Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
Lama superficiala - fibrele ei deriva din fibrele profunde contralaterale si ele sunt
dispuse paralel, in forma de S, avand in mare directie oblica inferior si medial (in 3/4 mediale
au o con-vexitate superolaterala iar in 1/4 laterala o concavitate superolaterala)
Decusatia aponevrozelor muschilor oblici externi este unica si mediana in 70% din
cazuri, in 30% din cazuri este tripla; una situata median, iar celelalte doua in apropierea
marginilor mediale ale muschilor drepti abdominali.
La nivelul ombilic-creasta iliaca, lama aponevrotica anterioara a muschiului oblic intern
devine superficiala fata de aponevroza muschiului oblic extern, linia de decusatie intre
oblicul intern si extern fiind o linie verticala, trecand anterior de muschiul drept abdominal.
Prin aderenta dintre stratul superficial si cel profund cei doi muschi oblici externi
formeazaimpreuna un muschi digastic.
Prima si ultima dintre digitatii pot lipsi; toate digitatiile pot exista in dublu exemplar,
iar uneori chiar muschiul in intregime. De asemenea digitatiile pot fi continue cu muschiul
pectoral mare sau muschiul dintat anterior.
Aspect, raporturi Muschiului oblic extern i se descriu o parte musculara si una
aponevrotica. Partea musculara este patrulatera si i se descriu:
- marginea superioara in dinti de fierastrau, e constituita din cele opt digitatii de
origine.Pornind de la cartilajul coastei a 5-a, ea coboara lateral si posterior si se termina pe
cartilajulcoastei a 12-a. La indivizii musculosi si nu prea grasi cand se contracta muschiul
oblic extern, muschiul dintat anterior si muschiul latissimus dorsi aceasta margine se observa
sub forma unui sant oblic in hipocondru numit santul lui Gerdy.
- margineaposterioara, libera, cea mai putin intinsa coboara de pe extremitatea
anterioara acoastei a 12-a pe buza externa a crestei iliace. intre aceasta margine, creasta
iliaca si margineainferolaterala a muschiului latissimus dorsi (care se prinde de creasta iliaca
posterioara
de
oblicul
extern) se delimiteaza trigonul lombar (trigonul Jean louis Petit)
Superior de trigonul lombar, marginea superioara a oblicului extern este acoperita de
marginea infero-laterala a muschiului latissimus dorsi. Cand cele doua margini vin in
contact pecreasta iliaca, trigonul nu se mai formeaza. Aria trigonului lombar o formeaza
fasciculele posterioare ale muschiului oblic intern. Cand exista, trigonul lombar constituie
o zona slaba a peretelui abdominal prin care este posibila formarea de hernii lombare
inferioare (foarte rar). in aria trigonului se gasesc muschiul subcostal, nervul ilioinghinal,
ramura fesiera a celei de-a 4-a artera lombara, vene superficiale.
- marginea anterioara corespunde unei verticale coborate din extremitatea
anterioara acoastei a 9-a pana mai jos la nivelul ombilicului. Aceasta margine e situata la
aproximativ un lat de deget in afara marginii laterale a muschiului drept abdominal si
oarecum
este
paralela
cu
ea.
Pe viu, la barbatii musculosi si care isi contracta muschii oblici externi si drepti abdominali
se formeaza intre ei un sant numit santul lateral al abdomenului (semilunar).
- marginea inferioara a partii carnoase prezinta un segment posterior, care ocupa mai
mult de jumatatea anterioara a buzei externe a crestei iliace si un segment anterior
mergand pe linia ce uneste spina iliaca antero-superioara cu ombilicul pana ce intalneste in
unghi
drept
marginea
anterioara.
-fata superficiala a oblicului extern in partea superioara are 1-2 digitatii anterioare de
origine acoperite de partea abdominala a muschiului pectoral mare care isi are originea pe
1/3 superioara a lamei anterioare a tecii dreptului abdominal. in rest, oblicul extern este
acoperit de fascia superficiala, tesutul subcutanat si piele.
- fata profunda a muschiului vine in raport de la marginea superioara a sa pana la arcul
costal cu fetele externe ale ultimelor 7-8 coaste si spatiile intercostale corespunzatoare, fiind
despartite deacestea printr-o lama subtire de tesut conjunctiv. Prin intermediul acestei
lame, muschiul adera la periostul coastelor. De la arcul costal in jos (incepand de la coasta a
9-a) el acopera fata externa a muschiului oblic intern pana la buza anterioara a ligamentului
inghinal
pe coastele 7-9 si sunt unite pe coastele 10-12. Uneori el este in continuitate cu muschiul
transvers toracic.
