Anatomie – Curs X , Artrologie

ARTICULAŢIILE MEMBRULUI INFERIOR

(Articulationes membri inferioris)

Sunt reprezentate de:

A. Articulaţiile centurii pelviene ;
B. Articulaţiile membrului inferior liber ;
C. Articulaţiile piciorului.

A. ARTICULAŢIILE CENTURII PELVIENE

(Articulationes cinguli membri inferioris)
Sunt reprezentate de:
I. Articulaţia sacro-iliacă ;
II. Simfiza pubiană .

I. ARTICULAŢIA SACRO-ILIACĂ
(Articulatio sacro-iliaca)

 Suprafeţele articulare - acoperite de cartilaje hialine, sunt reprezentate de:

■ Feţele auriculare ale coxalului şi ale sacrului - care se angrenează prin contact direct sau prin
interpunerea unei lame fibrocartilaginoase .
 Capsula articulară:
■ se inseră la marginea suprafeţelor auriculare;
■ este foarte strânsă şi tapetată cu o sinovială subţire care de obicei include o cavitate redusă.
 Ligamentele :
1) Ligamentele sacro-iliace anterioare (Ligamenta sacro-iliaca anteriora) - sunt
dispuse pe faţa anterioară a articulaţiei.
2) Ligamentele sacro-iliace posterioare (Ligamenta sacro-iliaca posteriora) - de
lungimi diferite, se situează în mai multe straturi, între rugozităţile de pe feţele dorsale ale
sacrului şi ilionului .
3) Ligamentele sacro-iliace interosoase (Ligamenta sacro-iliaca interoseea) -
acoperite de ligamentele precedente, se dispun între tuberozitatea iliacă şi cea sacrată .
4) Ligamentul sacro-tuberozitar (Ligamentum sacro-tuberale) - de forma unei lame

1
 triunghiulare, pleacă de pe spina iliacă postero-inferioară, marginea laterală a sacrului şi a
coccigelui. Fibrele sale converg şi se inseră cu baza pe marginea medială a tuberozităţii
ischiadice.
5) Ligamentul sacro-spinos (Ligamentum sacro-spinale) - triunghiular, se inseră cu
baza pe marginea laterală a sacrului şi coccigelui, iar cu vârful pe spina ischiadică.
Ligamentele sacro-tuberozitar şi sacro-spinos completează posterior scobiturile ischiadice mare şi
mică realizând orificiul ischiadic mare (Foramen ischiadicum majus), respectiv orificiul ischiadic
mic (Foramen ischiadicum minus) .
 Biomecanica :
Articulaţia sacroiliacă reprezintă o articulaţie de tranziţie între diartroză şi sinartroză. Prin
mişcări foarte reduse ale sacrului, contribuie la modificarea diametrelor bazinului. Aceste mişcări
sunt:
1) Nutaţia:
• baza sacrului se înclină înainte şi în jos , iar vârful se deplasează invers.
2) Contranutaţia:
• baza sacrului se îndreaptă înapoi şi în sus, iar vârful în sens contrar .

II. SIMFIZA PUBIANĂ

(Symphysis pubica)

 Suprafeţele articulare:
■ acoperite cu cartilaj fibros sunt date de suprafeţele articulare ale celor 2 oase pubiene.
Ȋntre acestea se interpune un fibrocartilaj de forma unei prisme triunghiulare numit discul
interpubian (Discus interpubicus) .
 Ligamentele :
1) Ligamentul pubian superior (Ligamentum pubicum superius) - întins între cei 2 tuberculi
pubieni, pe partea superioară a simfizei.
2) Ligamentul pubian inferior (Ligamentum arcuatum pubis) - aşezat sub simfiză , se inseră pe
ramura inferioară a celor 2 oase pubiene. Rotunjeşte unghiul dintre cele 2 oase pubiene,
formând la acest nivel arcada pubiană (Arcus pubis).
 Biomecanica :
■ Adaptează prin distanţarea celor 2 oase, diametrele bazinului în timpul sarcinii şi naşterii.

2
B. ARTICULAŢIILE MEMBRULUI INFERIOR LIBER
(Articulationes membri inferioris liberi)
Sunt reprezentate de:
I. Articulaţia sacro-iliacă (articulaţia şoldului) ;
II. Articulaţia genunchiului ;
III. Joncţiunile tibio-fibulare ;
IV. Articulaţia talo-crurală (articulaţia gleznei) ;

