DIDASCALII

Percepând existența ca un „ theatrum mundi”, autorul dramatic creează opere destinate reprezentării
scenice.
În textul dramatic, notațiile autorului , numite și didascalii sau indicații scenice, reprezintă punți de
legătură între nivelul textual și cel al reprezentării scenice. Provenind din etimonul grecesc
„ didaskalia”, didascaliile reprezentau caietele cu replici ale actorilor, marcând intervențiile auctoriale
în textul dramatic , adică „ tot ce nu este replică într-o piesă de teatru”( Anne Ubenfeld).
Personalitate emblematică a dramaturgiei românești, X este creatorul unui univers ficțional inedit.
Fragmentul extras din piesa ... ilustrează perfect originala viziune a creatorului său .
O funcție aparte in piesa citată revine indicațiilor scenice care deschid actul..../ fragmentul, fixând
reperele spațio- temporale ale diegezei/ acțiunii plasate în „...exemplu”. De asemenea, notația: „...”
ilustrează elementele de decor, având rol în susținerea atmosferei specifice epocii investigate. In plus,
notația; „...” are rol în ghidarea jocului actoricesc , precizând gestica/mimica/mișcarea
scenică/atitudinea personajului Y, surprins într-un moment-cheie al existenței sale. Scrise între
paranteze rotunde, notațiile : „ ...”, „...” oferă indici nonverbali( gestică, mimică)
/paraverbali( intonație) sugerând atitudinea/ starea / relația personajului Y cu Z. Astfel, notațiile
autorului au rol hotărâtor în caracterizarea directă a personajelor X și Y.
Dedicate actorilor, regizorilor și cititorilor, indicașiile autorului sunt menite să faciliteze reprezentarea
scenică a textului dramatic.
Elemente specifice textului dramatic, alături dialogul care transcrie replicile personajelor și de
structurarea în acte și scene, notațiile autorului îndeplinesc multiple funcții, contribuind esențial la
transfigurarea viziunii despre lume a acestuia.