. pe lama profunda a fasciei toracolombare intre a 12-a coasta si creasta iliaca.
. pe 2/3 anterioare ale buzei interne a crestei iliace
. pe 1/3 sau 2/3 laterale ale lbi inghinal si pa fascia iliaca. Daca fibrele musculare se
prind direct pe ligamentul inghinal sau prin intermediul fasciei iliace ramane o problema
controversata (Mc Vay, Anson).
Gray considera ca fibrele musculare se prind atat de ligamentul inghinal cat si de fascia
iliaca, structuri ce adera in aceasta regiune.
Insertia
Se realizeaza printr-o aponevroza la latime variabila.
Fibrele cu originea pe coasta iliaca, fascia toracolombara si coaste se indreapta medial si
seinsera pe toata linia alba.
Fibrele musculare inferioare, cu originea pe ligamentul inghinal se indreapta inferior
si medial, iar fibrele aponevrotice care le continua trec superior si apoi posterior de funicului
spermatic (la barbat) si de ligamentul rotund al uterului (la femeie) si se unesc cu fibre ale
muschiului oblic intern, formand tendonul conjunct. El se insera pe creasta pubiana tuberculul
pubic si creasta pectineala, participand la formarea ligamentului pectineal Cooper.
Unele fibre musculare ale transversului abdominal se unesc cu fibre ale oblicului intern
formand muschiul cremaster. Cateva fibre inferioare pot cobori in ligamentul interfoveolar.
Alte fibre se unesc cu un contingent de fibre din muschiul drept abdominal pentru a
forma ligamentul lui Henle.
Se considera ca aponevroza muschiului este bilaminara (Risk 1980). in 2/3 superioare,
o lama contine fibre oblice inferomediale si in 70% din cazuri este situata anterior (superficial)
de muschiul drept abdominal. Cealalta lama contine fibre cu directie superomediala si
este situata posterior (profund) in 70% din cazuri. in 30% din cazuri cele doua lame sunt
situate invers.
Cele doua lame se apropie de linia mediana a abdomenului si se decuseaza. Decusatia
esteliniara - unica si mediana, fibrele au directie inferomediala (profunda) dintr-o parte si se
continua cu cele cu directie superomediala din partea contralaterala si cu lama posterioara
a aponevrozei muschiul oblic intern contralateral.
Tendonul conjunct (numit si falx inghinalis) este alcatuit din fibre aponevrotice
inferioare ale muschiului transvers abdominal (in principal) si fibre ale muschiului oblic intern.
El coboara posterior de orificiul inghinal superficial, intarind astfel o zona slaba a peretelui
abdominal. Tendonul se insera pe creasta pubiana, tuberculul pubic si pecten pubis (aceasta
insertie poate lipsi.
Aspect, raporturi
Muschiului transvers abdominal i se decriu un corp muscular si o aponevroza. Corpul
muscular ocupa peretele lateral al abdomenului, iar aponevroza corespunde regiunii
anterioare a abdomenului.
Corpul muscular are o forma patrulatera si i se descriu:
. o margine posterioara ce coboara vertical de la unghiul ultimei coaste pana la creasta
iliaca, trecand la 1-2 cm anterolateral de marginea laterala a muschiului erector spinal;
. o margine superioara avand o directie oblica inferior si lateral pana pe fata interna a
coastei a 12-a. Aceasta margine este formata din digitatiile costale de origine ale
muschiului. Pana la apertura toracica inferioara marginea superioara se afla profund de grilajul
costal;
. o margine inferioara, alcatuita dinapoi-inainte de originea muschiului pe creasta
iliaca, care sare peste fonicului spermatic (la barbat) sau peste ligamentul rotund al uterului
(la femeie) participand la formarea peretelui superior al canalului inghinal.
. o margine anterioara (linia semilunara) descrisa de Spiegel. Reprezinta o curba concava
medial.Superior, marginea anterioara incepe lateral de procesul xifoid si posterior de
muschiul drept abdominal, apoi se departeaza spre lateral depasind marginea laterala a
dreptului abdominal, atinge punctul cel mai departat de linia mediana la inaltimea ombilicului
si se termina lateral de tuberculul pubian (fig. 18).
