Fibromialgie - simptome, diagnostic

Fibromialgie - Descriere generala

Fibromialgia este o suferinta non-inflamatorie care consta in durere cronica,

difuz raspandita in tot corpul, asociata cu reducerea pragului durerii si prezenta
unor puncte specifice, dureroase la presiune si o multitudine de alte simptome:
oboseala, disfunctie cognitiva, tulburari de somn, anxietate, depresie, etc.

Spre deosebire de alte boli reumatice, durerea din fibromialgie nu este localizata
strict la nivelul articulatiilor si nu este insotita de tumefactii articulare decat daca
apare la un pacient cu o boala reumatica inflamatorie concomitenta (ex.
poliartrita reumatoida).

Desi fibromialgia nu este o boala noua, ea a fost foarte mult timp considerata un
reumatism psihogenic, avand la baza probleme psihice netratate. Abia in 1976,
Hench introduce termenul de fibromialgie, plecand de la termenul de fibrozita
folosit de Gowers in 1904 pentru a descrie suferinta pacientilor care resimteau
durere la atingerea usoara in anumite puncte, in absenta unei inflamatii locale.
Ulterior este descrisa localizarea anatomica a acestor puncte dureroase care vor
deveni criterii de clasificare a bolii.

Fibromialgia are trasaturi comune cu o serie de alte suferinte, cu care se

asociaza, precum: sindromul oboselii cronice, sindromul intestinului iritabil,
dismenoreea, migrena, facand parte dintr-un grup de boli caracterizate prin
sensibilizare centrala.
Procesul de sensibilizare centrala presupune o alterare a mecanismelor de
procesare a durerii la nivelul sistemului nervos central. Aceasta duce la o
crestere a sensibilitatii la durere care clinic se traduce prin aparitia hiperalgeziei
(durere disproportionat de mare fata de stimulul dureros declansator) si alodiniei
(durere declansata de un stimul care nu e nociv si nu provoaca in mod normal
durere – ex. atingerea).

Punctele dureroase din fibromialgie sunt de fapt o manifestare a alodiniei –

pacientul descrie durere la presiunea aplicata de medic in anumite zone ale
corpului. Atat hiperalgezia cat si alodinia au la baza 2 mecanisme – senibilizarea
periferica si centrala.

Sensibilizarea periferica presupune o crestere a sensibilitatii receptorilor

periferici (ex. din piele) la durere – asa cum se intampla spre exemplu cand ne
ardem pielea.
Sensibilizarea centrala presupune o crestere a sensibilitatii si excitabilitatii
neuronilor de la nivelul sistemului nervos central. Aceasta se poate datora
eliberarii crescute de substante stimulante precum substanta P, glutamat, aspartat
(care duce la cresterea nivelului de calciu din interiorul celulei nervoase) si de
asemenea scaderii cantitatii de substante cu rol inhibitor al durerii cum sunt
GABA (acid gaba-aminobutiric) sau serotonina.

Modificarile functionale de la nivelul creierului pacientului cu fibromialgie au

fost studiate in ultimul timp folosind tehnici de neuroimagistica moderna,
precum rezonanta magnetica (RMN) si tomografia cu emisie de pozitroni
( PET), evidentiind multiple anomalii ale cailor descendente de conducere a
durerii (cele care merg de la creier spre periferie), precum si reducerea fluxului
de sange si a activitatii neuronale in anumite zone ale creierului implicate in
procesarea durerii.

De asemenea, exista o legatura intre durerea cronica si tulburarile de

somn. Studiile de electroencefalografie efectuate in timpul somnului, au arata ca
la pacientii cu fibromialgie, calitatea proasta a somnului ( somnul non-REM –
fara vise, interupt de unde alpha) se asociaza cu durere persistenta, intepeneala
accentuate dimineata.

