Studiu de caz 1 Pacientul C, 47 ani, a fost internat în secția pulmonologie în baza îndreptării medicului

de familie. La internare pacientul acuză febră, frison, tuse cu expectorații mucopurulente, dispnee
moderată la efort fizic, slăbiciune generală, oboseală. Din anamneză: pacientul consideră că s-a
îmbolnăvit din cauza suprarăcirii, a fost supus curenților de aer rece. La medic nu s-a adresat. S-a
autotratat cu alcool și piper, cu remedii populare. Starea s-a agravat și de aceea s-a adresat la medicul
de familie. Condițiile de muncă sunt satisfăcătoare, se alimentează neregulat, fumează timp de 20 de
ani. Ob-v: acrocianoză, T – 39,20 , FR – 20 r/min, Ps – 76 b/min, TA 120/70 mm Hg. La auscultație se
determină murmur vezicular diminuat, crepitație pe stânga bazal.

1. Stabilește stărea patologică ce a survenit la pacient.

2. Cauza instalării acestei stări este
3. Simptomele și semnele ce mai pot fi prezente:

a) Stabileşte problema de dependență prezentă la pacient

b) Formulează diagnosticul de nursing şi obiective de îngrijire.
c) Elaborează intervenții nursing la acest caz.
1. Stabilirea stării patologice:Pacientul C, 47 ani, prezintă o pneumonie acută.
2. Cauza instalării stării:
Expunerea la curent de aer rece: A declanșat o infecție respiratorie, posibil cu bacterii
sau virusuri.
Autotratarea necorespunzătoare: Utilizarea alcoolului, piperului și remediilor populare
nu a combătut infecția, ci a favorizat agravarea stării.

Factori de risc: Fumatul (20 de ani), alimentația neregulată, condiții de muncă

nesatisfăcătoare.

3. Simptome și semne ce mai pot fi prezente:

 Durere toracică pleuretică

 Tuse productivă cu expectorație purulentă
 Dispnee la efort și chiar la repaus
 Sapație
 Tahipnee
 Febră persistentă
 Transpirații nocturne
 Slăbiciune musculară
 Anorexie
 Dureri de cap

a) Problema de dependență:-Respirație ineficientă

b) Diagnostic de nursing și obiective de îngrijire:

Diagnostic: Respirație ineficientă legată de afectarea parenchimului pulmonar
secundară pneumoniei acute.

Obiective:

 Pacientul va menține o frecvență respiratorie normală (16-20 respirații/minut).

 Pacientul va menține o saturație de oxigen >90% la aer ambiental.
 Pacientul va expectoră eficient secrețiile bronșice.
 Pacientul va descrie și demonstra tehnici de respirație corectă.

c) Intervenții nursing:

 Monitorizarea frecvenței, profunzimii și ritmului respirator.

 Măsurarea saturației de oxigen și administrarea de oxigen suplimentar conform
indicațiilor medicului.
 Aspirația secrețiilor bronșice conform nevoilor pacientului.
 Educarea pacientului privind tehnicile de respirație corectă (exerciții de respirație
abdominală, tuse eficientă).
 Hidratarea adecvată a pacientului (2-3 litri de lichide/zi).
 Administrarea medicației conform prescripției medicului (antibiotice, antipiretice,
bronhodilatatoare).
 Monitorizarea temperaturii corpului.
 Asigurarea unui mediu calm și confortabil pentru pacient.
 Promovarea odihnei și a somnului.
 Educarea pacientului privind factorii de risc pentru pneumonie și măsurile de
prevenție.
Studiu de caz nr.2 A/m a fost chemată la vecinul său, ce suferă de o boală cronică pulmonară. După
câteva ore de muncă la soare a apărut un acces de tusă cu eliminarea unei spute cu striuri de sânge.
Pacientul acuză slăbiciune generală, ameţeli, este speriat. Tegumentele sunt palide, FR 24 r/min, Ps-88
băt/min, TA- 110/70 mm Hg.

1. Stabilește stărea patologică ce a survenit la pacient.

2. Cauza instalării acestei stări este
3. Simptomele și semnele ce mai pot fi prezente:

a) Stabileşte problema de dependență prezentă la pacient

b) Formulează diagnosticul de nursing şi obiective de îngrijire.
c) Elaborează intervenții nursing la acest caz.

1. Stabilirea stării patologice:

Pacientul prezintă o hemoragie bronșică.

2. Cauza instalării stării:

 Boala cronică pulmonară: Pacientul are o afecțiune pulmonară preexistentă care

îl face mai predispus la sângerare.
 Expunerea la soare: Efortul fizic în condiții de temperatură ridicată poate crește
tensiunea arterială și poate pune presiune suplimentară pe vasele sanguine din
plămâni, ducând la rupere.
 Tusea: Tusea violentă poate provoca leziuni la nivelul vaselor sanguine bronșice,
determinând sângerare.

3. Simptomele și semnele ce mai pot fi prezente:

 Dispnee
 Dificultăți de respirație
 Tahipnee
 Saturație scăzută de oxigen
 Anxietate
 Agitație
 Transpirații
 Palpitații

a) Problema de dependență:

 Hemoragie

b) Diagnostic de nursing și obiective de îngrijire:

Diagnostic: Hemoragie acută legată de ruptura vaselor sanguine bronșice secundară

bolii cronice pulmonare și expunerii la soare.

Obiective:

 Pacientul va opri sângerarea bronșică.

 Pacientul va menține o stare hemodinamică stabilă.
 Pacientul va fi informat despre riscurile și complicațiile hemoragiei bronșice.

c) Intervenții nursing:

 Măsuri de urgență:
o Așezați pacientul în poziție semișezândă.
o Asigurați un mediu calm și liniștit.
 o Oferiți pacientului oxigen suplimentar conform indicațiilor medicului.
o Monitorizați frecvența respiratorie, pulsul, tensiunea arterială și saturația
de oxigen.
o Pregătiți trusa de urgență și anunțați medicul.
 Măsuri de prevenție a sângerării:
o Administrați medicația prescrisă de medic (antibiotice, bronhodilatatoare,
antihemoragice).
o Monitorizați expectorația pacientului și observați culoarea și cantitatea
acesteia.
o Hidratați pacientul adecvat (2-3 litri de lichide/zi).
o Recomandați pacientului să evite efortul fizic intens și expunerea la
temperaturi extreme.
o Educați pacientul privind tehnicile de tuse corectă pentru a evita
traumatizarea bronhiilor.
Studiu de caz nr.3 O pacientă de 33 ani sa adresat la medicul de familie cu următoarele acuze: febră,
transpirații, dispnee la efort fizic, tusă cu expectorații mucopurulente în cantități mici, astenie. Semnele
sus numite au apărut după o IRVA. Pacienta a relatat că cu o oră în urmă a administrat o pastilă de
paracetamol. Obiectiv: tegumentele umede, temperatura corpului 38,70 C, FR-20 res/min; Ps-90
băt/min; TA- 120/70 mm col. Hg, herpes labial, la auscultația plămînilor se depistează crepitația pe
dreapta bazal.

1. Stabilește stărea patologică ce a survenit la pacient.

2. Cauza instalării acestei stări este
3. Simptomele și semnele ce mai pot fi prezente:

a) Stabileşte problema de dependență prezentă la pacient

b) Formulează diagnosticul de nursing şi obiective de îngrijire.
c) Elaborează intervenții nursing la acest caz.

Stabilirea stării patologice:

Pacienta prezintă o pneumonie acută.

2. Cauza instalării stării:

 Infecție respiratorie virală acută (IRVA): A declanșat o infecție pulmonară, posibil

cu bacterii sau virusuri.
 Autotratarea insuficientă: Administrarea unei singure doze de paracetamol nu a
fost suficientă pentru a controla febra și inflamația.
 Factori de risc: Herpesul labial poate indica o scădere a imunității, făcând
pacienta mai vulnerabilă la infecții.
 3. Simptomele și semnele ce mai pot fi prezente:
  Durere toracică pleuretică
 Tuse productivă cu expectorație purulentă
 Dispnee la efort și chiar la repaus
 Sapație
 Tahipnee
 Febră persistentă
 Transpirații nocturne
 Slăbiciune musculară
 Anorexie
 Dureri de cap

a) Problema de dependență:

 Respirație ineficientă

b) Diagnostic de nursing și obiective de îngrijire:

Diagnostic: Respirație ineficientă legată de afectarea parenchimului pulmonar

secundară pneumoniei acute.