I. ARTICULAŢIA SACRO-ILIACĂ (ARTICULAŢIA ŞOLDULUI)

(Articulatio coxae /iliofemoralis)
 Suprafeţele articulare - acoperite cu cartilaj hialin sunt:
1) Capul femural (Caput femoris) ;
2) Suprafaţa semilunară a acetabulului (Fossa acetabuli / acetabularis) :
• Acetabulul cuprinde jumătate din cap, dar contactul direct se limitează doar la suprafaţa
semilunară (Facies lunata) ;
• Acetabulul este completat şi adâncit de :
a) Ligamentul transvers al acetabulului (Ligamentum transversum acetabuli) - care trece sub
forma unei punţi peste incizura acetabulară;
b) Labrul sau cadrul acetabular (Labrum acetabulare) - fibrocartilaj dispus sub forma unui
inel de jur împrejurul circumferinţei cavităţii cotiloidiene; acesta adânceşte cavitatea, capul
fiind astfel cuprins aproape în întregime în acetabul.
 Capsula articulară :
■ de forma unui manşon strâns şi rezistent, este prinsă la marginea externă a acetabulului;
■ anterior cuprinde în întregime colul femural şi se inseră pe linia intertrohanteriană;
■ posterior se inseră cu 1 cm medial de creasta intertrohanteriană, astfel încât treimea laterală a
feţei posterioare a colului rămâne extracapsular;
■ este formată din fibre:
a) longitudinale superficiale - grupate mai ales pe faţa anterioară a articulaţiei ;
b) circulare profunde - mai abundente posterior ;
Fibrele circulare formează în jurul colului un inel, numit zonă orbiculară (Zona orbicularis) de
care se fixează unele fascicule ale ligamentelor, formându-se astfel un dispozitiv fibros de
menţinere a capului în acetabul, prin susţinerea colului femural.

3
  Ligamentele :
1) Ligamentul ilio-femural (Ligamentum ilio-femurale).
• în forma de evantai ;
• se îndreaptă de la spina iliacă antero-inferioară la linia intertrohanterică, pe faţa anterioară a
articulaţiei.
2) Ligamentul pubo-femural (Ligamentum pubo-femorale).
• aşezat pe faţa anterioară a articulaţiei ;
• se întinde de la creasta pectineală la baza micului trohanter .
3) Ligamentul ischio-femural (Ligamentum ischio-femora1e) :
• situat pe faţa postero-inferioară a articulaţiei ;
• se întinde de la ischion, postero-inferior de acetabul, la baza marelui trohanter şi fosa
trohanterică.
4) Ligamentul rotund (Ligamentum capitis femoris) :
• este aşezat intraarticular, sub forma unei benzi fibroase între:
=> ligamentul transvers şi marginile incizurii acetabulare, pe de o parte şi
=> foseta capului femural pe de alta;
• are un rol trofic în creşterea capului femural, vehiculând vase spre acesta; vasele ajung în
ligament prin orificiul osteofibros delimitat de:
=> incizura acetabulară şi
=> ligamentul transvers al acetabulului.

 Biomecanica :
Articulaţie de tipul enartrozei cotilice, permite mişcări în toate direcţiile, de-a lungul a 3 axe
principale .
1) Mişcările de flexie şi extensie - se fac în jurul unei axe transversale care trece prin colul femural,
unind foseta capului cu trohanterul mare .
• Flexia - sau apropierea feţei anterioare a coapsei de trunchi, are o mărime de 120°.
Peste aceste valori, mişcarea este limitată de întinderea capsulei.
• Extensia - poate fi mărită până la o hiperextensie de15-20°.
Mişcarea este frânată de întinderea ligamentelor ilio- şi pubo-femural.
2) Mişcările de abducţie şi adducţie - se execută în jurul unei axe antero-posterioare, care trece prin
centrul capului femural.
 Abducţia - are o mărime de 40°. Cele 2 coapse pot fi îndepărtate între ele până la 80°.
Abducţia poate fi amplificată odată cu punerea coapsei în flexie, prin aceasta relaxându-se
ligamentele articulare.

4
 Adductia - sau apropierea coapsei se face până când se întâlneşte coapsa opusă.
Prin flectarea coapsei, mişcarea poate fi mărită, (încrucişarea coapselor).
3) Mişcările de rotaţie - se fac în jurul unei axe verticale, care uneşte centrul capului femural cu
centrul condilului medial.
• Cu coapsa în extensie, rotaţia externă este mai redusă (15°) decât cea internă (35°).
4) Circumducţia - rezultă din succesiunea mişcărilor precedente.
Diafiza femurală descrie un con cu baza situată distal .

 Modificările unghiurilor de înclinaţie şi declinaţie ale colului femural se repercutează asupra

atitudinii membrului inferior.
• Micşorarea unghiului de înclinaţie are ca rezultat ducerea membrului inferior în adducţie (Coxa
vara), iar mărirea lui imprimă abducţia membrului inferior (Coxa valga) .
• Mărirea unghiului de declinaţie pune membrul inferior în rotaţie internă. Micşorarea sau
reducerea lui la zero duce membrul inferior în rotaţie externă.

