1

DISCIPLINA FIZIOLOGIE

ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA SISTEMULUI

CARDIOVASCULAR
REFERAT

AN I ,CONVERSIE PROFESIONALĂ
2021
STUDENT, NIȚU ANA – MARIA
 2

CUPRINS

I.1. ANATOMIA SISTEMULUI CARDIOVASCULAR .....pag.3

I.2. SISTEMUL VASCULAR ..............................................pag. 5
I.3. MAREA ŞI MICA CIRCULAŢIE .................................pag.6
I.4. FIZIOLOGIA SISTEMULUI CARDIOVASCULAR ......pag.8
II. BIBLIOGRAFIE …………………………………………….pag9
 3

CAPITOLUL I. ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA SISTEMULUI

CARDIOVASCULAR

I.1. ANATOMIA SISTEMULUI CARDIOVASCULAR

Sistemul cardiovascular asigură circulaţia sângelui şi a limfei în organism .Prin aceasta se

îndeplinesc două funcţii majore:

-distribuirea substanţelor nutritive şi a oxigenului tuturor celulelor din organism ;

-colectarea produşilor tisulari de catabolism pentru a fi excretaţi .

Forţa motrice a acestui sistem este inima, arterele reprezintă conducte de distribuţie, venele
sunt rezervoare de sânge, asigurând întoarcerea acestuia la inimă, iar microcirculaţia
(arteriole, metaarteriole, capilare, venule ) constituie teritoriul vascular la nivelul căruia au
loc schimburile de substanţe şi gaze. Inima este organul central al aparatului cardiovascular.
Este situată în mediastin şi are forma unei piramide triunghiulare sau a unui con turtit, culcat
pe diafragmă. Axul inimii este este oblic dirijat în jos , la stânga şi înainte, astfel ca 1/3 din
inimă este situată la dreapta şi 2/3 din inimă la stânga planului mediosagital, al corpului.

Figura 1. Morfologia externă şi internă a inimii

Greutatea inimii este de 2500-300g, iar volumul este generic acceptat ca fiind de
dimensiunile pumnului drept. Prezintă o faţă convexă, sternocostală, şi o faţă plana
 4

diafragmatică. Cele două feţe se unesc prinr-o margine mai ascuţită, marginea dreaptă.
Marginea stângă, rotunjită se prezintă ca o adevarată faţă pulmonară. Vârful inimii, orientat
în jos spre stânga, este situat în spaţiul 5 intercostal stâng, unde acest spaţiu este intersectat de
linia medioclaviculară stângă. Baza inimii priveşte inapoi şi la dreapta; de la nivelul ei pleacă
arterele mari ale inimii (aorta şi trunchiul pulmonar) şi sosesc venele mari (cele două vene
cave şi cele patru vene pulmonare). La baza inimii se află atrii, iar la vârful inimii se află
ventriculii.

Pe faţa sternocostală, între cele două ventricule se află şanţul interventricular posterior.

Între atrii şi ventricule se găsesc şanţurile coronar stâng şi, respectiv, drept. În aceste patru
şanţuri se găsesc arterele şi venele inimii .

Morfologia externă a inimii.

Inima are formă de con şi prezintă o bază, un vârf şi două feţe. Baza este situată superior şi
spre dreapta, iar la nivelul ei se află vasele mari de sânge care vin şi pleacă de la inimă
(Figura 1.). Vârful este localizat inferior, stânga şi este format în totalitate din ventriculul
stâng. Feţele inimii sunt: faţa anterioară (sternocostală) şi faţa posteroinferioară
(diafragmatică). Pe cele două feţe ale inimii se observă şanţuri care corespund în interior
septurilor ce delimitează cavităţile inimii: şanţul atrio-ventricular sau coronar înconjoară
inima la limita dintre atrii şi ventricule, iar şanţul interventricular (anterior şi posterior) este
situat la limita dintre ventricule. La nivelul şanţuilor se găsesc arterele şi venele inimii.
Morfologia internă a inimii
Inima are structură tetracamerală, prezintând în interior patru cavităţi, două atrii (superior)
şi două ventricule (inferior), delimitate între ele prin septuri:
 Septul longitudinal, format din septul interatrial şi interventricular, împarte inima în
două jumătăţi: jumătatea dreaptă şi jumătatea stângă, care nu comunică între ele.
 Septul transversal sau atrio-ventricular, drept şi stîng, care prin orificiile atrio-
ventriculare prevăzute cu valvele atrio-ventriculare, permite comunicarea atriului şi
ventriculului de aceiaşi parte.
 5