S-a constatat ca pacientii cu fibromialgie au o disfunctie a axei hipotalamo-

hipofizo-adrenale. Cele trei structuri (hipotalamusul, glanda hipofiza si glandele
suprarenale), prin hormonii pe care ii sintetizeaza, sunt implicate in controlul
raspunsului organimsului la stres. La pacientii cu fibromialgie exista un raspuns
scazut al axei la stres, tradus prin nivel scazut de cortizol si de hormon de
crestere.

Cauzele si factorii de risc

Cauzele nu sunt complet cunoscute. S-a observat ca foarte multi pacienti cu

fibromialgie relateaza debutul simptomelor dupa un eveniment traumatic fizic
sau stres psihic. De asemenea exista o tendinta de agregare familiala a bolii, mai
ales pe linie materna. Au fost incriminati si anumiti agenti infectiosi ca factori
declansatori dar legatura intre acestia si boala nu a putut fi demonstrata.

Factorii de risc sunt sexul feminin, varsta (apare cel mai frecvent intre 20-55 ani,
dar prevalenta creste cu inaintarea in varsta), istoricul familial, stresul
psihosocial, bolile inflamatorii coexistente – poliartrita reumatoida, lupus
eritematos sistemic, etc., prezenta unor tulburari psihice concomitente,
traumatismele fizice.

sus
Simptomele fibromialgiei

Principala manifestare a bolii este durerea. Boala debuteaza lent, initial putand fi
prezenta doar o durere localizata (coloana cervicala, lombara), care ulterior sa
devina difuza. Aceasta durere difuza afecteaza ambele parti ale corpului – atat
partea superioara, cat si cea inferioara, cuprinzand si scheletul axial.

Durerea nu urmeaza o distributie tipica pe un anumit teritoriu nervos dar poate fi

insotita de tulburari de sensibilitate (furnicaturi, amorteli, senzatie de caldura sau
raceala locala). Pacientul atribuie durerea oaselor sau muschilor, remarcand o
agravare la stres, efort fizic, lipsa de somn, modificari climatice.

Simptomele pot fi accentuate dimineata, insotite de redoare, intepeneala

matinala si dupa repaus prelungit, care poate fi si de peste 1 ora, asemanator cu
bolile inflamatorii articulare. Oboseala poate sa domine tabloul, cu somn
neodihnitor. In general simptomele sunt variabile ca intensitate, insa au tendinta
sa se accentueze, ducand pana la impotenta functionala marcata, afectand viata
sociala normala. In timp pacientul poate asocia tulburari de dispozitie, anxietate
si depresie.

In functie de intenstitatea acestor trei simptome – durere, anxietate si depresie,

un studiu din 2003 efectuat de Giesecke si colaboratorii, a impartit pacientii cu
fibromialgie in 3 categorii:
1) cei cu nivelul cel mai scazut de sensibilitate la presiune, cu prag mai inalt al
durerii, anxietate si depresie moderate
2) cei cu sensibilitate crescuta si nivel crescut de anxietate, depresie
3) cei cu sensibilitate crescuta la durere dar cu control bun al durerii si nivel
scazut de anxietate si depresie

Alte manifestari clinice asociate sunt variate si intereseaza multiple organe si

sisteme din corp:
- sistemul digestiv: greata, aciditate gastrica accentuata, tulburari de tranzit
intestinal – diaree, constipatie, durere cronica abdominala, balonare, varsaturi
- sistemul genito-urinar: dureri pelvine cronice, cistita (inflamatia peretelui
vezicii urinare), urinari frecvente, dureroase, in absenta altor cauze, durere in
perioada menstruatiilor
- sistemul cardio-respirator si vascular periferic: dureri toracice non-cardiace,
puls rapid, tulburari ale respiratiei in timpul somnului, sindrom Raynaud
- ochiul – tulburari de vedere, uscaciune oculara
- neuropishic – migrena, dureri de cap cronice, tulburari ale somnului, dificultati
de concentrare si tulburari de memorie, depresie, anxietate, sindromul
picioarelor nelinistite, etc.
- tegumentul – piele uscata, mancarime, eruptii cutanate trecatoare.
Investigatii radioimagistice si de laborator
Nu exista teste de laborator sau radiologice specifice. Analizele se efectueaza
pentru a exclude alte boli care pot debuta in mod similar: Hemoleucograma,
VSH, proteina C reactiva, probe hepatice si renale, enzime musculare CK, LDH,
electroliti serici– potasiu, sodiu, calciu, magneziu, hormoni – in special cei
tiroidieni, factorul reumatoid si anticorpii antinucleari doar daca sunt semne si
simptome sugestive pentru poliartrita sau lupus, dozare de vitamina D.

