Baltagul

Mihail Sadoveanu
 Roman
 Realist
 Obiectiv
 Interbelic
 Mitic
 Legenda spusă de Nechifor Lipan: darurile oferite popoarelor
de către Dumnezeu – darul poporului român: ,,o inimă usoară;
să vă pară toate bune; muieri frumoase și iubețe” – acest dar
orientează interpretarea personalității Vitoriei de mai târziu, ea
fiind o soâie devotată și având o inimă ușoară. De asemenea, se
observă transhumanța care este un simbol al vieții, al
continuităâii, suișurilor și coborâșurilor
 Mitul egiptean:
 Isis – zeița căminului și a devotamentului
 Osiris – soțul omorât, căutat de Isis împreună cu Horus
 Horus – fiul care își însoțește mama în călătorie – carac. de
bildungsroman
 Tradițional
 Vitoria
 Exponentă a lumii satului moldovenesc, neștiutoare de carte
 Insistența pe datini, obiceiuri, superstiții
 Visul: apa (Styx), asfințitul (moarte), fața întoarsă (fața
mortului), calul – animal psihopomp (care însoțește sufletele
morților în viața de apoi)
 Cățelușa Marandei (stă ascuns Satana)
 Citește timpul în poziția soarelui
 Firea conservatoare a Vitoriei, în opoziție cu spiritul modern
al Minodorei și al lui Gheorghiță (coc, vals, bluză, trenul)
  Mioritic
 Inspirat de balada populară ,,Miorița”, apărând la începutul
romanului ca motto ,,Stăpâne, stăpâne/Mai chiamă ș-un câine”
 Teme
 Invidia ce stârnește gestul crimei
 Devotamentul + iubirea
 Răzbunarea (romanul pare unul polițist – Vitoria ca un detectiv,
un ,,Hamflet feminin”)
 Maturizarea lui Gheorghiță
 Confictul între generații
 Titlul
 Baltagul – topor cu 2 capete – atât arma crimei, cât și arma
răzbunării (semnificație bivalentă)
 A lui Calistrat Bogza: pătată de sânge
 A lui Gheorghiță: nepătată de sânge
 Scena demascării lui Bogza, semnificașia titlului apare explicit, dar
metaforic (,,pe baltag e scris sânge și acesta-i omul care a lovit pe
tatu-tău”) – verdictul de vinovăție susținut de existența armei
 Perspectiva narativă
 Obiectivă, naratorul relatând evenimentele la pers. a III-a și fiind,
totodată, omniscient, pătruzând în gândurile personajelor și
folosind puneri în abis ale finalului (visul + ,,Viața muntenilor e
grea; mai ales viața femeilor. Uneori stau văduve înainte de
vreme, ca dânsa.”)
 Originalitatea lui Sadoveanu constă în cedarea perspectivei
narative Vitoriei în secvența demascării lui Bogza, când ea devine
atât un narator omniscient, relatând întâmplarea cu lux de
amănunte, cât și un narator subiectiv, folosind persoana I ,,Unii ar
putea zice că venea la vale. Dar eu știu mai bine că se ducea la
deal”, ,,Eu am știința că […]”, ,,calul tresărise de spaimă”, ,,și-a
tras de la subsoara stângă baltagul”, ,,pășind ferit cu opincile pe
cărare”
 Scene semnificative
 Vizita la baba Maranda
 Merge de la biserică la baba Maranda (sacru - profan)
 La intrare vede o cățelușă neagră, ,,demonică”
 Miros de fum și flori uscate
 Baba îi citește în cărți și îi spune că o fată cu ochii verzi îi
blochează drumul lui Lipan – moartea
 O plătește cu brânză și rachiu, desi nu crede că Lipan o înșeală
 Simbolistica morții lui Lipan este redată prin viziunea pe care
baba Maranda o are asupra petrecerii cu lăutari, în sens mitic,
petrecerea însemnând însoțirea sufletelor morților în viața de
apoi (,,El acolo-i ca un fecior de crai. Ia galbănu-n gură și-l
stupește tocmai între lăutari”)
 Scena demascării lui Calistrat Bogza
 Vitoria este foarte stăpână pe sine și orchestrează întregul
proces al dezvăluirii făptașului, ca un avocat sau ca un detectiv
 Aduce argumente în mod treptat, pentru a-l pune pe Bogza în
fața faptului împlinit: arma, ,,dialogul” cu mortul, câinele,
credința (voința lui Dumnezeu)
 Îl provoacă să spună adevărul după ce îi dă vin în repetate
rânduri – Vitoria cunoaște psihologia umană (are o strategie
foarte bună de a acționa)
 Vorbește insinuant: ,,prietin”, ,,baltagul care știe multe” –
metafora ,,pe baltag e scris sânge”
 Descrie cu lux de amănunte crima
 Prezentată în raport de proporționalitate inversă cu Bogza: cu
cât femeia este mai calmă, cu atât criminalul este mai nervos