Obiective:

 Pacienta va menține o frecvență respiratorie normală (16-20 respirații/minut).

 Pacienta va menține o saturație de oxigen >90% la aer ambiental.
 Pacienta va expectoră eficient secrețiile bronșice.
 Pacienta va descrie și demonstra tehnici de respirație corectă.

c) Intervenții nursing:

 Monitorizarea frecvenței, profunzimii și ritmului respirator.

 Măsurarea saturației de oxigen și administrarea de oxigen suplimentar conform
indicațiilor medicului.
 Aspirația secrețiilor bronșice conform nevoilor pacientei.
 Educarea pacientei privind tehnicile de respirație corectă (exerciții de respirație
abdominală, tuse eficientă).
 Hidratarea adecvată a pacientei (2-3 litri de lichide/zi).
 Administrarea medicației conform prescripției medicului (antibiotice, antipiretice,
bronhodilatatoare).
 Monitorizarea temperaturii corpului.
 Asigurarea unui mediu calm și confortabil pentru pacientă.
  Promovarea odihnei și a somnului.
 Educarea pacientei privind factorii de risc pentru pneumonie și măsurile de
prevenție.
Studiu de caz nr.4 Asistenta medicală de familie a fost invitată la domiciliul unui pacient de 55 ani, care
acuză dispnee la efort fizic, astenie, lipsa poftei de măncare, subfebrilitate, tusă cu expectorații în formă
de „peltea de coacăză”. Obiectiv: FR-20 res/min; Ps-90 băt/min; TA- 100/60 mm col. Hg.

1. Stabilește stărea patologică ce a survenit la pacient.

2. Cauza instalării acestei stări este
3. Simptomele și semnele ce mai pot fi prezente:

a) Stabileşte problema de dependență prezentă la pacient

b) Formulează diagnosticul de nursing şi obiective de îngrijire.
c) Elaborează intervenții nursing la acest caz.

. Stabilirea stării patologice:

Pacientul prezintă o bronșită acută.

2. Cauza instalării stării:

 Infecție virală sau bacteriană: A declanșat o inflamație a bronhiilor.

 Factori de risc: Vârsta (peste 55 ani), fumatul, expunerea la poluanți sau alergeni
pot crește riscul de bronșită acută.

3. Simptomele și semnele ce mai pot fi prezente:

 Durere toracică retrosternală

 Tuse persistentă cu expectorație mucopurulentă sau purulentă
 Dispnee la efort și chiar la repaus
 Sapație
 Tahipnee
 Febră moderată
 Transpirații nocturne
 Slăbiciune musculară
 Anorexie
 Dureri de cap

a) Problema de dependență:

 Ineficiența clearance-ului căilor aeriene

b) Diagnostic de nursing și obiective de îngrijire:

Diagnostic: Ineficiența clearance-ului căilor aeriene legată de producția excesivă de

secreții bronșice secundară bronșitei acute.

Obiective:

 Pacientul va menține o frecvență respiratorie normală (16-20 respirații/minut).

 Pacientul va expectoră eficient secrețiile bronșice.
 Pacientul va descrie și demonstra tehnici de tuse corectă.

c) Intervenții nursing:

 Monitorizarea frecvenței, profunzimii și ritmului respirator.

 Educarea pacientului privind tehnicile de tuse corectă.
 Hidratarea adecvată a pacientului (2-3 litri de lichide/zi).
 Administrarea medicației conform prescripției medicului (antibiotice,
expectorante, bronhodilatatoare).
 Monitorizarea temperaturii corpului.
 Asigurarea unui mediu calm și confortabil pentru pacient.
 Promovarea odihnei și a somnului.
 Renunțarea la fumat (dacă este cazul).
Studiu de caz nr.5 „Salvarea” a fost invitată la domiciliul unui pacient de 18 ani, care acuză dispnee
pronunțată, anxietate. Semnele sus numite au apărut brusc, după ce pacientul a mirosit un buchet de
lăcrimioare. Obiectiv: FR-15 res/min; Ps-90 băt/min; TA- 110/70 mm col. Hg, acrocianoză, poziția
ortopnee, wheezing.

1. Stabilește stărea patologică ce a survenit la pacient.

2. Cauza instalării acestei stări este
3. Simptomele și semnele ce mai pot fi prezente:

a) Stabileşte problema de dependență prezentă la pacient

b) Formulează diagnosticul de nursing şi obiective de îngrijire.
c) Elaborează intervenții nursing la acest caz.

Stabilirea stării patologice:

Pacientul prezintă o criză de astm bronșic acută alergică.

2. Cauza instalării stării:

Alergie la polenul de lăcrămioare: Inhalarea polenului a declanșat o reacție alergică la
nivelul bronhiilor, ducând la constricția lor și la dificultăți de respirație.

3. Simptomele și semnele ce mai pot fi prezente:

 Tuse uscată, spasmodică

 Wheezing (respirație șuierătoare)
 Senzație de constricție toracică
 Dispnee la efort și chiar la repaus
 Tahipnee
 Anxietate
 Agitație
 Transpirații
 Palpitații

a) Problema de dependență:

 Respirație ineficientă

b) Diagnostic de nursing și obiective de îngrijire:

Diagnostic: Respirație ineficientă legată de bronhoconstricție secundară crizei de astm

bronșic acută alergică.

Obiective:

 Pacientul va menține o frecvență respiratorie normală (16-20 respirații/minut).

 Pacientul va reduce wheezing-ul și dispneea.
 Pacientul va menține o saturație de oxigen >90% la aer ambiental.

c) Intervenții nursing:

 Administrarea imediată de bronhodilatator salbutamol inhalator conform

protocolului.
 Monitorizarea frecvenței, profunzimii și ritmului respirator.
 Măsurarea saturației de oxigen și administrarea de oxigen suplimentar conform
indicațiilor medicului.
 Poziția Fowler pentru a facilita respirația.
 Asigurarea unui mediu calm și liniștit.
 Educarea pacientului privind declanșatorii crizelor de astm și măsurile de evitare
a acestora.Instruirea pacientului privind utilizarea corectă a inhalatorului.
Studiu de caz nr.6 Pacienta K., în vârstă de 20 de ani s-a adresat la medicul de familie. S-a căsătorit și s-a
mutat să locuiască în casa părinților soțului ei. După câteva luni, a început să observe oboseală,
transpirație nocturnă, scădere în greutate, tusă uscată. La examinare: constituție astenică, temperatura
corpului 37,3°C. Greutate corporală 51 kg, înălțime 169 cm. Întrebată despre starea de sănătate a
membrilor familiei, pacienta

1. Stabilește stărea patologică ce a survenit la pacient.

2. Cauza instalării acestei stări este
3. Simptomele și semnele ce mai pot fi prezente:

a) Stabileşte problema de dependență prezentă la pacient

b) Formulează diagnosticul de nursing şi obiective de îngrijire.
c) Elaborează intervenții nursing la acest caz.

Stabilirea stării patologice:

Pacientei K. i se poate suspecta tuberculoza pulmonară.

2. Cauza instalării stării:

 Infecția cu bacilul Koch: Probabil a fost infectată de un membru al familiei soțului,

care are tuberculoză activă.

3. Simptomele și semnele ce mai pot fi prezente:

 Febră persistentă
 Slăbiciune generală
 Anorexie
 Scădere inexplicabilă în greutate
 Tuse persistentă, mai ales noaptea
 Hemoptizie (prezența de sânge în spută)
 Dureri toracice
 Dispnee
 Transpirații nocturne
 Oboseală

a) Problema de dependență:

 Risc crescut de infecție

b) Diagnostic de nursing și obiective de îngrijire:

Diagnostic: Risc crescut de infecție legată de sistemul imunitar slăbit secundară
tuberculozei pulmonare.

Obiective:

 Pacienta va fi informată despre tuberculoză și modul de transmitere a bolii.