II. ARTICULAŢIA GENUNCHIULUI (Articulatio genus /genualis)

 Suprafeţele articulare - acoperite cu cartilaj hialin relativ gros, sunt formate din :
1) Feţele articulare ale condililor femurali - recurbate şi divergente înapoi ;
2) Faţa patelară a femurului - situată anterior ;
3) Faţa articulată superioară a tibiei - subdivizată în 2 suprafeţe excavate de
către eminenţa intercondiliană;
4) Faţa articulară posterioară a patelei.

 Meniscurile intraarticulare :
■ Datorită asimetriei condililor, concordanţa dintre suprafeţele articulare se realizează prin
interpunerea a 2 formaţiuni fibrocartilaginoase numite meniscuri .
■ Acestea au forma unor inele incomplete, situate la periferia suprafeţelor articulare tibiale,
acoperind aproximativ 2/3 din acestea.
■ La periferie meniscurile sunt mai groase, circumferinţa lor fiind aderentă de capsula articulară.
■ Fiecare menise dispune de 2 coame, unul anterior şi altul posterior, care se prind de eminenţa
intercondiliană.
■ Meniscul lateral (Meniscus lateralis) - are formă de inel aproape complet, meniscul având
formă de ”O”.

5
■ Meniscul medial (Meniscus medialis) - are coarnele mai îndepărtate între ele, având aspectul
literei "C”.
■ Cele 2 meniscuri sunt unite între ele anterior printr-un ligament transvers (Ligamentum
transversum genus / genuale).
 Capsula articulară :
 De forma unui manşon, se întinde de la extremitatea inferioară a femurului la cea superioară a
tibiei.
 Anterior este găurită pentru a cuprinde şi suprafaţa articulară a patelei.
 Formată din fibre longitudinale, transversale şi oblice, este subţire şi laxă anterior, densă şi strânsă
posterior.
 Se inseră:
a) Pe femur - de-a lungul marginilor suprafeţelor articulare de pe condili, posterior pătrunde în
fosa intercondiliană; epicondilii femurali rămân extracapsular;
b) Pe tibie - în jurul feţei articulare superioare ;
c) Pe meniscuri - fiind aderentă de suprafaţa externă a acestora.
 Ligamentele :
■ Aşezate în jurul articulaţiei şi în cavitatea articulară, sunt în parte expansiuni ale muşchilor
învecinaţi.
1) Ligamentul patelar (Ligamentum patellae) :
• bandeletă lungă de 5-6 cm, lată de 2-3 cm, reprezintă tendonul de inserţie al muşchiului
cvadriceps;
• situat pe faţa anterioară a articulaţiei, se inseră pe tuberozitatea tibiei, cuprinzând în prealabil
patela ca pe un os sesamoid.
2) Retinaculele patelei (Retinaculum patellae mediale et laterale) :
• 2 lame fibroase, expansiuni ale cvadricepsului ;
• fixează marginile patelei la condilii femurali corespunzători; între laturile patelei şi condili, se
interpune de fapt un dispozitiv fibros extins, cu rol de frâu, numit în ansamblu "aripioarele
rotulei”.
3) Ligamentul colateral tibial (Ligamentum tibiale) :
• lat şi puternic este ataşat capsulei articulare cu care se confundă ;
• se întinde de la epicondilul medial al femurului la condilul medial al tibiei .
4) Ligamentul colateral fibular (Ligamentum collaterale fibulare) :
• subţire şi rotunjit,
• este întins între epicondilul lateral al femurului şi capul fxbulei, fiind distanţat de capsula
articulară.

6
5) Ligamentul popliteu oblic (Ligamentum popliteum obliquum) :
• situat pe faţa posterioară a articulaţiei ;
• detaşându-se din tendonul de inserţie al muşchiului semimembranos,
• are o poziţie oblică în sus şi în afară.
6) Ligamentul popliteu arcuat (Ligamentum popliteum arcuatum) :
• bandeletă concavă în sus ;
• este aşezat transversal pe faţa posterioară a capsulei articulare.
7) Ligamentele încrucişate (Lisamenta cruciata genus / genualia) :
• deşi sunt aşezate profund, în fosa intercondiliană, se situează în afara cavităţii sinoviale;
• în număr de 2 , se întind de la ariile intercondiliene ale tibiei la condilii femurali, şi anume:
a) Ligamentul încrucişat anterior (Ligamentum cruciatum anterius) - se întinde oblic
superior, posterior şi lateral, între aria intercondiliană anterioară şi suprafaţa intercondiliană a
condilului lateral;
b) Ligamentul încrucişat posterior (Ligamentum cruciatum posterius) - orientat oblic superior
şi antero- medial, porneşte din aria intercondiliană posterioară la condilul medial;
 Ligamentele încrucişate reprezintă cele mai importante mijloace de unire ale articulaţiei
genunchiului menţinând contactul dintre suprafeţele articulare;
Ȋn caz de ruptură a ligamentelor încrucişate, platoul tibiei, fuge de sub presiunea condililor
femurali (dând "mişcările în sertar” ale genunchiului).
8) Ligamentele menisco-femurale - anterior şi posterior (Ligamentum menisco-femurale anterius
et posterius) :
• sunt ataşate ligamentelor încrucişate;
• cel posterior se întinde de la cornul posterior al meniscului lateral la scobitura intercondiliană a
femurului;
• cel anterior se întinde de la cornul anterior al meniscului medial la scobitura intercondiliană a
femurului.