Fata superioara a transversului abdominal este acoperita de muschiul oblic intern, intre
cei doi muschi exista un spatiu conjunctiv adipos prin care trec dinspre posterior si anterior
si metameric manunchiurile vasculonervoase intercostale 6-11, manunchiul vasculonervos
sub-costal, vase limfatice, nervul ilioinghinal si iliohipogastric.
Fata profunda a transversului abdominal este acoperita de fascia transversalis.
Insertia: nervii intercostali 6-11 (T6-T11), nervul subcostal (T12), nervul
iliohipogastric (LI) si ilioinghinal (LI)
Vascularizatia anterioara - ramuri ale arterei epigastrice superioare si ale arterei
epigastriceinferioare, iliaca profunda, arterele intercostale 6-11, artera subcostala, arterele
lombare.
Intoarcerea venoasa - vene omonime arterelor
Drenajul limfatic - in ganglionii epigastrici superiori si inferiori, ganglionii sternali,
iliaci,intercostali si lombari.
Actiune
Muschiul transvers al abdomenului este principalul muschi al presei abdominale.
Prin contractie bilaterala comprima toate viscerele abdominale, avand astfel rol
inmentinerea lor in pozitie normala si deci in buna lor functionare, participand la procesele
fiziologice de mictiune, defecatie, parturitie.
Prin originea costala muschii coboara coastele, fiind un muschi expirator auxiliar.
in hipotonia muschiului sau in pareza acestuia apar ptoze viscerale, iar actele
fiziologice mentionate fiind tulburate.
FASCIA TRANSVERSALIS
Este fascia de invelis profunda a muschiului transvers abdominal. Exteremitatea
ei inferioaraajunge pana la ligament inghinal; cea superioara - pana la diafragma unde se
continua cu fasciadiafragmatica; cea anterioara - pana la linia mediana anterioara;
cea posterioara - pana lamuschiul patrat lombar cu a carui fascie se confunda.
Fascia transversalis se ingroasa pe masura ce coboara, fiind cel mai bine reprezentata
la nivelul canalului inghinal.
In functie de zona strabatuta, ea prezinta diferite caracteristici:
o
In portiunea juxtamediana:
. pe o parte si alta a liniei albe, ea participa la formarea tecii muschiul drept
abdominal;
. din ea se izoleaza, la nivelul ombilicului, fascia ombilicala;
. superior de linia arcuata, ea tapeteaza fata posterioara a aponevrozei muschiului
transversabdominal;
. inferior de linia arcuata, formeaza singura peretele posterior al tecii muschiului
dreptabdominal.
o
In portiunea inghinala (dinspre lateral spre medial):
. se insera pe spina iliaca anterosuperioara si pe creasta iliaca;
. medial intalneste muschiul psoas si se insera pe fascia iliaca;
. formeaza la nivelul inelului inghinal profund fascia spermatica interna a funiculului
spermatic;
. la nivelul lacunei vasculare se insera pe marginea posterioara a ligamentului inghinal,
apoiacopera inelul femural si se insera pe creasta pectineala, constituind septul femural;
. medial de lacuna vasculara, ea se continua cu fascia de partea opusa;
. aproximativ deasupra mijlocului ligamentului inghinal, in fascisa transversalis se afla
un orificiu ovalar - inelul inghinal profund.
Fascia transversalis este intarita de fibre care, in functie de dispozitia lor se impart in:
. fibre verticale - ocupand spatiul dintre inelul inghinal profund si teaca muschiul
dreptabdominal, uneori constituie o formatiune continua. De cele mai multe ori,
sunt impartite in doua fascicole: unul medial si altul lateral.
. fibre transversale - care se intind de la spina iliaca anterosuperioara la tuberculul
pubic, de-a lungul liniei de unire a fasciei transversalis cu fascia iliaca.