 Pacienta va respecta cu strictețe schema de tratament antituberculos.
 Pacienta va reduce riscul de transmitere a infecției către alții.

c) Intervenții nursing:

 Educarea pacientei privind tuberculoză, inclusiv modul de transmitere a bolii și

măsurile de prevenție.
 Asigurarea respectării schemei de tratament antituberculos (administrarea
medicamentelor la orele stabilite, respectarea dozelor).
 Monitorizarea temperaturii corpului și a stării generale a pacientei.
 Izolarea pacientei în timpul somnului și a tusei pentru a reduce riscul de
transmitere a infecției.
 Dezinfectarea frecventă a suprafețelor cu care pacienta intră în contact.
 Asigurarea unei alimentații adecvate și bogate în nutrienți pentru a spori
imunitatea.
 Oferirea suportului emoțional pentru a face față stresului și anxietății asociate cu
boala.
Studiu de caz nr.7 Pacienta E., 40 ani a solicitat ambulanța din motivul că a apărut brusc o senzație de
lipsă de aer din momentul când vecina a venit în oaspeție, ținînd un motan în brațe. Asistenta medicală
de la serviciul de urgență a constatat că pacienta e speriată, stă în picioare cu fereastra deschisă
ținându-se cu mâinile de pervaz, la distanță se aude respirație zgomotoasă, șuerătoare. Pacienta respiră
cu dificultate, expirația prelungită, la respirație participă mușchii augziliari, gura intredeschisă. Pacienta
încearcă să spună ceva dar nu reușește. O chinuie tusea, dar nu este productivă. Cutia toracică este în
inspir.

1. Stabilește stărea patologică ce a survenit la pacient.

2. Cauza instalării acestei stări este
3. Simptomele și semnele ce mai pot fi prezente:

a) Stabileşte problema de dependență prezentă la pacient

b) Formulează diagnosticul de nursing şi obiective de îngrijire.
c) Elaborează intervenții nursing la acest caz.

Stabilirea stării patologice:

Pacientei E. i se poate suspecta o criză de astm bronșic acută alergică.

2. Cauza instalării acestei stări:

  Alergie la pisici: Probabil a fost declanșată de contactul cu motanul adus de
vecină.

3. Simptomele și semnele ce mai pot fi prezente:

 Tuse uscată, spasmodică

 Wheezing (respirație șuierătoare)
 Senzație de constricție toracică
 Dispnee la efort și chiar la repaus
 Tahipnee
 Anxietate
 Agitație
 Transpirații
 Palpitații

a) Problema de dependență:

 Respirație ineficientă

b) Diagnostic de nursing și obiective de îngrijire:

Diagnostic: Respirație ineficientă legată de bronhoconstricție secundară crizei de astm

bronșic acută alergică.

Obiective:

 Pacienta va menține o frecvență respiratorie normală (16-20 respirații/minut).

 Pacienta va reduce wheezing-ul și dispneea.
 Pacienta va menține o saturație de oxigen >90% la aer ambiental.

c) Intervenții nursing:

 Administrarea imediată de bronhodilatator salbutamol inhalator conform

protocolului.
 Monitorizarea frecvenței, profunzimii și ritmului respirator.
 Măsurarea saturației de oxigen și administrarea de oxigen suplimentar conform
indicațiilor medicului.
 Poziția Fowler pentru a facilita respirația.
 Asigurarea unui mediu calm și liniștit.
 Educarea pacientei privind declanșatorii crizelor de astm și măsurile de evitare a
acestora.
  Instruirea pacientei privind utilizarea corectă a inhalatorului.

Evaluare:

Se va evalua periodic starea pacientei prin monitorizarea parametrilor respiratori, a

wheezing-ului, a saturației de oxigen și a stării generale. Se vor ajusta intervențiile
nursing în funcție de evoluția pacientei.

Studiu de caz nr.8 Pacientul V., 43 de ani, prezintă plângeri de atacuri zilnice de sufocare asociate cu
slăbiciune generală și anxietate. Criza se termină cu tusă cu o cantitate mică de spută vâscoasă perlată.
Astfel de crize apar anual în iunie, timp de 5 ani. În iulie toate simptomele dispar. Pacientul este alergic
la căpșuni, penicilină. Obiectiv: cutia toracică are formă de butoi, regiunile supra- și subclaviculară sunt
netezite, spațiile intercostale sunt lărgite. La percuția cutiei toracice se determină sunet percutor
timpanic. La auscultație se determină murmur vezicular diminuat.

1. Stabilește stărea patologică ce a survenit la pacient.

2. Cauza instalării acestei stări este
3. Simptomele și semnele ce mai pot fi prezente:

a) Stabileşte problema de dependență prezentă la pacient

b) Formulează diagnosticul de nursing şi obiective de îngrijire.
c) Elaborează intervenții nursing la acest caz.

Stabilirea stării patologice:

Pacientul V. prezintă astm bronșic alergic sezonier.

2. Cauza instalării stării:

 Alergie la polen: Probabil este alergic la polenul specific lunii iunie, care
declanșează crizele de astm.

3. Simptomele și semnele ce mai pot fi prezente:

 Tuse uscată, spasmodică

 Wheezing (respirație șuierătoare)
 Senzație de constricție toracică
 Dispnee la efort și chiar la repaus
 Tahipnee
 Anxietate
 Agitație
 Transpirații
 Palpitații
a) Problema de dependență:

 Respirație ineficientă

b) Diagnostic de nursing și obiective de îngrijire:

Diagnostic: Respirație ineficientă legată de bronhoconstricție secundară astmului

bronșic alergic sezonier.

Obiective:

 Pacientul va menține o frecvență respiratorie normală (16-20 respirații/minut).

 Pacientul va reduce wheezing-ul și dispneea.
 Pacientul va menține o saturație de oxigen >90% la aer ambiental.

c) Intervenții nursing:

 Administrarea de bronhodilatator salbutamol inhalator conform protocolului.

 Monitorizarea frecvenței, profunzimii și ritmului respirator.
 Măsurarea saturației de oxigen și administrarea de oxigen suplimentar conform
indicațiilor medicului.
 Poziția Fowler pentru a facilita respirația.
 Asigurarea unui mediu calm și liniștit.
 Educarea pacientului privind declanșatorii crizelor de astm și măsurile de evitare
a acestora.
 Instruirea pacientului privind utilizarea corectă a inhalatorului.
 Recomandarea evitării expunerii la alergeni (polen) în luna iunie.

Evaluare:

Se va evalua periodic starea pacientului prin monitorizarea parametrilor respiratori, a

wheezing-ului, a saturației de oxigen și a stării generale. Se vor ajusta intervențiile
nursing în funcție de evoluția pacientului.

Notă:

Acest plan de îngrijire este un exemplu și poate fi adaptat în funcție de particularitățile

fiecărui pacient.

Recomandări:

 Este important ca pacientul să consulte un medic pneumolog pentru confirmarea

diagnosticului și inițierea tratamentului adecvat.
  Pacientul trebuie să fie informat despre importanța evitării factorilor declanșatori
ai crizelor de astm.
 Pacientul trebuie să aibă la îndemână un inhalator de urgență pentru a putea
controla crizele de astm.
9.Pacienta Ana, 27 ani a fost internata in sectia pulmologie. Prezinta urmatoarele acuze: dispnee la
efort, durere violenta in hemitoracele stâng, ce se intensifica la respirație adâncă și tuse, tuse cu
expectorație ruginie, frecventă, somnul superficial, cu treziri frecvente, slabiciune generală, cefalee,
inapetentă, temperatura corpului ridicata. Din anamneza: pacienta s-a înbolnăvit cu 3 zile în urmă, a fost
internată cu diagnosticul pneumonie lobara de stânga. Obiectiv: starea generala de gravitate medie,
poziție forțată - culcată pe stânga. Pielea hiperemiata, fierbinte, uscată. Temperatura corpului 38,70C,
FR=25 r/min. Hemitoracele sting rămâne în urmă în timpul respirației. Freamătul vocal diminuat.
Respirația veziculară diminuată, frotație pleurală.

1. Stabilește stărea patologică ce a survenit la pacient.

2. Cauza instalării acestei stări este
3. Simptomele și semnele ce mai pot fi prezente:

a) Stabileşte problema de dependență prezentă la pacient

b) Formulează diagnosticul de nursing şi obiective de îngrijire.
c) Elaborează intervenții nursing la acest caz.