 Corpurile adipoase ale genunchiului : au un rol de umplutură şi sunt dispuse în felul

următor:
1) Corpul adipos infrapatelar al lui Hoffa (Corpus adiposum infrapatellare) - este aşezat în
partea anterioară a articulaţiei , umplând golul dintre ligamentul patelar şi condilii femurali.
Un cordon adipos al acestuia (Ligamentum adiposum) traversează articulaţia şi se prinde în
scobitura intercondiliană.
2) Corpul adipos posterior - se situează înapoia ligamentelor încrucişate şi umple golul fosei
intercondiliene.

7
  Sinoviala : căptuşeşte capsula articulară.
■ Anterior tapetează suprafaţa posterioară a corpului adipos infrapatelar, separându-1 astfel de
cavitatea articulară .
■ Posterior trece înaintea ligamentelor încrucişate şi a corpului adipos posterior, excluzându-le din
cavitatea sinovială, împreună cu eminenţa intercondiliană a tibiei .
■ Pe circumferinţa meniscurilor, sinoviala este întreruptă.
■ Are următoarele dependinţe - funduri de sac:
• anterior sinoviala urcă sub forma unei pungi deasupra bazei patelei între muşchiul cvadriceps şi
femur şi comunică cu bursa seroasă suprapatelară (Bursa suprapatellaris),
• posterior fundurile de sac sinoviale comunică cu bursele periarticulare, situate sub muşchii de
aici (Recessus subpopliteus, Bursa musculi semimembranosi).
■ Plicile sinoviale - se formează în partea anterioară a articulaţiei:
• cordonul adipos al corpului adipos anterior plicaturează sinoviala, determinând plică sinovială
infrapatelară (Plică sinovialis infrapatellaris)
• de la laturile patelei converg în jos 2 plici numite plicile alare (Plicae alares) care se termină pe
plică precedentă.

 Biomecanica :
■ Deşi formată din 2 condili şi 2 fose articulare, datorită ligamentelor încrucişate, sub aspect
funcţional se comportă ca o singură articulaţie de tip trohleartroză care de-a lungul unei axe
transversale permite executarea mişcărilor de flexie şi extensie ale gambei.
■ Datorită inegalităţilor existente între cei 2 condili, la aceste mişcări se adaugă şi mişcări de
rotaţie pasivă.
1) Mişcările de flexie şi extensie :
■ sunt considerate ca deplasări ale condililor femurali contra platoului tibial;
■ axa transversală a acestor mişcări străbate condilii femurali, fără a avea însă o dispoziţie
constantă; ea se deplasează anterior în flexie şi posterior în extensie;
■ condilii femurali în timpul flexiei şi extensiei fac o mişcare de rulaj şi o a doua mişcare de
glisaj, faţă de platoul tibial;
- aceste 2 categorii de mişcări au sensuri contrare, adică, în flexie condilul femural rulează
posterior simultan alunecând anterior, iar în extensie rotirea se face anterior şi glisajul posterior;
- patela alunecă superior şi inferior în timpul mişcărilor de flexie şi extensie, deplasându-se 5 - 7
cm; în extensie se situează mai sus de nivelul condililor femurali, iar în flexie se aşează înaintea
acestora.

8
■ Ligamentele articulare - în raport cu mişcarea se comportă diferit, limitând amplitudinea
acesteia:
• ghidează flexia şi extensia;
• în extensie se întind ligamentele laterale şi cele posterioare, împiedicând o hiperextensie
excesivă;
• ligamentele încrucişate, indiferent de tipul mişcării, au fascicule întinse în permanenţă,
asigurând astfel contactul dintre suprafeţele articulare în ambele mişcări.
■ Extensia - este poziţia de rectitudine a genunchiului, considerată ca poziţie fiziologică.
Gamba vine în prelungirea coapsei, genunchiul având astfel o mare stabilitate pentru suportarea
greutăţii corpului. Poate fi realizată chiar o uşoară hiperextensie, în care, poziţia verticală a
corpului este menţinută cu o forţă musculară minimă.
■ Flexia - este apropierea feţei posterioare a gambei la faţa similară a coapsei.
Mărimea flexiei, se măsoară prin unghiul format de axa gambei şi a coapsei, având 130°.
2) Mişcările de rotatie - sunt pasive şi se petrec la terminarea extensiei şi flexiei.
■ Numite şi "mişcări terminale”, apar în urma inegalităţii lor dintre cei 2 condili femurali şi a
întinderii ligamentelor încrucişate.
■ Inegalitatea condililor impune deplasarea meniscurilor astfel încât se poate considera că,
mişcările de rotaţie ale gambei se petrec în compartimentul "menisco- tibial” al articulaţiei, faţă
de mişcările fundamentale, desfăşurate în compartimentul "menisco-femural”, fără participarea
meniscurilor.
■ Mişcările de rotaţie excesivă în articulaţia genunchiului dezinseră sau rup meniscul, mai
frecvent pe cel medial (leziune de menisc).
■ Mişcările de rotaţie se execută în jurul unei axe longitudinale care străbate tibia.
Mişcarea de rotaţie internă apare la capătul unei flexii extreme, iar mişcarea de rotaţie externă la
sfârşitul mişcării de extensie.
Prin rotaţia externă de 5 - 10°, gamba este plasată într-o poziţie statică mai optimă, în care
stabilitatea membrului inferior este crescută.