I.2. SISTEMUL VASCULAR

Arborele vascular este format din artere, vase prin care sângele încărcat cu oxigen şi
substanţe nutritive circulă dinspre inimă spre ţesuturi şi organe, capilare, vase cu calibru
foarte mic interpuse între artere şi vene, la nivelul cărora se fac schimburile între sânge şi
diferitele ţesuturi, şi din vene, prin care sângele încărcat cu CO2 este readus la inimă.
Arterele şi venele au în structura pereţilor lor trei tunici suprapuse care de la exterior spre
interior sunt : adventiţia , media şi intima . Calibrul arterelor scade de la inimă spre periferie,
cele, mai mici fiind arteriolele, care se continuă cu capilarele .Sistemul cardiovascular este un
sistem închis de vase (vasele de sânge) care permite sângelui să circule rapid și eficient de la
inimă la fiecare zonă a corpului și înapoi. Sistemul cardiovascular, numit și sistemul
circulator, este un sistem de organe care permite sângelui să circule prin tot corpul și
alimentează celulele cu substanțele nutritive și oxigenul necesar, dar elimină și dioxidul de
carbon și alte produse reziduale.

Vasele sanguine sunt de trei tipuri: artere, capilare şi vene.

Arterele sunt vase care transportă sângele de la inimă spre reţeaua de capilare de la nivelul
ţesuturilor (sunt vase care pleacă de la inimă). Calibrul lor descreşte de la inimă spre
periferie, pe măsură ce se ramifică. Astfel, arterele por fi: artere mari, mijlocii şi mici
(arteriole). Arteriolele se continuă cu capilarele .
 6

Capilarele sunt vase de calibru foarte mic şi cu perete subţire care fac legătura între
circulaţia arterială şi cea venoasă. La nivelul lor au loc schimburile de gaze şi substanţe între
sânge şi lichidul interstiţial dintre celule.

Venele sunt vasele care transportă sângele de la reţeaua de capilare din ţesuturi spre inimă
(sunt vase care vin la inimă). Calibrul lor creşte de la periferie spre inimă. Astfel, cele mai
mici vene se numesc venule şi adună sângele din reţeaua de capilare, constituind originea
sistemului venos. Ele se continuă cu vene mijlocii care confluează, formând în final venele
mari, prin care sângele se întoarce la inimă

I.3. MAREA ŞI MICA CIRCULAŢIE

În alcătuirea arborelui vascular se află două teritorii de circulaţie: circulaţia mare (sistemică)
şi circulaţia mică ( pulmonară).

MICA CIRCULAŢIE

Circulaţia pulmonară începe în ventriculul drept, prin trunchiul arterei pulmonare, care
transportă spre plămâni sânge și Co2. Trunchiul pulmonar se împarte în cele două artere
pulmonare care duc sângele cu CO2 spre reţeaua capilară perialveolară unde îl cedează
alveolelor care îl elimină prin expiraţie. Sângele cu O2 este colectat de venele pulmonare,
câte două pentru fiecare plămân. Cele patru vene pulmonare sfârşesc în atriul stâng.

Trunchiul arterei pulmonare are un traiect ascendent de 8 cm, după care se bifurcă în
artera pulmonară stângă şi artera pulmonară dreaptă. Acestea pătrund în plămâni prin hilul
pulmonar şi fiecare dă naştere arterelor lobare (3 pentru plămânul drept şi 2 pentru plămânul
stâng), care însoţesc bronhiile lobare. Arterele lobare îşi continuă ramificarea întocmai ca
arborele bronşic, până la nivelul arteriolelor şi, în final, al capilarelor pulmonare, care
înconjoară alveolele pulmonare. La acest nivel, prin membrana alveolo-capilară, au loc
schimburile de gaze dintre aerul atmosferic şi sângele din capilare.