Stabilirea stării patologice:

Pacientei Ana i se poate suspecta o pneumonie lobară stângă complicată cu pleurezie.

2. Cauza instalării stării:

 Infecție bacteriană: Probabil a fost declanșată de o bacterie care a invadat

plămânul stâng, determinând inflamația parenchimului pulmonar și a pleurei.

3. Simptomele și semnele ce mai pot fi prezente:

 Dureri pleuritice intense, înjunghiate, care se intensifică la respirație profundă și

tuse
 Dispnee la efort și chiar la repaus
 Tuse persistentă cu expectorație purulentă sau ruginie
 Febră persistentă
 Transpirații nocturne
 Slăbiciune generală
 Anorexie
 Scădere în greutate
 Dureri de cap
a) Problema de dependență:

 Respirație ineficientă
 Durere acută

b) Diagnostic de nursing și obiective de îngrijire:

Diagnostic 1: Respirație ineficientă legată de inflamația parenchimului pulmonar și a

pleurei.

Obiective 1:

 Pacienta va menține o frecvență respiratorie normală (16-20 respirații/minut).

 Pacienta va reduce dispneea.
 Pacienta va expectoră eficient secrețiile bronșice.

Diagnostic 2: Durere acută legată de inflamația pleurei.

Obiective 2:

 Pacienta va descrie durerea cu o intensitate mai mică de 3 pe o scară de la 0 la

10.
 Pacienta va identifica factorii care intensifică durerea.
 Pacienta va utiliza tehnici non-medicamentoase de ameliorare a durerii.

c) Intervenții nursing:

Pentru diagnosticul 1:

 Monitorizarea frecvenței, profunzimii și ritmului respirator.

 Măsurarea saturației de oxigen și administrarea de oxigen suplimentar conform
indicațiilor medicului.
 Poziția Fowler pentru a facilita respirația.
 Aspirația secrețiilor bronșice conform nevoilor pacientei.
 Educarea pacientei privind tehnicile de respirație corectă și tuse eficientă.
 Hidratarea adecvată a pacientei (2-3 litri de lichide/zi).
 Administrarea medicației conform prescripției medicului (antibiotice, antipiretice,
analgezice, bronhodilatatoare).

Pentru diagnosticul 2:

 Evaluarea durerii conform scalei numerice 0-10.

  Administrarea medicației analgezice conform prescripției medicului.
 Aplicarea compreselor reci pe zona dureroasă.
 Încurajarea pacientei să utilizeze tehnici non-medicamentoase de ameliorare a
durerii (tehnici de relaxare, distragere a atenției).

Evaluare:

Se va evalua periodic starea pacientei prin monitorizarea parametrilor respiratori, a

expectorației, a durerii, a temperaturii corpului și a stării generale. Se vor ajusta
intervențiile nursing în funcție de evoluția pacientei.

Studiul de caz nr 10 Pacient 24 ani, fumător, prezintă junghi toracic pe dreapta, febră până la 390 C, tuse
cu expectorații în cantități mici, astenie generală, scădere ponderală (6 kg în 2 luni), fatigabilitate. Tusea
și astenia sunt prezente de peste 2 luni, însă s-a adresat la medicul de familie doar cănd a apărut
junghiului toracic violent, însoțit de febră și transpirații nocturne. Pacientul este dintr-o familie social
vulnirabilă, nu are un loc de muncă permanent.

1. Stabilește stărea patologică ce a survenit la pacient.

2. Cauza instalării acestei stări este
3. Simptomele și semnele ce mai pot fi prezente:

a) Stabileşte problema de dependență prezentă la pacient

b) Formulează diagnosticul de nursing şi obiective de îngrijire.
c) Elaborează intervenții nursing la acest caz.

Stabilirea stării patologice:

Pacientul prezintă o pneumonie acută cu posibilă bronșiectazie.

2. Cauza instalării stării:

 Infecție bacteriană: Probabil a fost declanșată de o bacterie care a invadat

plămânul drept, determinând inflamația parenchimului pulmonar.
 Fumatul: Este un factor de risc major pentru bronșiectazie, o afecțiune
caracterizată prin dilatarea anormală a bronhiilor.

3. Simptomele și semnele ce mai pot fi prezente:

 Dureri pleuritice intense, înjunghiate, care se intensifică la respirație profundă și

tuse
 Dispnee la efort și chiar la repaus
 Tuse persistentă cu expectorație purulentă sau ruginie
 Febră persistentă
 Transpirații nocturne
  Slăbiciune generală
 Anorexie
 Scădere în greutate
 Dureri de cap

a) Probleme de dependență:

 Respirație ineficientă
 Durere acută
 Deficit de auto-îngrijire

b) Diagnostice de nursing și obiective de îngrijire:

Diagnostic 1: Respirație ineficientă legată de inflamația parenchimului pulmonar.

Obiective 1:

 Pacientul va menține o frecvență respiratorie normală (16-20 respirații/minut).

 Pacientul va reduce dispneea.
 Pacientul va expectoră eficient secrețiile bronșice.

Diagnostic 2: Durere acută legată de inflamația pleurei.

Obiective 2:

 Pacientul va descrie durerea cu o intensitate mai mică de 3 pe o scară de la 0 la

10.
 Pacientul va identifica factorii care intensifică durerea.
 Pacientul va utiliza tehnici non-medicamentoase de ameliorare a durerii.

Diagnostic 3: Deficit de auto-îngrijire legată de starea de boală și vulnerabilitatea

socială.

Obiective 3:

 Pacientul va identifica nevoile de auto-îngrijire.

 Pacientul va fi capabil să realizeze activitățile de auto-îngrijire cu asistență
minimă.
 Pacientul va beneficia de resurse sociale pentru a-și satisface nevoile de bază.

c) Intervenții nursing:
Pentru diagnosticul 1:

 Monitorizarea frecvenței, profunzimii și ritmului respirator.

 Măsurarea saturației de oxigen și administrarea de oxigen suplimentar conform
indicațiilor medicului.
 Poziția Fowler pentru a facilita respirația.
 Aspirația secrețiilor bronșice conform nevoilor pacientului.
 Educarea pacientului privind tehnicile de respirație corectă și tuse eficientă.
 Hidratarea adecvată a pacientului (2-3 litri de lichide/zi).
 Administrarea medicației conform prescripției medicului (antibiotice, antipiretice,
analgezice, bronhodilatatoare).

Pentru diagnosticul 2:

 Evaluarea durerii conform scalei numerice 0-10.

 Administrarea medicației analgezice conform prescripției medicului.
 Aplicarea compreselor reci pe zona dureroasă.
 Încurajarea pacientului să utilizeze tehnici non-medicamentoase de ameliorare a
durerii (tehnici de relaxare, distragere a atenției).

Pentru diagnosticul 3:

 Evaluarea nevoilor de auto-îngrijire ale pacientului.

 Educarea pacientului privind igiena personală, alimentația corectă și regimul de
odihnă.
 Asistență la realizarea activităților de auto-îngrijire (alimentație, igienă personală,
ambulare).
 Identificarea resurselor sociale disponibile (asistență socială, centre de caritate)
și facilitarea accesului pacientului la acestea.

Evaluare:

Se va evalua periodic starea pacientului prin monitorizarea parametrilor respiratori, a

expectorației, a durerii, a temperaturii corpului, a stării generale și a capacității de a-și
realiza nevoile de auto-îngrijire. Se vor ajusta intervențiile nursing în funcție de evoluția
pacient

Studiu de caz nr. 11 O pacientă de 27 ani, fumătoare, prezintă acuze la dispnee pronunțată, dureri
săcăitoare în cutia toracică pe dreapta, tusă cu spută mucopurulentă, astenie, subfebrilitate, transpirații
abundente nocturne. Suferă de tuberculoză pulmonară. Obiectiv: tegumentele palide, cu nuanța surie.
Cutia toracică asimetrică, la auscultația plămînilor se depistează abolirea zgomotelor respiratorii pe
dreapta, matitate la percuție.
 1. Stabilește stărea patologică ce a survenit la pacient.
2. Cauza instalării acestei stări este
3. Simptomele și semnele ce mai pot fi prezente:

a) Stabileşte problema de dependență prezentă la pacient

b) Formulează diagnosticul de nursing şi obiective de îngrijire.
c) Elaborează intervenții nursing la acest caz.
Starea patologică ce a survenit la pacient este tuberculoza pulmonară.