III. JONCŢIUNILE TIBIO-FIBULARE

 Extremităţile oaselor gambei sunt unite între ele, proximal printr-o articulaţie, distal printr-o
sindesmoză .
 Ȋntre cele 2 diafize, legătura se face prin membrana interosoasă gambieră (Membrana interossea
cruris), care obturează spaţiul interosos de la acest nivel, inserându-se pe crestele interosoase
ale celor două oase.

9
a) ARTICULAŢIA TIBIOFIBULARĂ (Articulatio tibiofibularis)

 Suprafeţele articulare : acoperite de cartilaj hialin sunt:

1) Faţa articulară fibulară a condilului lateral al tibiei ;
2) Faţa articulară de pe capul fibulei.
 Capsula articulară:
■ se inseră pe marginea suprafeţelor articulare ;
■ nu comunică cu cea a genunchiului;
■ este fortificată de fascicule întinse între capul fibulei şi condilul lateral = ligamentele capului
fibulei – anterior şi posterior (Ligamentum capitis fibulae anterius et posterius).
 Biomecanica - fiind de tipul articulaţiilor plane,
■ permite-mişcări de alunecare limitate ale capului fibular.

b) SINDESMOZA TIBIOFIBULARĂ (Syndesmosis /Articulatio / tibiofibularis)

 Suprafeţele articulare - venite în contact sunt:

1) Scobitura fibulară de pe extremitatea inferioară a tibiei ;
2) Partea superioară a maleolei fibulei.
 Ligamentele:
■ de forma unor fibre oblice, întinse anterior şi posterior între cele 2 oase ;
■ sunt numite ligamente tibio-fibulare (Ligamentum tibio-fibulare anterius et posterius) ;
■ ligamentul interosos - reprezintă partea inferioară a membranei interosoase
 Biomecanica: este o sinartroză,care permite :
■ îndepărtarea şi apropierea maleolei laterale faţă de tibie;
■ adaptează scoaba tibio-peronieră la mişcările talusului.

IV. ARTICULAŢIA TALO-CRURALĂ (ARTICULAŢIA GLEZNEI)

(Articulatio talo-cruralis)

Numită şi articulaţia gleznei, se realizează între cele 2 oase ale gambei şi talus, singurul os
tarsian prin care piciorul se articulează cu gamba.
 Suprafeţele articulare - acoperite de cartilaj hialin sunt :
1) Suprafaţa articulară tibiofibulară - unită prin sindesmoza tibio-fibulară, ce formează o scoabă
alungită transversal cu 3 feţe şi anume:

10
• faţa articulară inferioară a tibiei ;
• feţele articulare maleolare;
2) Suprafaţa talară - formată din cele 3 feţe articulare de pe trohlea talusului (faţa articulară
superioară, maleolară medială şi laterală);
Trohleea penetrează solid in scoaba gambei, care este formată supero-medial de tibie, completată
lateral de fibulă.
 Capsula:
■ se inseră în jurul marginilor suprafeţelor articulare;
■ anterior şi posterior este laxă şi subţire, pe laturi întinsă şi rezistentă;
■ sinoviala trimite uneori un diverticul spre sindesmoza tibiofibulară transformând-o în articulaţie .
 Ligamentele :
1) Ligamentul colateral medial sau deltoid (Ligamentum mediale /deltoideum) - puternic, de
formă triunghiulară- pleacă de pe vârful maleolei mediale şi se inseră pe oasele tarsiene cu
următoarele 3 fascicule :
a) Fasciculul tibio-talar (Pars tibio-talaris anterior et posterior) - pe faţa medială a talusului;
b) Fasciculul tibio-navicular (Pars tibio-navicularis) - pe faţa medială a navicularului ;
c) Fasciculul tibio-calcanean (Pars tibio-calcanea) - pe Sustentaculum tali.