MUSCHIUL DREPT ABDOMINAL
. inapoia liniei albe, de la ombilic in jos, se afla uraca, iar lateral de ea ligamentele
ombilicalemediale. intre cele doua se afla fascia ombilocoprevezical, de la ombilic la vezica
urinara
. vasele epigastrice superioare si inferioare. Ramurile lor terminale patrund in masa
musculara si realizeaza o importanta anastomoza intre artera subclavie si artera iliaca
externa, precum si o anastomoza venoasa (cavo-cava)
Pe fata sa posterioara, muschiul participa la delimitarea spatiului suprapubian. Acesta
este delimitat posterior de fascia transversalis care, coborand spre insertia sa, se departeaza
posterior de muschi. Spatiul este impartit in doua de admiculum linae albae si de o prelungire
a fascieitransversalis si are o forma triunghiulara (inaltime 4-5 cm, latime 1-2 cm, grosime 11,5 cm). Elcontine tesut adipos, ramura pubiana a arterei epigastrice inferioare si vena
pubiana (afluent al venei epigastrice inferioare).
Teaca muschiul drept abdominal
Este o structura aponevroza ce inveleste muschiul, la alcatuirea ei participand muschii
oblici si muschiul transvers al abdomenului. Asupra alcatuirii ei s-au emis mai multe modele
sintetizate intr-o teorie clasica si una moderna.
Teoria moderna (Risk 1980) comporta urmatoarele diferente majore in comparatie cu
teoria clasica:
1.
Muschii oblic extern, oblic intern si transvers abdominal au o aponevroza
bilaminara
2.
Lamele aponevrotice realizeaza decusatii liniare si verticale fie cu muschiul
antimer, fie cu alt muschi. Aceste decusatii sunt situate la nivelul: liniei semilunare, liniei
mediane verticale a muschiului drept abdominal si la nivelul liniei albe (majoritatea)
3.
Fiecare lama aponevrotica strabate linia mediana si se continua structural si
functional cu antimerul sau cu alt muschi contralateral formand muschi digastrici
4.
Principalii muschi digastrici sunt:
a) cei doi muschi oblici externi impreuna,
b)cei doi muschi transversi abdominali impreuna,
c) un muschiul oblic intern (lama anterioara) cu muschiul oblic extern contralateral
(lama posterioara),
d)un muschi oblic intern (lama posterioara) cu muschiul transvers al abdomenului
contralateral (lama anterioara)
5.
Dintre cele 6 lame aponevrotice, trei trec anterior de muschiul drept
abdominal, iar trei trec posterior de acesta.
Astfel, peretii tecii dreptului abdominal sunt trilaminari (in regiunea supraombilicala).
in regiunea infraombilicala structura acestora se modifica treptat (si brusc).
Astfel teoria moderna privind structura tecii muschiului drept abdominal este
urmatoarea:
A.
- lama anterioara (dinspre posterior spre anterior)
1. lama aponevrotica anterioara a muschiului oblic intern. Fibrele merg oblic superior
si medial.
2. lama aponevrotica posterioara a muschiului oblic extern. Fibrele merg oblic, inferior
si medial.
3. lama aponevrotica anterioara a muschiului oblic extern. Fibrele merg oblic, superior
simedial.
Astfel, straturile 1 si 3 contin fibre paralele ce merg oblic, superior si medial si sunt
perpendiculare pe fibrele stratului 2. Aceasi structura este caracteristica si lamei
posterioare a tecii in cel putin 70% din indivizi.
B. - lama posterioara (dinspre posterior spre anterior)
1. lama aponevrotica posterioara a muschiului transvers abdominal. Fibrele merg
superior si medial.
2. lama aponevrotica anterioara a muschiului transvers abdominal. Fibrele merg inferior
simedial.
3.
lama aponevrotica posterioara a muschiului oblic intern. Fibrele merg superior si
medial.De la ombilic la pubis structura tecii muschiului drept abdominal se modifica prin
Datorita adaptarii la ortostatism, fasciculele inferioare ale celor doi muschi iau origine
mai intinsa pe ligamentul inghinal si pe fascia iliaca, ajungand pana la 2/3 laterale ale
ligamentulinghinal. Tonusul muschilor oblic intern si transvers abdominal are rol in rezistenta
peretelui. Herniile inghinale se intalnesc frecvent la copii, batrani, obezi la care acesti
muschi sunt slab dezvoltati, fie tonusul lor a scazut mult.
Peretele inferior este format din ligamentul inghinal si de ligamentul lacunar. Este un
pereterezistent, cele doua ligamente fiind alcatuite din fascicule aponevrotice dense. Pe
buza superioara a ligamentului inghinal se insera peretele posterior al canalul inghinal (fascia
transversalis) si ligamentul interfovealar.
