Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Textul 1
- Așa, fantasticilor ! zice domnul Daniels, frecându-și mâinile ca un savant nebun .Astăzi ,
primul lucru pe care o să-l fac va fi să vă vorbesc despre cărți.O să vorbim des despre cărți
anul ăsta-vreau să vă spun despre unele dintre poveștile mele preferate.
Domnul Daniels scoase un teanc de caiete.
- Am o surpriză .Un jurnal nou-nouț pentru fiecare dintre voi , în care veți scrie zilnic.
O, nu! Mai bine mănânc iarbă.
- Și invoca ceva.Din când în când vă voi indica eu câte un subiect, dar nu foarte des.Și
niciodată , dar absolut niciodată—nici chiar dacă m-ar amenința un vrăjitor că o să-mi
transforme pixurile cu care corectez în unele cu cerneală –nu voi corecta ce ați scris.
Poftim ?
- Nu vă voi da niciodată note pe jurnale.Nu le voi corecta niciodată.Și în majoritatea
zilelor n-o să vă spun despre ce să scrieți.Puteți scrie despre viața voastră, despre sport,
despre Bulgaria, despre marca preferată de săpun, despre ce cărți vă plac și despre ce cărți nu
vă plac.Despre orice !
Uau ! Mă intreb dacă delirez.Nu le corectează ? Scriem despre ce vrem ? E prea
frumos să fie adevărat;sunt sigură că mai urmează ceva .
- Respectăm doar două reguli .
Aha ! Iată-le ! Vin regulile.
- Trebuie să puneți creionul pe hârtie și să scrieți ceva.Și adeseori vă voi răspunde și eu
cu o frază sau două.
- Ne scrieți și dumneavoastră ? întrebă Oliver .Putem să vă dăm note ?
Domnul Daniels râde.
- Așa cum am spus, tu n-ai decât să ceri orice, îi răspunde zâmbind domnul
Daniels.Deschideți caietele și faceți prima însemnare! Și aveți grijă … să vă
reprezinte.Jurnalul acesta este al vostru , așa că n-ar strica să începeți prin a vă prezenta în
orice mod vreți voi. ( Lynda Mullaly Hunt , Ca peștele în copac , traducere de Iulia
Arsintescu )
Textul 2
Relația dintre profesor și elev este unică pentru că implică două elemente fundamentale
umane : învățarea și comunicarea.Consider că ideea de învățare este definitorie pentru om,
fiindcă implică atât adaptarea naturală la condiții străine individului, cât și întelegerea
experienței la nivel rațional și emoțional.Omul tinde către comunicare și expresie.Aristotel
vede în om un animal social care nu este destinat doar dimensiunii biologice a existenței , ci și
căutării fericirii și împlinirii.Acest ultim țel este tangibil doar prin ancorarea în comunitate,
singura structură capabilă să ofere individului independență față de constrângerile naturale.
Comunitatea de învățare devine astfel o structură superioară care răspunde și nevoilor
spirituale ale elevilor.
Departe de situația ideală prezentată de variantele romantizate ale istoriei, relația dintre profesor
și elev poate fi dificilă într-un mediu precum liceele din România.Deși există multe obstacole în
clădirea unei relații care să cuprindă încredere de ambele părți, consider că nu trebuie susținută
imposibilitatea comunicării între cele două instanțe.Nu cred că elevii sunt atât de rebeli și de răsfățați
și nici că profesorii sunt așa de conservatori, de inflexibili și de lipsiți de interes precum sunt
prezentați prea adesea în massa-media.Această opinie este susținută de mărturisirile tinerilor care s-au
simțit bine în liceu, ale profesorilor care s-au bucurat că ne-au avut ca elevi și de experiența
personală.Am avut norocul să întâlnesc în școală și în afara ei oameni minunați , de la care am avut
enorm de învățat, dintre care unii mi-au devenit mentori în adevăratul sens al cuvântului.Orice
referință particulară ar reprezenta implicit și o misiune , ceea ce ar fi nepotrivit și nedrept , așa că mă
voi mărgini să prezint relația profesor-elev și să realizez un portret general al dascălului , cu implicații
subiective ale propriei experiențe. ( Teodora Silvia Modoi, Portret de dascăl , în Dilema Veche ,
nr.815/2019)