O scufundare profundă în

lumea basmelor
Andrei Sîrbu
“căci deal cu deal se ajunge, dar încă om cu om.”
 Basmul

Prezentare generală
 provine din cuvantul basnĭ din limba slavă veche
 este o specie literară a genului epic în care personajele supranaturale sunt antrenate în
întamplări fabuloase
 basmele pot fi clasificate
o după autor:
 populare – creație a unei colectivități anonime
 culte – creație a unui autor cunoscut
o după conținut:
 fantastice – deprinse de regulă din mit
 animaliere – provenite din legende totemice
 nuvelistice – avand ca punct de pornire snoaba, în narațiune semnalandu-
se o puternică inserție a aspectelor realem concrete de viață
 trăsături generale
o tema – dintre bine și rău / triumful binelui
o dimensiunile spațio-temporale(cronotp-ul) vag exprimate sau nedeterminate
o eroi cu puteri supranaturale, antranați în călătorii initiatice ce necesită depășirea
unor probe menite să aducă maturizarea
o tipuri de personaje:
 eroul
 falsul erou
 răufăcătorul
 doantor
 ajutorul
 fata de împărat + tatăl ei
o formule specifice
 formule inițiale
  ne introdu în lumea basmului, proiectand eroul într-un timp mitic,
nedeterminat, pe un tăram fabulos
 “A fost odată ca niciodată..”
 “Amu cică era odată..”
 formule mediane
 mențin interesul cititorului, susțin deplasarea temporală și spațială
 “şi merg ei o zi, şi merg două, şi merg patruzeci şi nouă”
 ”şi mai merge el cât mai merge”
 ”Dumnezeu să ne ţie, ca cuvântul din poveste, înainte mult mai
este”
 formule finale
 scoate cititorul din universul fantastic
 pune întregul univers sub semnul născocirii
 “Şi a ţinut veselia ani întregi, şi acum mai ţine încă; cine se duce
acolo be şi mănâncă. Iar pe la noi, cine are bani bea şi mănâncă,
iară cine nu, se uită şi rabdă”
 “Ş-apoi încălecai pe-o coasă/Şi vă spusei o poveste frumoasă”
 “Şi încălecai p-un mărăcine/Să m-asculte orişicine”
 “Şi m-am suit pe o roată/Şi v-am spus-o toată”
o prezența cirfrelor magice(3 și multiplii săi, 5, 7)
o obiecte magice(oglinda, peria, năframa)
o unelte năzdrăvane(buzduganul, paloș, sabie, baghetă)
o deplasare(cal înaripat, caleașca)
Funcțiile basmului
 în studiul “Morfologia Basmului”, Vladimir Propp descoperă ca acțiunele personajelor
din basme sunt aproximativ aceleași și derulate în aceeași ordine. El numește aceste
acțiuni funcții. Aceste funcții constituie elemente fixe, indiferent de cine și în ce mod le
îndeplinește. Ele sunt componentele fundamentale ale basmului. Numărul acestora, în
perspectiva lui Propp, este de 31.
 funcțiile:
1. absenţa – „Unul din membrii familiei pleacă de acasă”
2. interdicţia – „O interdicţie este specificată eroului”
3. încălcarea – „interdicţia este încălcată”
4. iscodirea – „răufăcătorul încearcă să iscodească cum stau lucrurile”
5. divulgarea – „răufăcătorul obţine informaţii asupra victimei sale”
6. vicleşugul – „răufăcătorul încearcă să–şi înşele victima pentru a pune
stăpânire pe ea sau pe averea ei”
7. complicitatea – „victima se lasă înşelată ajutându–şi astfel, fără să vrea,
duşmanul”
8. lipsa – „unuia din membrii familiei îi lipseşte ceva, doreşte să aibă un lucru
oarecare”
9. mijlocirea – „Nenorocirea sau lipsa sunt comunicate, eroului i se adresează o
rugăminte sau o poruncă, el este trimis undeva sau este lăsat să plece”
10. contraacţiunea incipientă – “căutătorul acceptă sau se hotărăşte să întreprindă
contraacţiunea” – acest moment este specific doar pentru basmele în care
eroul este un căutător
11. plecarea – “eroul pleacă de acasă”
12. prima funcţie a donatorului – „Eroul este pus la încercare, iscodit, atacat etc,
pregătindu –se astfel înarmarea lui cu unealta năzdrăvană sau cu ajutorul
năzdrăvan”
13. reacţia eroului – “eroul reacţionează la acţiunea viitorului donator”
14. înzestrarea, obţinerea uneltei năzdravane – “unealta năzdrăvană intră în
posesia eroului”
 15. deplasarea spaţială, călăuzirea – „Eroul este adus – în zbor, călare, pe jos – la
locul unde se află obiectul căutării lui”
16. lupta – “eroul şi răufăcătorul intră în luptă directă”
17. marcarea, însemnarea – “eroul este însemnat. I se face un semn pe corp sau i
se dă un obiect”
18. victoria – “răufăcătorul este învins”
19. remedierea – “nenorocirea sau lipsa iniţială este remediată”
20. întoarcerea – “eroul se întoarce”
21. urmărirea, goana – “eroul este urmărit, iar urmăritorul se transformă în
animale, fenomene ale naturii etc.”
22. salvarea – “eroul scapă de urmărire; el presară obstacole, se transformă la
rândul lui, evită ispitele”
23. sosirea incognito – “eroul soseşte acasă sau în altă ţară, fără să fie recunoscut”
24. pretenţii neîntemeiate – “falsul erou formulează pretenţiile sale neîntemeiate”
25. încercarea grea – “eroul are de făcut faţă unei grele încercări: mîncat / băut
peste măsură, foc, ghicit, ascuns”
26. soluţia – “ încercarea este trecută cu succes”
27. recunoaşterea – “eroul este recunoscut”
28. demascarea – “răufăcătorul sau falsul erou este recunoscut”
29. transfigurarea – “eroul capătă o nouă înfăţişare”
30. pedeapsa – “răufăcătorul este pedepsit”
31. căsătoria – “eroul se căsătoreşte şi se înscăunează împărat”