2. Cauza instalării acestei stări este infecția cu Mycobacterium tuberculosis, o bacterie

care afectează în principal plămânii.

3. Simptomele și semnele ce mai pot fi prezente la pacient:

 scădere în greutate
 febră
 frisoane
 dureri musculare
 tahicardie
 fatigabilitate
 insomnie
 dureri articulare
 adenopatii

**a) **Problema de dependență prezentă la pacient este incapacitatea de a-și menține

funcțiile respiratorii normale.

**b) Diagnosticul de nursing și obiectivele de îngrijire:

Diagnostic de nursing: Insuficiență respiratorie

Obiective de îngrijire:

 Pacientul să prezinte respirație eficientă, cu o frecvență respiratorie de 16-20

respirații pe minut, o amplitudine respiratorie adecvată și o respirație fără efort.
 Pacientul să prezinte o saturare de oxigen de 94-98% la nivelul sângelui arterial.
 Pacientul să prezinte o toleranță crescută la efort.

Intervenții nursing:

 Asigurarea unei poziții confortabile pentru respirație, cu capul ridicat la 30-45 de

grade.
  Monitorizarea funcțiilor respiratorii: frecvență respiratorie, amplitudine
respiratorie, saturare de oxigen, zgomote respiratorii.
 Administrarea oxigenoterapiei, dacă este necesar.
 Educarea pacientului cu privire la importanța menținerii unei posturi corecte
pentru respirație, a unei alimentații sănătoase și a unui program de exerciții fizice
regulate.

**c) Elaborarea intervențiilor nursing:

1. Asigurarea unei poziții confortabile pentru respirație, cu capul ridicat la 30-45 de

grade.

Această poziție ajută la deschiderea căilor respiratorii și la îmbunătățirea respirației.

Pacientul poate fi așezat în șezut, cu spatele drept, sau în decubit dorsal, cu capul
ridicat pe o pernă.

2. Monitorizarea funcțiilor respiratorii: frecvență respiratorie, amplitudine respiratorie,

saturare de oxigen, zgomote respiratorii.

Această monitorizare este necesară pentru a evalua severitatea insuficienței respiratorii

și pentru a identifica orice complicații.

3. Administrarea oxigenoterapiei, dacă este necesar.

Oxigenoterapia poate fi necesară pentru a ameliora dispneea și pentru a menține o

saturare de oxigen adecvată. Oxigenul poate fi administrat prin mască facială, sondă
nazală sau mască cu Venturi.

4. Educarea pacientului cu privire la importanța menținerii unei posturi corecte pentru

respirație, a unei alimentații sănătoase și a unui program de exerciții fizice regulate.

O poziție corectă pentru respirație, o alimentație sănătoasă și un program de exerciții

fizice regulate pot ajuta la îmbunătățirea funcțiilor respiratorii și la prevenirea
complicațiilor.

Pe lângă intervențiile enumerate mai sus, pacientul poate necesita și alte îngrijiri, cum
ar fi:

 Administrarea tratamentului antituberculos, conform indicațiilor medicului.

 Monitorizarea reacțiilor adverse ale tratamentului antituberculos.
 Educarea pacientului cu privire la importanța respectării tratamentului
antituberculos și la prevenirea transmiterii tuberculozei.
Studiu de caz nr. 12 În secția de internare sa adresat un pacient de 28 ani, cu acuze la tusă uscată,
subfebrilitate, astenie, cefalee. Este fumător. Tusea a apărut cu 2 zile în urmă după o IRVA. Obiectiv: FR-
18 res/min; T – 38,8˚, Ps-90 băt/min; TA- 120/70 mm col. Hg. La auscultația plămînilor se depistează
respirația aspră, raluri uscate.
 1. Stabilește stărea patologică ce a survenit la pacient.
2. Cauza instalării acestei stări este
3. Simptomele și semnele ce mai pot fi prezente:

a) Stabileşte problema de dependență prezentă la pacient

b) Formulează diagnosticul de nursing şi obiective de îngrijire.
c) Elaborează intervenții nursing la acest caz.
Starea patologică ce a survenit la pacient este o infecție respiratorie acută.

2. Cauza instalării acestei stări este infecția cu un virus sau o bacterie, care a afectat
căile respiratorii superioare sau inferioare.

3. Simptomele și semnele ce mai pot fi prezente la pacient:

 rinoree
 congestie nazală
 dureri în gât
 dureri musculare
 cefalee
 febră
 frisoane
 tuse
 expectorație
 dispnee
 tahicardie
 hipertensiune arterială

**a) **Problema de dependență prezentă la pacient este incapacitatea de a-și menține

funcțiile respiratorii normale.

**b) Diagnosticul de nursing și obiectivele de îngrijire:

Diagnostic de nursing: Insuficiență respiratorie

Obiective de îngrijire:

 Pacientul să prezinte respirație eficientă, cu o frecvență respiratorie de 16-20

respirații pe minut, o amplitudine respiratorie adecvată și o respirație fără efort.
 Pacientul să prezinte o saturare de oxigen de 94-98% la nivelul sângelui arterial.
 Pacientul să prezinte o toleranță crescută la efort.
Intervenții nursing:

 Asigurarea unei poziții confortabile pentru respirație, cu capul ridicat la 30-45 de

grade.
 Monitorizarea funcțiilor respiratorii: frecvență respiratorie, amplitudine
respiratorie, saturare de oxigen, zgomote respiratorii.
 Administrarea oxigenoterapiei, dacă este necesar.
 Educarea pacientului cu privire la importanța menținerii unei posturi corecte
pentru respirație, a unei alimentații sănătoase și a unui program de exerciții fizice
regulate.

**c) Elaborarea intervențiilor nursing:

1. Asigurarea unei poziții confortabile pentru respirație, cu capul ridicat la 30-45 de

grade.

Această poziție ajută la deschiderea căilor respiratorii și la îmbunătățirea respirației.

Pacientul poate fi așezat în șezut, cu spatele drept, sau în decubit dorsal, cu capul
ridicat pe o pernă.

2. Monitorizarea funcțiilor respiratorii: frecvență respiratorie, amplitudine respiratorie,

saturare de oxigen, zgomote respiratorii.

Această monitorizare este necesară pentru a evalua severitatea insuficienței respiratorii

și pentru a identifica orice complicații.

3. Administrarea oxigenoterapiei, dacă este necesar.

Oxigenoterapia poate fi necesară pentru a ameliora dispneea și pentru a menține o

saturare de oxigen adecvată. Oxigenul poate fi administrat prin mască facială, sondă
nazală sau mască cu Venturi.

4. Educarea pacientului cu privire la importanța menținerii unei posturi corecte pentru

respirație, a unei alimentații sănătoase și a unui program de exerciții fizice regulate.

O poziție corectă pentru respirație, o alimentație sănătoasă și un program de exerciții

fizice regulate pot ajuta la îmbunătățirea funcțiilor respiratorii și la prevenirea
complicațiilor.

Pe lângă intervențiile enumerate mai sus, pacientul poate necesita și alte îngrijiri, cum
ar fi:

 Administrarea de medicamente antitusive, dacă este necesar.

 Administrarea de medicamente antiinflamatoare, dacă este necesar.
 Educarea pacientului cu privire la importanța hidratării corespunzătoare.
  Educarea pacientului cu privire la importanța repausului.

În cazul de față, pacientul este fumător, ceea ce crește riscul de complicații ale infecției
respiratorii acute. Prin urmare, este important ca pacientul să fie educat cu privire la
importanța renunțării la fumat.

Studiul de caz nr. 13 La medicul de familie s-a adresat o doamnă de 33 ani cu acuze la febră, tusă cu
expectorații mucopurulente în cantități mici, dureri în cutia toracică pe dreapta bazal, care se intensifică
la tusă. Starea generală sa agravat cu o zi în urmă după o expunere la frig. Obiectiv: FR-20 res/min; T –
38,9˚, Ps-90 băt/min; TA- 120/70 mm col. Hg. La auscultația plămînilor să depistează frotații pleurale.