2) Ligamentul colateral lateral - este format din 3 fascicule care converg de pe talus şi calcaneu
pe maleola laterală şi anume :
a) Ligamentul talo-fibular anterior (Ligamentum talo-fibulare anterius) - de pe faţa laterală
a colului talusului ;
b) Ligamentul talo-fibular posterior (Ligamentum talo-fibulare posterius) - de la tuberculul
lateral al procesului posterior al talusului ;
c) Ligamentul calcaneo-fibular (Ligamentum calcaneo-fibulare) - de pe faţa laterală a
calcaneului.
 Biomecanica :
■ De tipul trohleartrozelor, execută mişcări de flexie şi extensie în jurul unui ax transversal, care
străbate cele 2 vârfuri maleolare precum şi trohleea talusului.
1) Extensia (Flexia plantară) - este mişcarea prin care piciorul se îndepărtează de gambă. Călcâiul
este tras în sus, iar degetele îndreptate în jos. Mărimea maximă a extensiei este de 30 - 40° şi
este limitată de fasciculele anterioare ale ligamentelor colaterale şi de atingerea marginii dorsale
a scoabei de către procesul posterior al talusului, precum şi prin tensionarea sindesmozei tibio-
fibulare, de porţiunea posterioară, mai lată, a trohleei talusului .
2) Flexia (Flexia dorsală) - constă în apropierea dosului piciorului de gambă.

11
 Are o amplitudine de 30-40° mişcarea fiind limitată de fasciculele posterioare ale ligamentelor
colaterale şi de atingerea marginii anterioare a scoabei de colul talusului .
 Scoaba tibio-fibulară, datorită sindesmozei de la acest nivel, se adaptează într-un anumit grad
mişcărilor, care sunt dirijate de cele 2 maleole, mai cu seamă de cea laterală, care coboară mai
jos.

C. ARTICULAŢIILE PICIORULUI (Articulationes pedis)

Sunt reprezentate de:
I. Articulaţiile inter-tarsiene ;
II. Articulaţiile tarso-metatarsiene ;
III. Articulaţiile inter-metatarsiene ;
IV. Articulaţiile metatarso-falangiene ;
V. Articulaţiile inter-falangiene .

I. ARTICULAŢIILE INTERTARSIENE
Cele 7 oase ale tarsului realizează articulaţii, pe de o parte între oasele primului rând, pe de altă
parte între oasele celui de-al doilea rând şi în sfârşit între cele 2 rânduri tarsiene.
Sunt reprezentate de:
a) Articulaţia subtalară ;
b) Articulaţia talo-calcaneo-naviculară ;
c) Articulaţia calcaneo-cuboidiană ;
d) Articulaţia transversală a tarsului ;
e) Articulaţiile tarsului anterior .
a) ARTICULAŢIA SUBTALARĂ (Articulatio subtalaris/talocalcanea)

Numită şi articulaţia talo-calcaneană posterioară, se formează între feţele articulare posterioare

ale talusului şi calcaneului .
 Capsula articulară - este întărită de următoarele ligamente:
1) Ligamentul talo-calcanean medial (Ligamentum talo-calcaneum mediale) între tuberculul
medial al talusului şi Sustentaculum tali ;
2) Ligamentul talo-calcaneanlateral (Ligamentum talo-calcaneum laterale) - între suprafeţele
laterale ale celor 2 oase;
3) Ligamentul talo-calcanean interosos (Ligamentum talo-calcaneum interosseum) - situat în
sinusul tarsian, cel mai important pentru asigurarea conexiunii dintre cele 2 oase.

12
  Biomecanica :
Articulaţie plană, prin înaintarea înainte şi înapoi a suprafeţelor articulare .
■ completează mişcările de flexie şi extensie ale piciorului, efectuate în articulaţia talo-crurală;
■ de asemenea intervine în mişcările de supinaţie- pronaţie, abducţie şi adducţie ale piciorului.

b) ARTICULAŢIA TALO-CALCANEO-NAVICULARĂ
(Articulaţio talo-calcaneo-navicularis)

 Suprafeţele articulare - ale acestui complex articular sunt:

1) Feţele articulare anterioară şi mijlocie ale talusului şi calcaneului ;
2) Faţa articulară naviculară a capului talusului ;
3) Faţa posterioară concavă a navicularului;
4) Ligamentul calcaneo-navicular plantar şi faţa corespunzătoare de pe talus.
 Capsula articulară : - comună pentru piesele osoase articulate, inserată pe marginile
suprafeţelor articulare, este fortificată de următoarele ligamente .
 Ligamente :
1) Ligamentul calcaneo-navicular plantar (Ligamentum calcaneo-naviculare plantare) :
• puternic, întins între Sustentaculum tali şi faţa plantară a navicularului ;
• suportă capul talusului şi contribuie la recepţionarea lui în cavitatea navicularului ;
• partea posterioară a ligamentului are o structură cartilaginoasă (fibrocartilajul calcaneo-navicular
plantar), cu rol deosebit în susţinerea bolţii plantare ;
2) Ligamentul talonavicular (Ligamentum talo-naviculare) - între gâtul talusului şi suprafaţa
dorsală a navicularului;
3) Ligamentul calcaneo-navicular (Ligamentum calcaneo- naviculare) - parte a ligamentului
bifurcat se întinde între suprafeţele dorso-laterale ale celor 2 oase .
 Biomecanica :
Articulaţie atipică, între articulaţia plană şi sferoidală, permite mişcări de alunecare şi rotaţie
ale calcaneului şi navicularului faţă de talus, necesare în mişcările de :
■ inversiune şi eversiune ale piciorului.