MAREA CIRCULAŢIE

Circulaţia sistemică începe în ventriculul stâng prin artera aortă care transportă sângele cu O2
şi substanţe nutritive spre ţesuturi şi organe. De la nivelul acestora sângele încărcat cu CO2
 7

este preluat de cele două vene care îl duc în atriul drept. Din reţeaua capilară, sângele venos
este adus prin sistemul venelor cave, superioară şi inferioară, în atriul drept.

În marea circulaţie, venele sunt mult mai numeroase decât arterele şi pot fi vene profunde şi
vene superficiale. Arterele sunt situate profund fiind protejate de ţesuturile din jur. Arterele
mari sunt însoţite de o singură venă profundă, iar arterele mijlocii şi mici de 2 vene profunde,
având de obicei acelaşi nume şi traseu, fiind însoţite în drumul lor şi de nervi. Venele
superficiale sunt situate subcutanat şi se văd prin transparenţa tegumentului. Sunt dispuse cu
precădere la nivelul capului şi al membrelor superioare şi inferioare. Ele nu însoţesc artere şi
se varsă în venele profunde. Din cauza accesibilităţii şi a presiunii sangvine scăzute de la
nivelul lor, sunt locurile predilecte pentru tratamente intravenoase şi pentru recoltarea
probelor de sânge. Vasele marii circulaţii conţin 95% din sângele circulant, iar restul de 5%
reprezentând 250-300 ml se găseşte în mica circulaţie.
 8

I.4. FIZIOLOGIA SISTEMULUI CARDIOVASCULAR

Aparatul cardiovascular asigură circulaţia sângelui şi a limfei în organism .Prin aceasta se

îndeplinesc două funcţii majore :

- distribuirea substanţelor nutritive şi a oxigenului tuturor celulelor din organism;

- colectarea produşilor tisulari din catabolism pentru a fi excretaţi;

Forţa motrice a acestui sistem este inima ,arterele reprezintă conducte de distribuţie, venele
sunt rezervoare de sânge, asigurând întoarcerea acestuia la inimă, iar microcirculaţia arteriole,
metaarteriole, capilare, venule ) constituie teritoriul vascular la nivelul căruia au loc au loc
schimburile de substanţe şi gaze . Ventriculul stâng al inimii pompează sângele prin vasele
sangvine arteriale ale circulaţiei sistemice către capilarele tisulare (marea circulaţie ). Sângele
se întoarce la inimă în atriul său drept, pe calea venoasă sistemică, fiind pompat apoi de către
ventriculul drept, în plămâni de unde se întoarce la cord, şi anume în atriul stâng (mica
circulaţie). Acest fapt este posibil datorită celei mai importantă funcţii a inimii : aceea de
pompă. Miocardul are următoarele proprietăţi fiziologice: excitabilitatea, conductibilitatea,
cortractilitatea, ritmicitatea sau automatismul și tonicitatea.
 9

Bibliografie:

1. Fiziologia sistemului vascular, Fiziologie umană, Ediţia a III-a, Ion Haulică,Editura

Medicaă, Bucureşti, 2007, ag. 311-383;

2. Circulaţia, Medical Physiology, eleventh edition, ,Editura medicală Calisto, Bucureşti,

2007, Guyton & Hall, pag.161-214;

3. Semiologia arterelor, Semiologie medicală, Ediţia a doua revizuită şi adăugită, George

Ioan Palade, Editura Ars Longa, 2007,pag.409-433;

4. Semiologia venelor, Semiologie medicală, Ediţia a doua revizuită şi adăugită, George Ioan
Palade, Editura Ars Longa, 2007, pag. 433-448;

5. Semiologia limfaticelor, Semiologie medicală, Ediţia a doua revizuită şi adăugită, George

Ioan Palade, Editura Ars Longa, 2007,pag.448-451;

6. Sistemul imun, Histologie generală, Editura Corson , Cornelia Amălinei, pag.28-74;

7. Sistemul circulator, Histologie generală, Editura Corson , Cornelia Amălinei