1. Stabilește stărea patologică ce a survenit la pacient.

2. Cauza instalării acestei stări este
3. Simptomele și semnele ce mai pot fi prezente:

a) Stabileşte problema de dependență prezentă la pacient

b) Formulează diagnosticul de nursing şi obiective de îngrijire.
c) Elaborează intervenții nursing la acest caz.
Starea patologică ce a survenit la pacient este o pneumonie

2. Cauza instalării acestei stări este infecția cu un agent patogen, cel mai probabil o
bacterie

3. Simptomele și semnele ce mai pot fi prezente la pacient:

 cefalee
 tahicardie
 hipertensiune arterială
 fatigabilitate
 sughiț
 scădere în greutate

**a) **Problema de dependență prezentă la pacient este incapacitatea de a-și menține

funcțiile respiratorii normale.

**b) Diagnostic de nursing: Insuficiență respiratorie

Obiective de îngrijire:

 Pacientul să prezinte respirație eficientă, cu o frecvență respiratorie de 16-20

respirații pe minut, o amplitudine respiratorie adecvată și o respirație fără efort.
 Pacientul să prezinte o saturare de oxigen de 94-98% la nivelul sângelui arterial.
 Pacientul să prezinte o toleranță crescută la efort.
Intervenții nursing:

 Asigurarea unei poziții confortabile pentru respirație, cu capul ridicat la 30-45 de

grade.

.Poziție confortabilă pentru respirație

 Monitorizarea funcțiilor respiratorii: frecvență respiratorie, amplitudine

respiratorie, saturare de oxigen, zgomote respiratorii.
 Administrarea oxigenoterapiei, dacă este necesar.
 Educarea pacientului cu privire la importanța menținerii unei posturi corecte
pentru respirație, a unei alimentații sănătoase și a unui program de exerciții fizice
regulate.

**c) Elaborarea intervențiilor nursing:

1. Asigurarea unei poziții confortabile pentru respirație, cu capul ridicat la 30-45 de

grade.

Această poziție ajută la deschiderea căilor respiratorii și la îmbunătățirea respirației.

Pacientul poate fi așezat în șezut, cu spatele drept, sau în decubit dorsal, cu capul
ridicat pe o pernă.

2. Monitorizarea funcțiilor respiratorii: frecvență respiratorie, amplitudine respiratorie,

saturare de oxigen, zgomote respiratorii.

Această monitorizare este necesară pentru a evalua severitatea insuficienței respiratorii

și pentru a identifica orice complicații.

3. Administrarea oxigenoterapiei, dacă este necesar.

Oxigenoterapia poate fi necesară pentru a ameliora dispneea și pentru a menține o

saturare de oxigen adecvată. Oxigenul poate fi administrat prin mască facială, sondă
nazală sau mască cu Venturi.

4. Educarea pacientului cu privire la importanța menținerii unei posturi corecte pentru

respirație, a unei alimentații sănătoase și a unui program de exerciții fizice regulate.

O poziție corectă pentru respirație, o alimentație sănătoasă și un program de exerciții

fizice regulate pot ajuta la îmbunătățirea funcțiilor respiratorii și la prevenirea
complicațiilor.

Pe lângă intervențiile enumerate mai sus, pacientul poate necesita și alte îngrijiri, cum
ar fi:

 Administrarea de antibiotice, conform indicațiilor medicului.

 Monitorizarea reacțiilor adverse ale tratamentului antibiotic.
  Educarea pacientului cu privire la importanța respectării tratamentului antibiotic și
la prevenirea transmiterii pneumoniei.

În cazul de față, pacientul a fost diagnosticat cu pneumonie pneumococică. A fost

internată în spital și i s-a administrat tratament antibiotic timp de 7 zile. Starea pacientei
s-a îmbunătățit semnificativ, iar la externare a fost afebrilă, cu o respirație normală și o
saturare de oxigen de 96%.

Studiul de caz nr. 14 Pacientul V. de 62 ani, lector la universitate, după o zi încordată de muncă, în
timpul unui meci de volei, a simţit o durere violentă în piept, cu iradiere în umărul stîng, transpiraţii reci
și lipicioase, slăbiciune progresivă, anxietate. Serviciul AMU a determinat: pacientul este obnubilat, la
întrebări răspunde cu greu. Piele palidă, umedă, acrocianoză, FR- 24 resp/min, Ps- slab, 110 băt/min, TA-
70/30mm Hg. Zgomotele cardiace sunt ritmice, atenuate.

1. Stabilește stărea patologică ce a survenit la pacient.

2. Cauza instalării acestei stări este
3. Simptomele și semnele ce mai pot fi prezente:

a) Stabileşte problema de dependență prezentă la pacient

b) Formulează diagnosticul de nursing şi obiective de îngrijire.
c) Elaborează intervenții nursing la acest caz.
Starea patologică ce a survenit la pacient este infarctul miocardic acut

2. Cauza instalării acestei stări este o obstrucție a vasului de sânge care alimentează
cu sânge o parte a inimii

3. Simptomele și semnele ce mai pot fi prezente la pacient:

 greață și vărsături
 pierderea cunoștinței
 tulburări de ritm cardiac
 scăderea tensiunii arteriale

**a) **Problema de dependență prezentă la pacient este incapacitatea de a-și menține

funcțiile vitale normale.

**b) Diagnostic de nursing: Insuficiență circulatorie acută

Obiective de îngrijire:

 Pacientul să prezinte o respirație eficientă, cu o frecvență respiratorie de 16-20

respirații pe minut, o amplitudine respiratorie adecvată și o respirație fără efort.
 Pacientul să prezinte o circulație eficientă, cu o tensiune arterială de 90/60 mm
Hg sau mai mare, o frecvență cardiacă de 60-100 bătăi pe minut și o saturare de
oxigen de 94-98%.
  Pacientul să prezinte o conștiență clară și orientată.

Intervenții nursing:

 Asigurarea unei poziții confortabile pentru respirație, cu capul ridicat la 30-45 de

grade.

Poziție confortabilă pentru respirație

 Monitorizarea funcțiilor vitale: frecvență respiratorie, amplitudine respiratorie,

tensiune arterială, frecvență cardiacă, saturare de oxigen.
 Administrarea de oxigenoterapie, dacă este necesar.
 Administrarea de medicamente pentru ameliorarea durerii, a anxietății și a
tulburărilor de ritm cardiac.
 Educarea pacientului cu privire la importanța recuperării post-infarct miocardic.

**c) Elaborarea intervențiilor nursing:

1. Asigurarea unei poziții confortabile pentru respirație, cu capul ridicat la 30-45 de

grade.

Această poziție ajută la deschiderea căilor respiratorii și la îmbunătățirea respirației.

Pacientul poate fi așezat în șezut, cu spatele drept, sau în decubit dorsal, cu capul
ridicat pe o pernă.

2. Monitorizarea funcțiilor vitale: frecvență respiratorie, amplitudine respiratorie,

tensiune arterială, frecvență cardiacă, saturare de oxigen.

Această monitorizare este necesară pentru a evalua severitatea insuficienței circulatorii

și pentru a identifica orice complicații.

3. Administrarea de oxigenoterapie, dacă este necesar.

Oxigenoterapia poate fi necesară pentru a ameliora dispneea și pentru a menține o

saturare de oxigen adecvată. Oxigenul poate fi administrat prin mască facială, sondă
nazală sau mască cu Venturi.

4. Administrarea de medicamente pentru ameliorarea durerii, a anxietății și a tulburărilor

de ritm cardiac.

Medicamentele pot fi administrate pentru a ameliora durerea, a reduce anxietatea și

pentru a controla tulburările de ritm cardiac.

5. Educarea pacientului cu privire la importanța recuperării post-infarct miocardic.

Pacientul trebuie să fie educat cu privire la importanța schimbării stilului de viață, a
renunțării la fumat, a controlului greutății corporale, a unei alimentații sănătoase și a
unui program de exerciții fizice regulate.