c) ARTICULAŢIA CALCANEO-CUBOIDIANĂ (Articulatio calcaneo-cuboidea)

 Formată între suprafaţa anterioară a calcaneului şi cea posterioară a cuboidului ;

13
  Prevăzută cu o capsulă articulară slab dezvoltata, dispune de următoarele ligamente:
1) Ligamentul calcaneo-cuboidian (Ligamentum calcaneo- cuboideum) - parte a ligamentului
bifurcat, se situează pe suprafeţele dorso-laterale ale celor 2 oase;
2) Ligamentul calcaneo-cuboidian plantar (Ligamentum calcaneo-cuboideum plantare) întins
între cele 2 oase, pe faţa plantară a articulaţiei ;
3) Ligamentul plantar lung (Ligamentum plantare longum) - situat mai superficial decât
precedentul, se întinde de pe faţa plantară a calcaneului la cea a cuboidului.
Contribuie la menţinerea bolţii plantare.
 Biomecanica :
Articulaţie în şa, permite mişcări de:
■ alunecare a cuboidului faţă de calcaneu.

d) ARTICULAŢIA TRANSVERSALĂ A TARSULUI (Articulatio tarsi

transversa)

■ Numită şi articulaţia mediotarsiană a lui Chopart , uneşte cele 2 rânduri de oase tarsiene între
ele.
■ Această articulaţie din punct de vedere anatomic, este formată de fapt din:
• partea talo-naviculară a articulaţiei talo-calcaneo-naviculare ;
• articulaţia calcaneo-cuboidiană .
■ Interlinia articulaţiei mediotarsiene, numită linia lui Chopart:
• utilizată în trecut în operaţiile de dezarticulare ale tarsului anterior este dispusă transversal sub
forma unei litere “S”, orizontalizat;
• porţiunea talo-naviculară a liniei este convexă înainte, iar cea calcaneo-cuboidiană concavă
înainte.
 Ligamentul principal al complexului articular este ligamentul bifurcat (Ligamentum
bifurcatum):
■ aşezat în partea dorso-laterală a piciorului;
■ se desprinde printr-un singur fascicul de pe partea supero-laterală a calcaneului, apoi se divide
în 2 fascicule divergente, orientate anterior:
a) cel medial - Ligamentul calcaneo-navicular (Ligamentum calcaneo-naviculare) - îndreptat
spre navicular ;
b) cel lateral - Ligamentul calcaneo-cuboidian (Ligamentum calcaneo-cuboideum) - spre faţa
dorsală a cuboidului.

14
  Biomecanica :
Sub aspect funcţional se comportă ca o articulaţie trohoidă, cu :
■ mişcări de rotaţie ale navicularului şicuboidului, cu ocazia mişcărilor de inversiune şi eversiune
ale piciorului.

e) ARTICULAŢIILE TARSULUI ANTERIOR

Piesele osoase ale celui de-al doilea rând tarsian, sunt unite într-un bloc unitar, numit tarsul
anterior, prin următoarele articulaţii :
1) ARTICULAŢIA CUBOIDO-NAVICULARĂ (Articulatio cuboideo-navicularis)
■ între navicular şi cuboid.
2) ARTICULAŢIA CUNEO-NAVICULARĂ (Articulatio cuneo-navicularis)
■ între suprafaţa convexă a navicularului şi cele 3 oase cuneiforme.
3) ARTICULAŢIA CUNEO-CUBOIDIANĂ (Articulatio cuneo-cuboidea)
■ între cuboid şi cel de-al 3- lea cuneiform.
4) ARTICULAŢIILE INTER-CUNEENE (Articulationes inter-cuneiformes)
■ între cele 3 cuneiforme.