 Paroxismul trăirii lui Bogza: răstoarnă tacâmurile, masa, îl
lovește pe Cuțui și se repede la Gheorghiță – dezumanizare
 Vitoria – ca o pasăre, ca un duh/înger ,,fâlfâi cu brațele ca din
aripi”
 Caracterizarea Vitoriei
 Personaj complex; exponentă a lumii satului de munte + rolul
femeii într-o societate patriarhală – supusă soțului ei, dar aprigă,
isteață
 Statut:
 Familial: soție devotată + mamă autoritară, manifestând un
atașament mai mare față de Gheorghiță decât de Minodora –
fiul ei seamănă cu Nechifor
 Social:
 Femeie analfabetă – rol inferior
 Nu este cu adevărat susținută de către autorități, făcându-și
singură dreptate - ,,o femeie în lumea bărbaților”
 Psihologic: văduvă – categorie vulnerabilă – personaj
contradictoriu, care încearcă, în repetate rânduri, să-și
camufleze trăirile printr-o aparență a exigenței
 Portret fizic:
 Detaliile semnificative: ,,ochii căprui”, ,,aprigi”, ,,se aburiră ca
de lacrimi” – ochii sunt o expresie a profunzimii și a misterului;
isteți iuți, atenți, vigilenți
 ,,lumina castanie a părului” – vârsta tânără a femeii
 Caracterizare directă:
 Cuvintele naratorului:
 Portret fizic - sumar
 Detaliile semnificative: ,,ochii căprui”, ,,aprigi”, ,,se
aburiră ca de lacrimi” – ochii sunt o expresie a profunzimii
și a misterului; isteți iuți, atenți, vigilenți
 ,,lumina castanie a părului” – vârsta tânără a femeii
 Cuvintele lui Gheorghiță: ,,fermecătoare. Cunoașye gândul
omului” – percepția apreciativă a băiatului la adresa mamei,
văzută ca o ființă cu puteri supranaturale
 Cuvintele lui Bogza: ,,muiere” – statutul inferior al femeii, în
raport cu cel al bărbatului – societate patriarhală; astfel,
percepția Vitoriei pendulează între o imagine inferioară,
 depreciativă și una superioară, apreciativă, amitind de zeița
Isis, zeița căminului și a devotamentului
 Caracterizare indirectă
 Femeie autoritară, aspect observant din
 Relația cu Nechifor; desi îi este supusă, are puterea de a-l
înfrunta ,,-Măi femeie, tu iar cauți pe dracu/ - Ce să-l caut,
că-i de față!” + această autoritate marchează și latura ei
ludică, manifestată în cuplu
 Fire statornică, devotată, trăind sentimente la fel de
intense față de soțul ei ,,așa-i fusese drag în tinereță
Lipan, așa îi era drag și acum, cand aveau copii mari cât
dânșii”
 Relația cu Minodora + Gheorghiță: latura conservatoare a
Vitoriei – cearta cu Minodora – menționarea a 5 cuvinte
definitorii pentru raportarea Vitoriei la viață: ,,rânduială”,
,,legea”, ,,ce-i curat”, ,,ce-i sfânt”, ,,ce-i bun” – portetul
moral al personajului
 Limbajul:
 Ferm, echilibrat, dar și disimulant ,,prietin”
 Non+para verbal ,,Vitoria își ținu răsuflarea; simți că se
înăbușă”
 Comportament + atitudine
 Vitoria, ca om profan, crede în superstiâii, citind un semn
în poziția cocoșului cu ciocul spre poartă, un semn al
plecării definitive ale lui Lipan + visul despre Lipan – îl
interpretează în primăvară, fiind nu doar precaută, ci și
crezând într-o înnoire, renaștere
 Vitoria, ca om sacru/religios – âine post negru 12 vineri la
rând (ritual de purificare) + se roagă la icoana Sfintei Ana
și face gesture ritualice (,,i se dădu sfintei cu toată ființa,
ca o jertfă rănită și lăsă să cadă pe năframă lacrimi”)
  Vitoria are un rol extrem de important în maturizarea lui
Gheorghiță, ea fiind mama inițiatoare: îl ia în călătorie, îi
face rost de baltag, îi dă imboldulrăzbunării, își îndeamnă
băiatul să coboare în râpă, provocându-I astfel o moarte
inițiatică (,,coboară-te, îți spun!”); trăiește un moment
paroxistic când îi găsește osemintele lui Nechifor și-l
strigă ,,Gheorghiță” – confuzia lui Gheorghiță când mama
îl striga pe Nechifor pe numele tainic, marcând transferal
de la tata la fiu și, implicit, maturizarea băiatului (,,flăcăul
tresărise și se întoarse. Dar ea striga pe celălalt, pe mort”)
 Numele: Vitoria – absența consoanei ,,c” simbolizează o
victorie incomplete a personajului, pentru că, desi triumfă în
acțiunile ei, pe Lipan nu îl poate învia