Apărut în 1916, volumul „Plumb” a trecut neobservat, deși Alexandru Macedonski,

în a cărui revistă, „Literatorul”, Bacovia publicase câteva texte, a salutat existența unui nou
poet valoros prin epigrama bine-cunoscută: „Poete scump, pe frunte porți frunzele de laur,/
Căci singur până astăzi, din plumb, făcut-ai aur”, această constatare entuziastă referindu-
se la alchimia verbală, adică la talentul și munca de artizan a unui artist, capabil să
transforme vorbe oarecare în Cuvânt (trimitere la Evanghelia lui Ioan: „La început a fost
Cuvântul și Cuvântul era Dumnezeu”).
Opera aparține simbolismului, curent literar apărut în Franța ca reacție împotriva
parnasianismului, a romantismului retoric şi a naturalismului, având următoarele trăsături
principale: cultivarea simbolului; realizarea de corespondență între sunet-culoare-
sentimente, cu observația că muzica este predominantă („Muzica înainte de toate”);
observarea stărilor sufletești, evocarea sentimentelor exacerbate, aflate în consonanță cu
natura; ignorarea regulilor prozodice, autorul considerând că fluxul liric nu trebuie
obstrucționat de îngrădiri poetice.