Cateva exemple de basme

 “Harap-Alb” – Ion Creangă
 “Punguța cu doi bani” – Ion Creangă
 “Prâslea cel voinic și merele de aur” – cules de Petre Ispirescu
 “Sarea în bucate” – cules de Petre Ispirescu
 O analiză a relației dintre Harap-Alb și
fata Împăratului Roș

Introducere
“Harap-Alb” de Ion Creangă este unul dintre cele mai cunoscute și remarcabile basme ale
literaturii romanești, fiind înca studiat în toate școliile din ziua de azi. De aceea nici nu este de
mirare că relațiile dintre personaje sunt complexe iar evoluția acestora adancesc cititorul și mai
mult în poveste. Din acest motiv doresc să fac o analiză a relației dintre Harap-Alb și fata
Împăratului Roș în care să vedem starea inițială a fiecăruia și cum evoluează ei pe parcursul
poveștii.

Statutul Social, Moral și Psihologic al Personajelor

Harap-Alb este personajul principal, acesta fiind mezinul craiului care poate fii
caracterizat prin inocența, naivitatea, curajul, si bunătatea. El pleacă la urmă după frații lui în
încercarea de a lua locul unchiului său la tron, înfruntand nenumerate probe în proces.
Cat despre fata Împăratului Roș deși lumea crede despre ea că e o farmazoană(vrăjitoare),
că știe să poarte lumea pe degete și că din pricina ei împăratul face atatea jertfe, ea se leapadă de
tot ce avea și de tatăl ei și devine supusă lui Harap-Alb imediat ce acesta o convinge și pe ea și
pe împărat de vrednicia sa.

Evoluția Relaței dintre cei doi

Evoluția relației dintre cei doi începe a se desfășura înca din momentul în care aceștia se
întalnesc pentru prima dată și anume cand Harap-Alb ajunge la curtea Împăratului Roș, aceștia
îndrăgostindu-se unul de altul, dar fără să arate acest lucru.
După ce Harap-Alb îi dovedește împăratului vrednicia sa, dragostea lui pentru fata crește
tot mai mult, lucru evindențiat prin următoarele fragemente: “lui Harap-Alb i se tulburau
minţile, uitându-se la fată şi văzând-o cât era de tânără, de frumoasă şi plină de vină-ncoace.”,
„Dar pe fata împăratului Roş mai nu-i venea s-o ducă, fiind nebun de dragostea ei” și „era
frumoasă de mama focului; la soare te puteai uita, iar la dânsa ba. Şi de-aceea Harap- Alb o
prăpădea din ochi de dragă ce-i era.”
Iar după ce fata îl salvează pe Harap-Alb de mana Spanului cu ajutorul obiectelor magice,
relația lor se cimentează, urmand ca ei să trăiască fericiți pana fericiți bătraneți.

Concluzie
În concluzie relația celor doi ilustrează loialitatea și curajul pe care îl au unul pentru altul,
dar mai ales dragostea care îi unește într-un final.
 Bliblografie
 “Harap-Alb” de Ion Creangă
 www.scribd.com (funcțiile basmului)
 www.wikipedia.ro (exemple de basme)
 caietul de romană pt trăsături generale