cap. ”;
 Principalele trăsături de caracter
– Vitoria Lipan e chibzuită, tocmindu-se negustorește și stârnind admirația
domnului David; plătește corect pentru serviciile ce i s-au făcut. Nu zârste
bunul că îi știe puterea, dar nici nu se tocmește când e vorba să plătească
totul în memoria dispărutului;

– Eroina are simțul tălmăcirii , fără a greși, interpretarea semnelor naturii .

pe baza cunoștințelor și bazandu-se pe experiența înaintașilor, ea îi răspunde
flăcăului când acesta se bucură de venirea primăverii: „ Gheorghiță, calea
noastră e lungă și au să mai bată viscole, căci trebuie să fie asupra lumii
omătul mieilor, al cocostârcilor. ”
 Principalele trăsături de caracter
– Deși este o țărancă neștiutoare de carte, ea știe să păstreze tradiția și datina străbună, fapt ce se
manifestă în hotărârea cu care o educă pe Minodora, căreia îi reproșează cu asprime unele îndrăzneli
vestimentare și de comportament, precum nesocotirea opiniei materne privind alegerea flăcăului cu nas
mare a dascălului Topor: „ Apoi, știu eu, acum vă strâmbați și nu vă place catrința și chimensa și vă ung la
inimă lăutarii, când cântă câte un valț nemțesc! Îți arăt eu ție coc, valț și bluză!”
E hotărâtă să pedepsească orice abatere de la normele străvechi, îi reproșează Minodorei  când aruncă
gunoiul în fața Soarelui: „ și să te mai prind că dai gunoiul afară în fața Soarelui, cum ai făcut și azi, că-ți
pun la gât două pietre de câte cinci ocă. Nu mai știi ce-i curat, cei sfânt și ce-i bun, de când îți umblă
gărgăunii prin cap și te cheamă domnișoară . ” 
 Tot ca păstrătoarea tradiții și a datinilor Vitoria se dovedește a fi, procedând cum se cuvine la Borca, unde
întâlnește o cumetrie și, intrând la lehuză,: „ Să-i pună radin sub  pernă, un costei cu bucățele de zahăr și
pe fruntea creștinului celui nou, o hârtie de 20 de lei . Închinând apoi cu paharul către mamă și sărutând
mâna preotului, își continuă drumul ” .
La Cruci , Vitoria a dat peste o nuntă, în care alaiul zbura cu săniile pe gheața Bistriței, în vreme ce
bărbații trag cu pistoalele să sperie iarna. Și aici cinstește cu plosca și face: „ frumoasă urare miresei ” .
Un întreg ceremonial presupune înmormântarea lui Nechifor Lipan: car împodobit cu cetina, o ladă de
lemn de brad, bocitoare pricepute, preoți, bucate împărțite pentru pomană și apoi praznicul la care este
invitat tot satul, ospitalitatea specific moldovenească.  
 Principalele trăsături de caracter
– Spirit justițiar, Vitoria reușește să descopere adevărul și să
pedepsească cum se cuvine pe cei doi criminali: Calistrat bogza, care
este omorât de Baltagul cel nou al lui Gheorghiță, în timp ce Ilie Cuțui
ajunge la închisoare .

– Odată împlinită datoria și înfăptuirea dreptății , Vitoria are

capacitatea de a relua cursul firesc al vieții, : „ ne-am întoarce iar la
Măgura ca să luăm de la coadă tot ce-am lăsat ” .
 Statutul moral
Arhetip al Binelui, Vitoria era credincioasă șirespecta cu stricteţe
obiceiurile strămoşeşti şi creştine. Ea nu pleacă la drum până nu se
consultă cu preotul, se roagî, ţine post 12 vineri, se spovedește și se
împărtăşește, iar când întâlneşte o cumetrie şi o nuntă respectă tradiţia şi
mai ales e preocupată să împlinească toate cele creştineşti pentru
înmormântarea lui Nechifor. Însă, pe lângă acest fapt este şi o fire
superstiţioasă. Crede în vise, în semne, în descântece şi în vrăji şi pentru
aceasta nu uită să meargă şi la baba Maranda pentru a afla veşti despre
soţul ei. Vitoria este caracterizată indirect şi prin nume, care sugerează că
va fi victorioasă biruind toate greutăţile şi împlinindu-şi destinul.Arhetip
al binelui
 Caracterizare de personaj
Este evident însă că „ Baltagul ” rămâne cartea unei eroine de prima mărime, Vitoria
Lipan, fiind personajul principal, deoarece stă în centrul acțiunii și ajută la împlinirea
dreptății, ajutând la reliefarea celor secundare . Vitoria Lipan este un tip reprezentativ
pentru femeia de la munte, dar în același timp, are distincte trăsături proprii . Ea
întrunește calitățile fundamentale ale omului simplu de la țară, între care amintim: cultul
pentru adevăr și dreptate, respectul legilor strămoșești și a datinilor . Iată de ce George
Călinescu afirmă că : „ Ea nu e o individualitate și un exponent al speței ”.
Încă de la început impresionează prin frumuseţea şi farmecul fizic, căci la cei aproape 40
de ani „ochii ei căprui răsfrângeau lumina castanie a părului”, însă privirea ei era dusă
departe, semn al gândurilor care o copleşeau. Ochii ei „luceau ca într-o uşoară ceaţă, în
dosul genelor lungi, răsfrânse în cârligaşă”. Frumusețea ei explică motivul pentru care
Lipan oriunde ar fi fost dusă, venea: „ la d-sa ca la apa cea bună ”. 
 Caracterizare de personaj
Fiind un personaj complex, caracterizat atât prin mijloacele
caracterizării directe şi indirecte, părerile criticilor literari referitoare la
Vitoria sunt diverse. George Călinescu o asociază cu „un Hamlet
feminin”, Perpessicius o crede „un suflet tenace şi aspru de munteancă,
un aspru caracter de o voinţă aproape sălbatecă, aproape
neomenească”,iar Nicolae Manolescu o consideră „nereligioasă,
vicleană şi rea”. Vitoria este caracterizată indirect şi prin nume, care
sugerează că va fi victorioasă, biruind toate greutăţile şi împlinindu-
şi destinul.
 05
Relația protagonistei cu
celelalte personaje ale
diegezei
Vitoria Lipan îi uimește pe cei din jurul său prin însușirile sale deosebite și de
aceea celelalte personaje își exprimă punctul de vedere apreciindu-i calitățile.
Gheorghiță gândește cu uimire “mama asta trebuie să fie fermecătoare,
cunoaște gândul omului”. La rândul său, Calistrat Bogza este la fel de uimit de
exactitatea cu care Vitoria a reconstituit totul. De aceea, fiind pe moarte, el își
recunoaște fapta: “Și să se știe că a fost întocmai cum a arătat femeia
mortului”. La sfârșitul romanului, după încheierea praznicului, Vitoria și
Gheorghiță își reiau problemele vieții cotidiene.
 06
Concluzia
Paul Georgescu și Alexandru Paleologu au sesizat
faptul că Sadoveanu ilustrează în „Baltagul” pasiunea
nestinsă, acesta fiind un roman foarte apropiat de structura
unei tragedii antice. În concluzie, exponentă a unui străvechi
spațiu spiritual, Vitoria este un personaj memorabil. Ea
oscilează între superstiții și creștinism, în sufletul ei fiind
prezentă, ca în cazul Antigonei, voința de a-și împlini
destinul: ”Nu stăm, umblăm până găsim ce căutăm. Altă
rânduială n-avem.”
Mulțumim pentru
atenția acordată!