În cazul de față, pacientul a fost internat în unitatea de terapie intensivă și i s-a

administrat tratament medicamentos și oxigenoterapie. Starea pacientului s-a
îmbunătățit semnificativ, iar la externare a fost stabil din punct de vedere
cardiovascular.

Studiul de caz nr. 15 În timpul ridicării pe scări, pacienta M. de 70 ani a simţit o insuficienţă acută de aer,
palpitaţii, senzație de disconfort în regiunea cordului, anxietate. Din anamneză: insuficiența cardiacă
cronică, hipertensiune arterială. Serviciul AMU a determinat: la întrebări pacienta răspunde cu greu.
Tegumentele palide, umede, acrocianoză. Respirație clocotitoare, saturația săngelui cu oxigen 82 %, FR-
26 res/min; PS-108 b/min; TA-200/115 mm col. Hg

1. Stabilește stărea patologică ce a survenit la pacient.

2. Cauza instalării acestei stări este
3. Simptomele și semnele ce mai pot fi prezente:

a) Stabileşte problema de dependență prezentă la pacient

b) Formulează diagnosticul de nursing şi obiective de îngrijire.
c) Elaborează intervenții nursing la acest caz.
1. Starea patologică ce a survenit la pacient este insuficiența cardiacă acută

2. Cauza instalării acestei stări este o exacerbare a insuficienței cardiace cronice,

cauzată de efort fizic.

3. Simptomele și semnele ce mai pot fi prezente la pacient:

 fatigabilitate
 cianoză
 urinări frecvente
 edeme

**a) **Problema de dependență prezentă la pacient este incapacitatea de a-și menține

funcțiile vitale normale.

**b) Diagnostic de nursing: Insuficiență circulatorie acută

Obiective de îngrijire:

 Pacientul să prezinte o respirație eficientă, cu o frecvență respiratorie de 16-20

respirații pe minut, o amplitudine respiratorie adecvată și o respirație fără efort.
  Pacientul să prezinte o circulație eficientă, cu o tensiune arterială de 90/60 mm
Hg sau mai mare, o frecvență cardiacă de 60-100 bătăi pe minut și o saturare de
oxigen de 94-98%.
 Pacientul să prezinte o conștiență clară și orientată.

Intervenții nursing:

 Asigurarea unei poziții confortabile pentru respirație, cu capul ridicat la 30-45 de

grade.

Poziție confortabilă pentru respirație

 Monitorizarea funcțiilor vitale: frecvență respiratorie, amplitudine respiratorie,

tensiune arterială, frecvență cardiacă, saturare de oxigen.
 Administrarea de oxigenoterapie, dacă este necesar.
 Administrarea de medicamente pentru ameliorarea insuficienței cardiace.
 Educarea pacientului cu privire la importanța respectării tratamentului și a
modului de viață sănătos.

**c) Elaborarea intervențiilor nursing:

1. Asigurarea unei poziții confortabile pentru respirație, cu capul ridicat la 30-45 de

grade.

Această poziție ajută la deschiderea căilor respiratorii și la îmbunătățirea respirației.

Pacientul poate fi așezat în șezut, cu spatele drept, sau în decubit dorsal, cu capul
ridicat pe o pernă.

2. Monitorizarea funcțiilor vitale: frecvență respiratorie, amplitudine respiratorie,

tensiune arterială, frecvență cardiacă, saturare de oxigen.

Această monitorizare este necesară pentru a evalua severitatea insuficienței circulatorii

și pentru a identifica orice complicații.

3. Administrarea de oxigenoterapie, dacă este necesar.

Oxigenoterapia poate fi necesară pentru a ameliora dispneea și pentru a menține o

saturare de oxigen adecvată. Oxigenul poate fi administrat prin mască facială, sondă
nazală sau mască cu Venturi.

4. Administrarea de medicamente pentru ameliorarea insuficienței cardiace.

Medicamentele pot fi administrate pentru a îmbunătăți funcția cardiacă și pentru a

reduce simptomele insuficienței cardiace.
5. Educarea pacientului cu privire la importanța respectării tratamentului și a modului de
viață sănătos.

Pacientul trebuie să fie educat cu privire la importanța respectării tratamentului

medicamentos, a unei alimentații sănătoase și a unui program de exerciții fizice
regulate.

În cazul de față, pacienta a fost internată în spital și i s-a administrat tratament

medicamentos și oxigenoterapie. Starea pacientei s-a îmbunătățit semnificativ, iar la
externare a fost stabilă din punct de vedere cardiovascular.

Studiul de caz nr. 16 Pacientul D. de 32 ani se află la tratament în secţia pulmonologie cu pneumonie.
Asistenta medicală, examenănd pacientul a depistat temperatura corpului 38,9 0 C. La indicația
medicului a administrat pacientului i/m Sol. Analgină 50% 2 ml și Sol. Dimedrolă 1% 1 ml. Peste 20 min.
starea pacientului s-a agravat. Pacientul acuză o slăbiciune progresivă, transpirații abundente, anxietate
severă, vertij. Obiectiv: tegumentele palide, umede. Lingeria de pat umedă. Temperatura corpului
36,10C, FR-25 res/min; Ps-90 băt/min; TA- 60/30 mm col. Hg

1. Stabilește stărea patologică ce a survenit la pacient.

2. Cauza instalării acestei stări este
3. Simptomele și semnele ce mai pot fi prezente:

a) Stabileşte problema de dependență prezentă la pacient

b) Formulează diagnosticul de nursing şi obiective de îngrijire.
c) Elaborează intervenții nursing la acest caz
Starea patologică ce a survenit la pacient este șocul anafilactic.

2. Cauza instalării acestei stări este o reacție alergică severă la medicamentele

administrate, în acest caz, analginum și dimedrol.

3. Simptomele și semnele ce mai pot fi prezente la pacient:

 scăderea tensiunii arteriale

 bătăi cardiace rapide
 respirație dificilă
 pierderea conștienței

**a) **Problema de dependență prezentă la pacient este incapacitatea de a-și menține

funcțiile vitale normale.

**b) Diagnostic de nursing: Șoc anafilactic

Obiective de îngrijire:

 Pacientul să prezinte o respirație eficientă, cu o frecvență respiratorie de 16-20

respirații pe minut, o amplitudine respiratorie adecvată și o respirație fără efort.
  Pacientul să prezinte o circulație eficientă, cu o tensiune arterială de 90/60 mm
Hg sau mai mare, o frecvență cardiacă de 60-100 bătăi pe minut și o saturare de
oxigen de 94-98%.
 Pacientul să prezinte o conștiență clară și orientată.

Intervenții nursing:

 Asigurarea unei poziții confortabile pentru respirație, cu capul ridicat la 30-45 de

grade.

Poziție confortabilă pentru respirație

 Monitorizarea funcțiilor vitale: frecvență respiratorie, amplitudine respiratorie,

tensiune arterială, frecvență cardiacă, saturare de oxigen.
 Administrarea de oxigenoterapie, dacă este necesar.
 Administrarea de medicamente pentru ameliorarea șocului anafilactic.
 Educarea pacientului cu privire la importanța identificării și evitării alergenilor.

**c) Elaborarea intervențiilor nursing:

1. Asigurarea unei poziții confortabile pentru respirație, cu capul ridicat la 30-45 de

grade.

Această poziție ajută la deschiderea căilor respiratorii și la îmbunătățirea respirației.

Pacientul poate fi așezat în șezut, cu spatele drept, sau în decubit dorsal, cu capul
ridicat pe o pernă.

2. Monitorizarea funcțiilor vitale: frecvență respiratorie, amplitudine respiratorie,

tensiune arterială, frecvență cardiacă, saturare de oxigen.

Această monitorizare este necesară pentru a evalua severitatea șocului anafilactic și

pentru a identifica orice complicații.

3. Administrarea de oxigenoterapie, dacă este necesar.

Oxigenoterapia poate fi necesară pentru a ameliora dispneea și pentru a menține o

saturare de oxigen adecvată. Oxigenul poate fi administrat prin mască facială, sondă
nazală sau mască cu Venturi.