Buza anterioara a ligamentului inguinal se continua cu peretele anterior al canalului.
Ligamentul inghinal are forma de jgheab, pe el sprijinindu-se funiculul spermatic (la
barbat) si ligamentul rotund al uterului (la femeie). Lateral de aceasta portiune, profund de
aponevrozaoblicului extern au originea (pe ligamentul inghinal) fasciculele inferioare ale
oblicului intern, iar posterior cele ale transversului abdominal. Cu cat originea acestor
fascicule este mai intinsa, cu atat distanta dintre peretele superior al canalului si ligamentul
inghinal este mai mica, iar rezistenta peretelui este mai mare.
Spatiul triunghiular delimitat superior de marginile inferioare ale muschilor oblic intern
si transvers abdominal, inferior de ligamentul inghinal iar medial de marginea laterala a
muschiului drept abdominal a fost descris de Hesselbach ca trigon inghinal si a aratat ca
atunci cand latura mediala a triunghiului este mai lunga, distanta dintre peretii superior si
inferior ai canalului este mai mare, iar frecventa herniilor creste.
Orificiul (inelul) inghinal superficial (Anulus inguinales superficialis) este un hiat al
aponevrozei muschiului oblic extern situat superior si lateral de tuberculul pubian si are
forma unu: oval cu axul mare paralel cu fibrele aponevrotice ale muschiului.
Este delimitat:
. inferior si medial - de tuberculul pubian
. superior si medial - de stalpul medial
. lateral - de stalpul lateral
. posterior - de ligamentul reflex (stalpul posterior sau ligamentul Colles)
In unghiul supralateral al orificiului, stalpul medial se uneste cu cel lateral, cei doi
stalpi fiind solidarizati prin fibre intercrurale. Ele cedeaza la presiunile exercitate de tumorile
herniare.Consecinta este fie ruperea fibrelor intercrurale cu indepartarea stalpilor (ceea ce
face ca hernia sa devina superficiala, ajungand in tesutul adipos subcutanat), fie largirea
orificiului prin dezlanarea fibrelor intercrurale si a fasciei spermatice externe, hernia
alunecand in acest caz spre scrot si devenind inghinoscrotala.
Orificiul (inelul) inghinal profund (Anulus inguinalis profundus) poate fi definit ca locul in
care fascia transversalis se continua cu fascia spermatica interna. La barbat este locul in care
s-a produs evaginarea fasciei transversalis, in timpul coborarii testicolului.
Orificiul inghinal profund, cu diametrul mare verical, este situat la 1-1,5 cm superior de
ligamentul inghinal, la jumatatea distantei dintre spina iliaca anterosuperioara si tuberculul
pubic. Este delimitat:
. superior: de marginea inferioara a muschiului transvers abdominal
. medial si inferior - de marginea laterala a ligamentului interfovealar, la acest nivel
trecand vasele epigastrice inferioare.
Posterior de orificiul inghinal profund, peritoneul formeaza foseta inghinala laterala,
prin care se angajeaza herniile oblice externe. Sacul herniar format dupa ce a trecut prin
orificiul largit, adera la (sau disociaza) elementele funiculului spermatic, fiind si el invelit de
fascia sper-matica interna. Vasele epigastrice inferioare pot fi lezate cu ocazia prepararii
sacului herniar, in vederea legaturii si rezectiei lui.
In cazul in care inelul de strangulare s-a format la nivelul inelului inghinal profund, nu
se va sectiona acest inel pe marginea sa mediala sau inferioara, pentru a proteja vasele
amintite.
Continutul canalul inghinal
La barbat contine elementele funiculului spermatic (fig. 43):
bicarbonatii sucului pancreatic. Staza venoasa parietala indusa de edemul deja instalat
inchide cercul fiziopatologic avand ca si consecinte:
Hipoxie si acidoza tisulara.
Sufuziuni sangvine intestinale.
Extravazate sangvine intestinale.
Modificarea permeabilitatii capilare - edem parietal intestinal si acumulari de
lichide.
Pierderile lichidiene determinate de factori descrisi ulterior creeaza posibilitataea
aparitiei asa numitului "spatiu III", cauza majora a debutului sindromului de deshidratare prin
hipovolemie.
