ALEXANDRU LAPUSNEANUL

COSTACHE NEGRUZZI

NUVELA ISTORICA / NUVELA ROMANTICA / PROZA PASOPTISTA

Conform esteticii romantice si a recomadarilor lui Mihai Kogalniceanu din articolul-program

Introductie la Dacia literara , scriitorii pasoptisti se inspira din cronici pentru a evoca epoci din istoria
nationala ( mai ales Evul Mediu ), oferind astfel modele pentru prezent. Unul dintre acestia a fost
Costache Negruzzi, care a scris Alexandru Lapusneanul , prima nuvela romantica de inspiratie istorica
din literartura romana , considerata o capodopera si un model al speciei.
Opera epica in proza, cu un singur fir narativ si cu o actiune care se complica progresiv in jurul
protagonistului, Alexandru Lapusneanul este o nuvela . Aceasta este istorica prin sursele de inspiratie
folosite, prin tema, personaje si culoarea epocii, si este romantica prin folosirea antitezei in construirea
personajelor, prin conflict, prin intriga liniara si previzibila, prin prezenta personajelor exceptionale puse
in situatii exceptionale.
In conceperea nuvelei, Costache Negruzzi porneste de la realitatea istorica, consemnata in
cronica lui Grigore Ureche, din care preia o serie de informatii, dar si replici : Daca voi nu ma vreti, eu
va vreu , De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu .
Apeland la fictiune, Negruzzi realizeaza o serie de schimbari, atat la nivelul destinelor unor
personaje, cat si al evenimentelor. Astfel, in nuvela, Motoc este ucis de multime, iar Spancioc si Stroici
sunt personaje justitiare. In realitatea istorica, primii doi nu mai erau in viata in a doua domnie a lui
Lapusneanu, fiind ucisi in Polonia, iar cel de-al treilea este imaginat de Negruzzi.
Nuvela are ca tema evocarea artistica a celei de-a doua domnii a lui Lapusneanu si pune in
lumina lupta pentru putere in epoca medievala. Faptele prezentate sunt verosimile, iar personajele sunt
aproape in intregime reale. Comportamentul, conflictul si dialogul dintre ele intra in aria exceptionalului
(trasatura romantica).
Perspectiva narativa este obiectiva si apartine unui narator omniscient, omniprezent si detasat, care
intervine cateodata in cadrul discursului narativ, prin remarci personale de tipul desantata cuvantare
(capitolul III, scena din biserica ).
Atitudinea obiectiva a naratorului poate fi observata inca din incipit, in care sunt rezumate
evenimentele ce motiveaza revenirea la tron a lui Lapusneanu. In final se consemneaza concis, in stil
cronicaresc, sfarsitul domnitorului, care este ingropat la manastirea Slatina.
Ca tehnica narativa, este folosita inlantuirea cronologica si cauzala a episoadelor.
Indicele spatial si cel temporal sunt fixate istoric: sfarsitul secolului al XVI-lea, a doua domnie
a lui Lapusneanu, cetatea de scaun a Moldovei ( Suceava) si cetatea Hotin.
Conflictul nuvelei este complex si evidentiaza personalitatea puternica a lui Alexandru
Lapusneanu in lupta pentru putere cu boierii. Acest conflict este particularizat, in plan secundar, de cel
dintre Voda si Motoc.
Echilibrul compozitional este dat de cele patru capitole, care, dupa moda romantica, au cate un
motto rezumativ si explicativ.

