VIZITĂ

Ionel, personajul principal din schita Vizita..., de Ion Luca Caragiale, reprezinta tipul copilului rasfatat,
obraznic.

Portretul lui se contureaza din datele furnizate de narator (vizitatorul), de mama sa, doamna Popescu,
precum si din faptele si vorbele proprii. Actiunea este foarte concentrata. In loc sa povesteasca,
Caragiale isi surprinde personajele vorbind, dialogand.

In introducere, naratorul informeaza ca Ionel este un copilas foarte dragalas de vreo opt anisori, fiul unei
bune prietene de-ale sale, doamna Popescu, si al domnului Popescu, mare agricultor.

Naratorul foloseste deseori ironia cand face referire la Ionel. Un exemplu este cel in care apare
personajul episodic femeia batrana care pregateste cafeaua. In timp ce doamna Popescu ii povesteste
musafirului ca isi petrece cea mai mare parte din timp pentru a-i face educatie lui Ionel, acesta este pe
punctul de a rasturna masina de gatit.

Doamna Popescu il considera pe Ionel un strengar, destept. Se poarta cu el cu multa dragoste si

tandrete, este foarte mandra de el si incapabila sa-i refuze ceva ori sa-i aprecieze corect faptele.

Ionel este neastamparat, lipsit de bune maniere (bate toba si sufla in trambita, asurzindu-l pe musafir, se
joaca cu mingea, rasturnand cafeaua vizitatorului, ii toarna acestuia dulceata in sosoni), nepoliticos (i se
adreseaza musafirului cu tu), inconstient de gravitatea faptelor sale (o ataca cu sabia pe femeia care
aducea tava cu cafele si isi raneste mama, fumeaza).

Cu toate acestea, Ionel este un personaj simpatic, ca si domnul Goe, pe care publicul roman l-a indragit
si l-a transformat intr-un nume pentru a descrie toti copiii alintati si obraznici.

Ionel Popescu, personajul de opt anişori este îmbrăcat ca maior de roşiori, în uniformă de mare ţinută.
Ionel se comportă ca un băiat răsfăţat şi este prost crescut, neastâmpărat, crud, arogant şi foarte
violent.

Lipsa lui de educaţie ne este dezvăluită prin intermediul evenimentelor care se petrec pe parcursul
vizitei la Doamna Popescu, mama lui Ionel. Ionel îl tutuieşte pe musafir, mănâncă dulceaţă direct din
borcan, bate toba, atacă cu sabia, varsă cafeaua pe musafir jucându-se cu mingea în casă şi în final îi
pune musafirului dulceaţă în şoşoni.

Ionel nu e numai neastâmpărat, ci este cu adevărat lipsit de educaţie şi respect, nefăcând distincţia
dintre ce este permis şi ce este interzis copiilor. Vinovată de atitudinea greşită a copilului este mama
care nu se impune şi nu este responsabilă în faţa copilului. Ea îi permite lui Ionel chiar să fumeze,
moment în care copilul leşină.

Ironia lui Caragiale răzbate din atitudinea perplexă a musafirului faţă de odrasla egoistă şi arogantă şi din
vaga înţelegere a vizitatorului faţă de Doamna Popescu care este copleşită de micul tiran.
Deşi Ionel nu este caracterizat fizic, iar moral este caracterizat indirect (prin comportament, limbaj,
atitudine faţă de mamă, musafir, slujnică etc), Ionel Popescu este în literatura română un personaj
marcant. El reprezintă clasa copiilor de oameni bogaţi, a căror educaţie defectuoasă le deformează
personalitatea.

Doamna Popescu este personajul secundar al acestei schite.Ea avand o preocupare mai mare asupra
copilului sau,Ionel.Insa il rasfata prea mult intrucat il lasa pe Ionel sa fumeze de la 8 anisori.Aceasta este
si o persoana incapabile de a-i face educatia fiului ei.Totodata faptele lui Ionel starnesc rasul mamei si
nicidecum mustrarea fiului.

Doamna Popescu , din Schița "Vizita" de Ion Luca Caragiale era o persoana care se mândrea cu copilul
sau , dar în același timp , nu ii acorda prea multa atenție fiului sau .. Se credea o mama preocupata de
educația fiului ei, de aceea nici nu mai ieșea la petreceri .. Însa , atunci când avea musafiri ,
comportamentul lui Ionel o dădea de gol .. In acele momente , Ionel se comporta ca un copil obraznic și
needucat . Madam Popescu a dat exemplu de o mama nepăsătoare nu doar din lipsa de educatie a fiului
sau , ci si din cauza ca il lasa pe Ionel sa fumeze la doar 8 anișori .

În schiţa întitulată „Vizită...” se nareză o întâmplare al cărei personaj principal este un copil de opt ani –
Ionel Popescu. Încă din expoziţiune,prin caracterizare directa, Ionel este prezentat, ca fiind „ un copilaş
foarte drăguţ de vreo opt anişori”, îmbrăcat în uniformă de maior de roşiori.La început întâlnim
diminutive: „copilaş”, „băieţelul”,”maioraşul”, înlocuite apoi de alţi termeni: „maiorul”, „domnul maior”,
ca şi când sub ochii autorului s-ar fi petrecut o schimbare, o maturizare rapidă a lui Ionel.Cea de-a doua
„faţă” a lui Ionel este cea văzută de doamna Popescu. Pentru ea, copilul a devenit „băiat mare”, faptcare
implică o mai atentă educare a lui, insa obrăznicia lui Ionel trezeşte admiraţia mamei.

Caracterizarea indirectă se realizează prin prezentarea mediului în care trăieşte Ionel, a vorbelor şi a
faptelor sale. Toate îl zugrăvesc ca pe un copil răsfăţat. Ionel îşi afişează proasta creştere în fiecare
dintre momentele acţiunii: tiranizează jupâneasa, face dezordine în casă, nu ţine cont de rugăminţile
doamnei Popescu şi fumează.Deşi povestitorul venise să-l felicite şi îi adusese chiar un dar, Ionel este
arogant şi obraznic faţă de acesta: îl tutuieşte, îi varsă cafeaua pe costumul de vizite şi îi toarnă dulceaţa
în şoşoni.

Naratorul ( musafirul ), deși nu pare sa se sinchisească de faptele copilului,acesta suferă fără se se arate
mamei ptr a nu crea neplăceri.Chiar daca finalul pare a fi un atac la persoana acesta stie cum sa iasă din
impasul creat.Cautand sa intervina cat mai subtil in actiunile casei,acesta dovedește educatie si mult bun
simt.