Pentru un diagnostic corect, trebuie excluse bolile inflamatorii reumatice precum

poliartrita reumatoida, lupusul eritematos sistemic, polimialgia, polimiozita,etc.,
bolile endocrine, infectiile, neoplaziile.

In fibromialgie toate analizele mentionate mai sus sunt in general in limite

normale. Trebuie avuta foarte mare grija la testarea inutila a factorului reumatoid
si a anticorpilor antinucleari, in absenta unor manifestari clinice sugestive, stiut
fiind faptul ca ambele teste pot fi pozitive la un numar semnificativ de oameni
sanatosi.

sus
Diagnosticul de fibromialgie

Pentru diagnosticul fibromialgiei, medicul reumatolog se bazeaza pe criteriile

ACR din 1990 de clasificare a bolii (criterii concepute in principal pentru
studiile clinice, pentru a selecta populatii omogene de pacienti).

In timp ele au intrat in practica clinica insa exista anumite limite recunoscute ale
acestor criterii, in principal legate de variabilitatea manifestarilor bolii atat de la
pacient la pacient, cat si la acelasi pacient, de la zi la zi. Conform acestor criterii,
pacientul cu fibromialgie trebuie sa prezinte durere cu durata de peste 3 luni, pe
ambele parti ale corpului dreapta si stanga, superior si inferior de talie,
cuprinzand si scheletul axial (coloana cervicala, toracala, lombara).

De asemenea trebuie sa prezinte durere la cel putin 11 din cele 18 puncte

dureroase, palpate de medic. Aceste puncte sunt distribuite simetric pe ambele
parti ale corpului la nivelul: occiputului, cervical inferior, trapez, supraspinos,
coasta 2 anterior, lateral de cot, fesier, sold lateral, genunchi medial.
Exista si aici controverse legate de presiunea variabila pe care medicii o aplica
atunci cand examineaza pacientul, de faptul ca durerea pacientilor cu
fibromialgie nu este limitata doar la aceste arii testate si de asemenea faptul ca
exista oameni care desi nu sufera de fibromialgie pot resimti durere la presiunea
acestor regiuni. O alta problema a vechilor criterii ACR este ca nu includ
simptome importante ale bolii precum – oboseala, tulburarile de somn sau
depresia.

Noile criterii de diagnostic propuse pastreaza durerea difuza cu durata de peste 3

luni insa au inlocuit punctele dureroase cu o lista de simptome ce trebuie
confirmate de pacient si gradate de medic, incluzand indexul durerii difuze
(WPI- Widespread Pain Index ) si Scala severitatii simptomelor ( SSS-
Symptom Severity Scale). In WPI – pacientul este pus sa indice zonele
dureroase, maxim 19, in ultima saptamana, fiecare zona primind 1 punct. In SSS
– 4 categorii - oboseala, somn neodihnitor, tulburari cognitive si simptomele
somatice (cardiovasculare, digestive, urinare, etc.) primesc puncte de la 1 la 3
(0- niciun simptom, 1- usor, intermitent, 2- moderat, persistent, 3- sever),
adunand un maxim de 12 puncte. Pentru diagnostic WPI trebuie sa fie peste 7 si
SSS peste 5 sau WPI intre 3-6 cu SSS peste 9.

sus
Surse:
http://www.csid.ro/boli-afectiuni/reumatologie/fibromialgie-simptome-
diagnostic-si-tratament-12816870/