Tulburarile generale, consecinta a modificarilor locale de la nivelul anselor aflate
strangulate precum si a celor supraaiacente sunt:
pierderi hidro-electrolitice
pierderi proteice si de masa sangvina
fenomene toxico-septice
Pierderile hidro-electrolitice apar ca urmare a anularii transportului digestiv, a
varsaturilor si/sau a aspiratiei digestive superioare si constituirii spatiului III, la acest nivel
putand fi stocate in 24 de ore cca. 3-8l sustrasi economiei lichidiene. Lichidele prezente la
nivelul sectorului III sunt in primul rand rezultatul diminuarii/anularii absorbtiei, in conditiile
in care la nivelul tubului digestiv sunt vehiculati aproximativ 10l/24h, proveniti din secretiile
digestive, lichide din care 96% se reabsorb si sunt refolosie, restul fiind eliminate prin scaun.
Spatiul III astfel creeat este definit de catre edemul parietal si ascita.
Spolierea lichidiana masiva are ca rezultat diminuarea importanta a perfuziei viscerale
a organelor vitale si aparitia de tulburari celulare marcate ce se manifesta astfel:
Tulburari ale functiei respiratorii si circulatorii, in special prin prisma
hipopotasemiei: scaderea fortei de contractie a miocardului, tulburari de conducere,
insuficienta activitatii musculaturii respiratorii, ridicarea diafragmului, deplasarea
cordului si a mediastinului, scaderea intoarecerii venoase ca urmare a distensiei
abdominale marcate.
Scaderea fortei de contractie la nivel enteral, cu consecinte defavorabile in
reluarea tranzitului postoperator.
Modificari ale echilibrului acidobazic - acidoza mixta sau alcaloza
hipocloremica (in ocluziile inalte)
Insuficienta hepatic si corticosuprarenala
Pierderile proteice si de masa sangvina sunt rezultatul tulburarilor circulatorii locale:
Sechestrarea sangelui in vene si capilare la nivelul anselor (in 24 de ore
poate atinge 10-30% din volumul circulator)
Pierderea sangvina la nivelul sufuziunilor
Extravazare sangvina la nievelul lumenului si intraperitoneal (pana la 1,5-2l
lichid hemoragic)
Pierderea de substante proteice prin secretii digestive neabsorbite
Denutritie severa prin anularea aportului
Factorul toxico-septic se datoreaza absorbtiei "agentilor toxici". La nivelul anselor
intestinale ocluzionate, flora microbiana (Proteus, Streptococcus, Stafilococcus hemoliticus,
Clostridium) este cu atat mai abundenta cu cat ocluzia este mai veche, continutul intestinal
stazic fiind un mediu de cultura extrem de propice. In ocluziile prin strangulare, cu distensie
importanta, germenii strabat peretele intestinal si ajung intraperitoneal. Actiunea factorului
microbian este manifesta mai mult sub aspect toxic decat septicemic, datorita agentilor
rezultati din activitatea bacteriana:
hemina - rezultat al actiunii tripsinei si florei microbiene asupra
hemoglobinei
fractiuni proteice incomplet metabolizate
exotoxina clostridiana
factorul endotoxic din capsula germenilor gram negativi
Evolutia spre septicemie este posibila datorita migrariiflorei la nivelul circulatiei portale.
In cele din urma toate modificarile fiziopatologice converg spre aparitia entitatii
nosologice cunoscute drept "soc ocluziv", forma complexa a socului ce inglobeaza elemente
reflexe, hipovolemice, si toxico-septice.
Clasificarea anatomo-clinica a herniilor:
I.
Dupa sediul orificiului herniar:
a.
La nivelul regiunii ventrale a abdomenului:
hernia inghinala
hernia femurala
hernia ombilicala
herniile liniei albe:
o
supraombilicale (epigastrice)
o
subombilicale
hernia liniei semilunare Spiegel
hernia liniei arcuate Douglas
b.
La nivelul peretelui dorsal al abdomenului:
herniile lombare: prin trigonul J.L.Petit; prin patrulaterul Grynfeld
herniile ischiatice: prin marea sau mica apertura ischiatica, la
nivelul regiunii fesiere
c.
La nivelul planseului perineal:
apar datorita persistentei fundului de sac Douglas primitiv, care la
embrion coboara pana la perineu, intre vagin si rect; se descriu doua varietati de
hernie perineala:
o
Proctocelul- sac herniar angajat posterior spre rect.
o
Elitrocelul- sac herniar angajat anterior spre vagin.
