Esenţe. Arome.

Parfumuri
Proiect realizat de Sîrghi Teodora
 Cuvântul "parfum" vine din sintagma latineasca "per fumus", însemnând "în
întregime fum".Francezii mai târziu au dat numele de parfum mirosurilor plăcute care
plutesc în aer la arderea tămâii.Au existat puţine perioade în istorie care nu au fost
influenţate de parfum. Istoria parfumului este adesea împletita cu istoria rasei umane.

Compozitia chimica :

Substantele chimice utilizate in realizarea unui parfum: acetat de benzil, acetona, alcool benzilic,
toluen, benzina, eter (solventi organici) etc. . Acesti solventi se pot diferentia prin:

- punct de topire

- punct de fierbere

- punct de aprindere

- punct de evaporare

- aciditate

- vascozitate
 Esențele
Pentru a fi mirosită , o substanţă trebuie să fie volatilă şi
solubilă în apă; ea ajunge mai întâi la organul mirosului,
nasul (unde se dizolva în mucoasa nazală) şi apoi la
receptorii olfactivi. Lipsa de miros se explică in unele
cazuri prin faptul că unele molecule, insolubile in apă,
nu ajung la aceşti receptori. Moleculele care generează
senzaţia de miros plăcut se numesc generic esenţe; ele
activează semnale olfactive la nivelul sistemului
responsabil de producerea emoţiei. Aşa se explică faptul
că esenţele volatile sunt folosite încă din antichitate
pentru efectul lor terapeutic şi sunt folosite şi astăzi în
proceduri de aromoterapie.
Esenţele se extrag prin antrenare cu vapori, macerate la cald sau extracţie cu
solvenţi , din diferite părţi ale plantelor.
O singură esenţă sau amestecuri de esenţe se păstrează dizolvate într-un solvent
organic cu care formează o soluţie omogenă cu aspect uleios.Astazi se pot
obtine prin sinteza foarte multe esente, ca de exemplu:
Formiatul de etil (esenta de rom) H-COOC2H5
Butiratul de etil (esenta de ananas) CH3-CH2-CH2-COOC2H5
Acetatul de izoamil (esenta de pere) CH3-COO-C2H5
Izovalerianatul de izoamil (esenta de mere) CH3-CH(CH3)-CH2-COO-C5H11
 Componentele odorante
principale ale unor esente
naturale:
● Citral (ulei de iarba de lemon si lamaie)

● Linaool (ulei de flori de portocal si de coriandru)

 Esenţele sunt compuşi organici care au in moleculă legături
duble, cicluri aromatice, grupe funcţionale de tip: alcool,
aldehidă
, cetonă, eter, ester sau cicluri care conţin atomi de carbon şi
unul sau mai mulţi heteroatomi (N şi O).
 Parfumuri
Se comercializează sub numele de uleiuri esențiale.
Unele dintre ele sunt folosite la fabricarea parfumurilor
utilizate în cosmetică , iar altele în industria alimentară .
Parfumul este un amestec omogen format din esenţe
dizolvate în soluţie alcătuită din alcool etilic şi apă.
Industria parfumurilor prosperă prin crearea de
parfumuri noi, prin recombinarea esenţelor naturale
tradiţionale sau prin obţinerea în laborator a unor
compuşi organici folosiţi ca esenţe sau amestecuri de
esenţe .
 Arome

“
Moleculele care determină senzaţia de
gust se numesc generic arome. Aromele
naturale sunt folosite încă de la
începuturile timpurilor pentru savoarea
mâncărurilor şi a băuturilor, azi folosite
împreună cu aromele artificiale
sintetizate în laborator.
Gustul dulce este dat de molecule care au toate grupe
hidroxil, – OH (alcool): glicerina, zaharoza, glucoza şi
fructoza. Industria alimentară a creat arome artificiale ca
zaharoza şi aspartamul. Aceşti compuşi au o structură mai
complicată, dar care este recunoscută de aceiaşi receptori
care conduc la senzaţia de dulce.
Gustul acru (acid) este dat în special de existenţa în cavitatea
bucală a ionilor H3O+ , proveniţi din ionizarea acizilor. Unele
soiuri de mere sunt acide: ele conţin acid malic, un acid
organic care are trei atomi de carbon, două grupe carboxilice
şi o grupă -OH. Lămâile, conţin acid citric şi sunt folosite la
prepararea ceaiurilor şi a băuturilor răcoritoare.

Gustul amar este asociat cu compuşi organici

numiţi alcaloizi; aceştia au în moleculă cel puţin
un ciclu format din atomi de carbon şi unul sau
mai mulţi atomi de azot. Multe dintre moleculele
alcaloizilor sunt otrăvitoare şi capacitatea de a le
detecta după gust este rezultatul unei adaptări la
mediu a organismelor.
 Gusturile piperat, iute si aromat specifice unor condimente apar în
urma excitării stimulilor durerii. Pentru a elimina durerea creierul
comandă sinteza în organism a unor compușii cu acțiune calmantă;
aceștia determină senzația de calm resimțită după o masă foarte
condimentată. Gustul piperat, atribuit varietăților de piper negru și alb
este determinat de interacția unui alt alcaloid, piperina cu receptori ai
durerii.

Gustul proaspăt și rece atribuit mentei se explică prin acțiunea

mentolului asupra receptorilor termici de la nivelul limbii.
Mulțumesc pentru atenție!