 Capsulele articulare - sunt comune, cavităţile articulare sunt compartimentate şi comunică

intre ele.
 Ligamentele - acestor articulaţii, scurte, se grupează în:
1) Ligamente dorsale (Ligamenta tarsi dorsalia) - situate pe faţa dorsală a articulaţiilor :
• Ligamenta inter-cuneiformia dorsalia ,
• Ligamentum cuneo-cuboideum dorsale ,
• Ligamentum cuboideo-naviculare dorsale ,
• Ligamenta cuneo-navicularia dorsalia ,
• Ligamentum calcaneo-cuboideum dorsale .
2) Ligamente plantare (Ligamenta tarsi plantaria) - aşezate pe faţa plantară a articulaţiilor, sunt
acoperite de ligamentul plantar lung (Ligamentum plantare longum) ; acestea sunt:
• Ligamentum calcaneo-cuboideum plantare ,
• Ligamenta cuneo-navicularia plantaria ,
• Ligamenta inter-cuneiformia plantaria ,
• Ligamentum cuneo-cuboideum plantare .

15
3) Ligamente interosoase (Ligamenta tarsi interossea) - dispuse între suprafeţele nearticulate
venite în contact:
• Ligamentum cuneo-cuboideum interosseum ,
• Ligamenta inter-cuneiformia interossea.
 Biomecanica :
Fiind articulaţii plane, permit :
■ mişcări de alunecare între oasele tarsului anterior , mişcări necesare adaptării plantei la
neregularităţile solului.

II. ARTICULAŢIILE TARSO-METATARSIENE

(Articulationes tarso-metatarsales)

■ Numite şi articulaţia lui Lisfranc , unesc oasele tarsului anterior cu cele 5 metatarsiene şi
anume :
• metatarsianul I, cu cuneiformul medial;
• metatarsianul II, pătrunde în scoaba formată de cele 3 cuneiforme, articulându-se astfel cu
toate acestea;
• metatarsianul III, se articulează cu cuneiformul lateral;
• metatarsianul IV, se articulează cu cuneiformul lateral şi cuboidul;
• metatarsianul V, se articulează cu cuboidul.
■ Interlinia articulaţiei, numită linia lui Lisfranc :
• începe pe marginea medială a piciorului înapoia tuberozităţii primului metatarsian şi se
termină, aproximativ cu 2 cm mai proximal, înapoia bazei metatarsianului V;
• la nivelul metatarsianului II, linia se frânge şi se plasează mai proximal în scoaba
cuneiformelor.
 Capsulele articulare - formează 3 compartimente la nivelul acestor articulaţii şi anume:
■ unul pentru articulaţia metatarsianului I,
■ al 2- lea pentru metatarsienele II - III şi
■ cel de-al 3- lea pentru metatarsienele IV -V.
 Ligamentele : de forma unor benzi scurte, se aşează:
■ dorsal (Ligamenta tarso-metatarsea dorsalia),
■ plantar (Ligamenta tarso-metatarsea plantaria) şi
■ între feţele de contact (Ligamenta tarso-metatarsea interossea) ale articulaţiilor .
 Biomecanica :

16
 De tipul unor articulaţii plane, permit :
■ mişcări de alunecare între oasele metatarsiene şi cele tarsiene , cu o mobilitate mai însemnată
la prima şi a 5-a articulaţie.

III. ARTICULAŢIILE INTER-METATARSIENE

(Articulationes inter-metatarsales)
■ Metatarsienele vecine sunt articulate între ele, prin suprafeţele adiacente de la baza lor.
■ Prevăzute cu capsule proprii şi ligamente:
• dorsale, plantare şi interosoase (Ligamenta metatarsalia dorsalia, plantaria, interossea).
Biomecanica :
De tipul articulaţiilor plane, permit mici alunecări între metatarsiene.

IV. ARTICULAŢIILE METATARSO-FALANGIENE

(Articulationes metatarso-phalangeales)
 Se realizază între capetele metatarsienelor şi primele falange .
 Dispun de capsule articulare şi următoarele ligamente:
1) Ligamentele colaterale (Ligamenta collateralia) - plasate pe laturile articulaţiilor;
2) Ligamentele plantare (Ligamenta plantaria) - pe suprataţa plantară a articulaţiilor, conţin oasele
sesamoide;
3) Ligamentul metatarsian transvers profund (Ligamentum metatarsale transversum profundum)
- întins transversal, conectează capatele tuturor metatarsienelor.
 Biomecanica :
Articulaţii elipsoide, permit :
■ mişcări de flexie (30°), extensie (50- 70°) ;
■ mişcări de abducţie-adducţie (îngustarea şi lăţirea antepiciorului).

V. ARTICULAŢIILE INTER-FALANGIENE
(Articulationes inter-phalangeales pedis)
 Se formează între falangele degetelor şi anume o articulaţie la haluce şi câte 2 la celelalte degete
– articulaţiile interfalangiene proximală si distală .
 Sunt prevăzute cu capsule proprii şi ligamente colaterale (Ligamenta collateralia) şi ligamente
plantare (Ligamenta plantaria).
 Bimecanica :
Articulaţii de tipul trohleartrozelor, permit :

17
■ mişcări de flexie şi extensie, care sunt mai ample în articulaţiile interfalangiene proximale.

18