II.
Dupa aspectul defectului parietal si traiectul continutului herniar:
a.
Hernia directa - defectul parietal este un simplu orificiu, inel
aponevrotic; sacul herniar strabate perpendicular peretele.
b.
Hernia indirecta-exista un traiect parietal al herniei, ce prezinta
doua orificii, profund si superficial, si un tunel cu pereti proprii; sacul herniar strabate
oblic peretele abdominal.
In functie de pozitia fundului de sac herniar fata de traiectul parietal deosebim:
punctul herniar: sacul este angajat prin orificiul profund
hernia interstitiala: sacul ocupa traiectul parietal
hernia completa: fundul sacului herniar depaseste orificiul
superficial
III.
Dupa modul de constituire al herniei si aspectul sacului:
a.
Hernii cu sac complet:
Sacului herniar i se descriu mai multe portiuni:
Colul sacului: regiunea mai ingusta, de la nivelul careia se
continua cu peritoneul parietal.
Corpul sacului: regiunea medie
Fundul sacului: regiunea terminala, de obicei dilatata; uneori poate
impinge grasimea properitoneala, hipertrofiata, care da nastere unui lipom
preherniar.
Sacul poate fi uneori nelocuit; in herniile vechi, sacul se ingroasa, devine albicios si
aderent la viscerele herniate.
Legat de caracterele morfologice ale sacului, exista situatii particulare:
o Ingustari prin bride, diafragme ( hernii inghinale congenitale)
o Diverticuli laterali ai sacului - reprezinta zone de strangulare herniara
o Saci multipli ( hernii inghino-peritoneale)
o Absenta sacului ( hernii ombilicale de tip embrionar )
b.
Hernii cu sac incomplet:
In realitate, sacul herniar este complet daca se executa examinarea din interiorul
cavitatii abdominale; daca examinarea se face de la exterior, sacul este incomplet deoarece
de unul din peretii sai adera intim un organ alunecat retroperitoneal (cec, sigmoid)- se
realizeaza astfel " herniile prin alunecare".
IV.
Dupa continutul sacului herniar:
a.
Epiploocel- mare epiploon
b.
Enterocel- intestin subtire
c.
Cistocel- vezica urinara
o Cistocel extraperitoneal-vezica urinara este exteriorizata sub
tegument, in regiunea ventrala, care nu este acoperita de peritoneu.
o Cistocel paraperitoneal- fata laterala a vezicii urinare adera la sacul
herniar.
o Cistocel intraperitoneal- vezica urinara acoperita de peritoneu herniaza
intr-un sac.
d.
Apendice herniat- poate fi strangulat la nivelul colului sacului si
poate realiza o apendicita acuta herniara.
e.
Trompa uterina- poate dezvolta o salpingita herniara sau o
torsiune de trompa; trompa herniata poate favoriza o sarcina extrauterina.
f. Ovarul- hernia ovarului se insoteste de ovarita sclerochistica, chiste ovariene
hematice, etc.
g.
Uterul
h.
Diverticulul Meckel - (hernia Littre) se insoteste de meckelita
herniara, prin strangularea diverticului.
V.
Dupa evolutie:
Hernia simpla- continut herniar reductibil.
Hernia incarcerata- continut herniar ireductibil, fara suferinta
vasculara majora a organelor herniate.
Hernia strangulata- continut herniar ireductibil, cu suferinta
vasculara majora a organelor herniate.
Hernia cu "pierderea dreptului la domiciliu"-este de obicei o hernie
ombilicala sau inghinala veche si voluminoasa,care contine o mare parte din masa
viscerala abdominala, reductibila cu dificultate, dar incoercibila, refacandu-se
imediat dupa reducere.
VI.
Dupa momentul aparitiei:
Congenitale- prin dezvoltare incompleta a peretelui abdominal,prin
persistenta canalului peritoneo-vaginal neobliterat, etc.
Dobandite
Anatomopatologia strangularii herniare
Pediculii vasculari ai continutului sacului herniar sunt interceptati la nivelul colului
sacului, ce devine prea stramt pentru elementele herniate.
Poate fi prima manifestare clinica a herniei. Strangularea apare de obicei la herniile
mici, cu orificii cu margini fibroase. Se pare ca bandajul ortopedic ar favoriza
strangularea, prin modificarile fibroase locale pe care le genereaza.