Capitolul I are ca motto Daca voi nu ma vreti eu va vreu , aceasta fiind replica data de
Lapusneanu solilor trimisi sa-l intampine la hotarul Moldovei. Acestia ii cer voievodului sa se intoarca,
pentru ca tara nu il vrea, dar Lapusneanu refuza. Boierii se retrag, insa in cort ramane Motoc care isi
ofera serviciile.
Capitolul II este precedat de mottoul Ai sa dai sama, doamna , replica amenintatoare
formulata de vaduva unui boier ucis de Lapusneanu, in fata sotiei acestuia, doamna Ruxanda. Speriata,
domnita ii cere lui Lapusneanu sa renunte la razbunare, iar acesta ii promite ca o va face dupa ce ii va da
un leac de frica .
Mottoul capitolului III : Capul lui Motoc vrem! reprezinta glasul multimii nemultumite,
adunate in fata palatului. Lapusneanu merge la biserica si ii invita pe boieri la un ospat de impacare. Cu
exceptia lui Stroici si Spancioc, toti ceilalti 47 de boieri accepta invitatia, dar vor fi ucisi in timpul
ospatului. Dupa ce il jertfeste pe Motoc, dandu-l multimii, Lapusneanu ordona decapitarea boierilor
ucisi si construieste o piramida de capete, respectand ierarhia boiereasca. Apoi o cheama pe doamna
Ruxanda si ii da leacul de frica , dar aceasta lesina..
Cu mottoul De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu, debuteaza capitolul IV.
Lapusneanu se muta la cetatea Hotin pentru a-i supraveghea pe cei doi fugari, dar se imbolnaveste. Intrun moment cand isi pierde cunostinta, roaga sa fie calugarit. Isi revine insa, si ii ameninta pe cei prezenti
ca ii va popi , asa ca acestia organizeaza un complot, planuind sa il omoare. Mitropolitul Teofan o
convinge pe doamna Ruxanda sa participe si ea, sugerandu-i ca viata fiului ei este in primejdie.
Domnitorul moare otravit de sotie, singura de la care primea apa si hrana.
Costache Negruzzi pune in scena cateva personaje memorabile, construite in maniera romantica.
Alexandru Lapusneanul, personajul principal si eponim al nuvelei, este unul real. Trebuie
facuta, insa, diferenta intre imaginea personalitatii istorice, din cronica lui Grigore Ureche si cea a
personajului literar, un erou romantic.
Tipologic, el intruchipeaza domnitorul tiran cu o vointa puternica, ambitie si fermitate in
infaptuirea planului de razbunare impotriva boierilor tradatori.
Personaj bine individualizat, Alexandru Lapusneanu este conturat direct, atat de catre narator in
portretul fizic si moral realizat in scena din biserica, cat si de catre alte personaje: Crud si cumplit este
omul acesta, fiica mea ( Mitropolitul Teofan)
Indirect, eroul este caracterizat prin fapte, vorbe si atitudini. El este construit in antiteza cu
doamna Ruxanda ( antiteza romantica angelic-demonic ) .
Abilitatea, diplomatia, cunoasterea psihologiei umane sunt trasaturi definitorii ale lui
Lapusneanul , care il vor ajuta sa isi duca la sfarsit planul de razbunare. El este, de asemenea, un
maestru in arta disimularii, scena din biserica fiind semnificativa in acest sens. Imbracat cu haine de
gala , el se inchina la icoane, saruta moastele sfantului, il ia martor pe Dumnezeu pentru regretul de a fi
facut atatea crime, citeaza din Biblie, toate acestea in timp ce pregatise deja cel mai sadic omor dintre
toate cate comisese.
Trasatura esentiala a personajului este cruzimea: ucide, mutileaza, ii face placere sa asiste la
masacru, iar apoi realizeaza cu mana lui piramida de capete, respectand ierarhia boiereasca. De aceea,
moartea violenta a lui Lapusneanul pare a fi plata bine-meritata pentru cruzimea sa.
Consider ca echilibrul intre realitatea istorica si conventia romantica evidentiaza maestria
artistica a lui Costache Negruzzi. Acesta reuseste sa evoce o epoca pe care o imbogateste cu noi
semnificatii, cu intamplari si tipuri umane memorabile. Intre acestea impresioneaza figura lui Alexandru
Lapusneanu, al carui portret se contureaza, conform esteticii romantice, din lumini si umbre si in
antiteza cu alte personaje.