Strangularea este produsa datorita:
o
Marginilor fibroase ale defectului parietal - produc compresiune
circulara asupra viscerelor herniate, fiind inextensibile.
o
Gatului sacului herniar - de obicei in herniile inghinale congenitale.
o
Inelelor Ramonede - ce apar in herniile inghinale congenitale
o
Sumarii efectelor produse de prezenta unui sac diverticular alaturi de
aderente intrasaculare - prezente la o hernie ombilicala
Morfopatologic se descriu:
1.
Leziuni ale sacului herniar:
Sac herniar destins, perete edematiat,congestionat
Coloratie progresiva (in functie de vechimea strangularii) spre rosuviolaceu - aspect de "frunza vesteda"
In interiorul sacului se gaseste o cantitate variabila, initial sero-citrin,
apoi sangvinolent, iar in caz de gangrena cu perforatie de ansa strangulata,
devine purulent, fecaloid, constituind flegmonul piostercoral
2.
Leziuni ale viscerului herniat ( locul de maxim nivel lezional se afla
la nivelul santului de strangulare)
Hernia inghino-properitoneala: testiculul blocheaza orificiul inghinal
profund, iar o parte a sacului se insinueaza intre peritoneu si fascia transversalis.
Ocupa locul doi ca frecventa; apar rar la copil; este de 3 ori mai frecventa la femei;
apare in 33% din cazuri pe partea dreapta. Aceasta hernie este asociata cu obezitatea,
sarcinile repetate, denutritie marcata, varsta
Ruptura fasciei transvesalis in regiunea inelului femural genereaza hernia femurala.
Sacul herniar se poate exterioriza prin fossa ovalis (hernia femurala Hesselbach) sau prin
alt orificiu al fasciei cribroase. Frecvent exista un lipom preherniar. Inelul femural fiind de
regla mic si inextensibil, sacul herniar este de dimensiuni reduse iar organele herniate
sunt predispuse la strangulare, prin pensare laterala Richter. Continutul sacului herniar
este de regula intestin subtire/mare epiploon, libere sau aderente.
Hernia femurala poate coexista cu o hernie inghinala, realizand hernia prin
distensie a inghinei (hernia Berger).
In functie de locul de debut al herniei, se intalnesc mai multe varietati de hernie
femurala:
hernia femurala clasica: prin inel/canal femural
hernia femurala Laugier: prin fibrele lig. Gimbernat
hernia femurala prin loja vasculara:
hernia prevasculara Moschowitz - ANT de vasele femurale
hernia retrovasculara Glasser - POST de vasele femurale
hernia intervasculara - printe vasele femurale
- hernia prin loja musculo-nervoasa.
Datorita particularitatilor anatomo-functionale ale regiunii inghino-femurale, cu
implicatii extrem de clare in ceea ce priveste patogenia si diagnosticul, implicit deci si
algoritmurile terapeutice, s-au elaborat o serie de clasificari particulare ale herniilor
inghinale si femurale.
Dei, descrierea liniei Spiegel dateaz de mai bine de 4 secole, definirea exact
a topografiei zonei de minim rezisten din structura peretelui abdominal anterior,
care permite producerea herniilor ncadrate sub denumirea de hernii ale limiei
Spiegel, a generat n timp controverse[3,4,5]. n prezent se admite c ,,linia
Spiegel este o zon aponevrotico-fascial cuprins ntre marginea extern a
muchilor drepi abdominali i poriunile musculoase ale muchilor oblic intern i
transvers[3, 4, 5, 6]. n 2/3 superioare ale acestei ,,linii zona este mai solid
datorit structurii aponevrotice care constituie teaca drepilor abdominali[3]. n 1/3
inferioar, sub arcada lui Douglas prezena numai a fasciei transversalis ca unica
structur de rezisten determin apariia unei zone de slbiciune crend premizele
apariiei herniilor. Zona maxim de slbiciune este la intersecia liniei
spinoombilicale (linia Monro) cu marginea extern a dreptului abdominal[4]. O
varietate neobinuit de hernie Spiegel este aa numita hernie joas. Aceasta apare
n triunghiul Hesselbach n zona inghinal i este deseori confundat cu o hernie
direct. Prezena unui mic colet al sacului i o poziie mai superomedial n
triunghiul Hesselbach permit diferenierea cu hernia direct[1].