4. Administrarea de medicamente pentru ameliorarea șocului anafilactic.

Medicamentele pot fi administrate pentru a ameliora simptomele șocului anafilactic, cum

ar fi:

 adrenalină
 antihistaminice
  corticosteroizi

5. Educarea pacientului cu privire la importanța identificării și evitării alergenilor.

Pacientul trebuie să fie educat cu privire la importanța identificării alergenilor care au

declanșat șocul anafilactic și la evitarea acestora în viitor.

În cazul de față, pacientul a fost internat în secția de terapie intensivă și i s-a administrat
tratament medicamentos și oxigenoterapie. Starea pacientului s-a îmbunătățit
semnificativ, iar la externare a fost stabil din punct de vedere cardiovascular.

Studiul de caz nr. 17 După o zi încordată de muncă, un bărbat de 61 ani, a simţit o durere violentă în
regiunea inimii cu iradiere în măna stăngă, anxietate severă. De mai mulți ani pacientul suferă de angină
pectorală, periodic la efort apar crize anginoase. Dar de această dată dureria este cu mult mai violentă și
nu a cedat la administrarea nitroglicerinei. Obiectiv: este palid, agitat, speriat şi transpirat. FR – 26
resp/min; PS-96 băt/min; TA-110/70 mm col.Hg

1. Stabilește stărea patologică ce a survenit la pacient.

2. Cauza instalării acestei stări este
3. Simptomele și semnele ce mai pot fi prezente:

a) Stabileşte problema de dependență prezentă la pacient

b) Formulează diagnosticul de nursing şi obiective de îngrijire
c) Elaborează intervenții nursing la acest caz
Starea patologică ce a survenit la pacient este infarctul miocardic acut.

2. Cauza instalării acestei stări este o obstrucție completă a unei artere coronare, care
alimentează cu sânge o parte a inimii.

3. Simptomele și semnele ce mai pot fi prezente la pacient:

 greață și vărsături
 pierderea cunoștinței
 tulburări de ritm cardiac
 scăderea tensiunii arteriale

**a) **Problema de dependență prezentă la pacient este incapacitatea de a-și menține

funcțiile vitale normale.

**b) Diagnostic de nursing: Insuficiență circulatorie acută

Obiective de îngrijire:

 Pacientul să prezinte o respirație eficientă, cu o frecvență respiratorie de 16-20

respirații pe minut, o amplitudine respiratorie adecvată și o respirație fără efort.
  Pacientul să prezinte o circulație eficientă, cu o tensiune arterială de 90/60 mm
Hg sau mai mare, o frecvență cardiacă de 60-100 bătăi pe minut și o saturare de
oxigen de 94-98%.
 Pacientul să prezinte o conștiență clară și orientată.

Intervenții nursing:

 Asigurarea unei poziții confortabile pentru respirație, cu capul ridicat la 30-45 de

grade.

Poziție confortabilă pentru respirație

 Monitorizarea funcțiilor vitale: frecvență respiratorie, amplitudine respiratorie,

tensiune arterială, frecvență cardiacă, saturare de oxigen.
 Administrarea de oxigenoterapie, dacă este necesar.
 Administrarea de medicamente pentru ameliorarea durerii, a anxietății și a
tulburărilor de ritm cardiac.
 Educarea pacientului cu privire la importanța recuperării post-infarct miocardic.

**c) Elaborarea intervențiilor nursing:

1. Asigurarea unei poziții confortabile pentru respirație, cu capul ridicat la 30-45 de

grade.

Această poziție ajută la deschiderea căilor respiratorii și la îmbunătățirea respirației.

Pacientul poate fi așezat în șezut, cu spatele drept, sau în decubit dorsal, cu capul
ridicat pe o pernă.

2. Monitorizarea funcțiilor vitale: frecvență respiratorie, amplitudine respiratorie,

tensiune arterială, frecvență cardiacă, saturare de oxigen.

Această monitorizare este necesară pentru a evalua severitatea insuficienței circulatorii

și pentru a identifica orice complicații.

3. Administrarea de oxigenoterapie, dacă este necesar.

Oxigenoterapia poate fi necesară pentru a ameliora dispneea și pentru a menține o

saturare de oxigen adecvată. Oxigenul poate fi administrat prin mască facială, sondă
nazală sau mască cu Venturi.

4. Administrarea de medicamente pentru ameliorarea durerii, a anxietății și a tulburărilor

de ritm cardiac.

Medicamentele pot fi administrate pentru a ameliora simptomele infarctului miocardic,

cum ar fi:
  nitroglicerină
 aspirină
 anticoagulante
 beta-blocante
 antiaritmice

5. Educarea pacientului cu privire la importanța recuperării post-infarct miocardic.

Pacientul trebuie să fie educat cu privire la importanța schimbării stilului de viață, a

renunțării la fumat, a controlului greutății corporale, a unei alimentații sănătoase și a
unui program de exerciții fizice regulate.

În cazul de față, pacientul a fost internat în secția de terapie intensivă și i s-a administrat
tratament medicamentos și oxigenoterapie. Starea pacientului s-a îmbunătățit
semnificativ, iar la externare a fost stabil din punct de vedere cardiovascular.

Studiul de caz nr. 18 După un conflict la serviciu, pacientul X. 48 ani, prezintă plăngerile: cefalee intensă
occipitală, vertij, dereglări de văz, greţuri. Obiectiv: hiperemia feţei, Ps- 90 băt/min, încordat, TA-
180/100 mm Hg.

1. Stabilește stărea patologică ce a survenit la pacient.

2. Cauza instalării acestei stări este
3. Simptomele și semnele ce mai pot fi prezente:

a) Stabileşte problema de dependență prezentă la pacient

b) Formulează diagnosticul de nursing şi obiective de îngrijire
c) Elaborează intervenții nursing la acest caz
1. Starea patologică ce a survenit la pacient este sincopa.

2. Cauza instalării acestei stări este o creștere bruscă a tensiunii arteriale, ca urmare a
stresului emoțional.

3. Simptomele și semnele ce mai pot fi prezente la pacient:

 pierderea cunoștinței
 scăderea tonusului muscular
 paloare
 transpirații reci
 respirație superficială

**a) Problema de dependență prezentă la pacient este incapacitatea de a-și menține

funcțiile vitale normale.
**b) Diagnostic de nursing: Sincopă

Obiective de îngrijire:

 Pacientul să prezinte o respirație eficientă, cu o frecvență respiratorie de 16-20

respirații pe minut, o amplitudine respiratorie adecvată și o respirație fără efort.
 Pacientul să prezinte o circulație eficientă, cu o tensiune arterială de 90/60 mm
Hg sau mai mare, o frecvență cardiacă de 60-100 bătăi pe minut și o saturare de
oxigen de 94-98%.
 Pacientul să prezinte o conștiență clară și orientată.

Intervenții nursing:

 Asigurarea unei poziții confortabile pentru respirație, cu capul ridicat la 30-45 de

grade.

Poziție confortabilă pentru respirație

 Monitorizarea funcțiilor vitale: frecvență respiratorie, amplitudine respiratorie,

tensiune arterială, frecvență cardiacă, saturare de oxigen.
 Administrarea de oxigenoterapie, dacă este necesar.
 Sedarea pacientului, dacă este necesar.
 Educarea pacientului cu privire la importanța gestionării stresului emoțional.

**c) Elaborarea intervențiilor nursing:

1. Asigurarea unei poziții confortabile pentru respirație, cu capul ridicat la 30-45 de

grade.

Această poziție ajută la deschiderea căilor respiratorii și la îmbunătățirea respirației.

Pacientul poate fi așezat în șezut, cu spatele drept, sau în decubit dorsal, cu capul
ridicat pe o pernă.

2. Monitorizarea funcțiilor vitale: frecvență respiratorie, amplitudine respiratorie,

tensiune arterială, frecvență cardiacă, saturare de oxigen.

Această monitorizare este necesară pentru a evalua severitatea sincopei și pentru a

identifica orice complicații.

3. Administrarea de oxigenoterapie, dacă este necesar.

Oxigenoterapia poate fi necesară pentru a ameliora dispneea și pentru a menține o

saturare de oxigen adecvată. Oxigenul poate fi administrat prin mască facială, sondă
nazală sau mască cu Venturi.

4. Sedarea pacientului, dacă este necesar.

Sedarea pacientului poate fi necesară pentru a reduce anxietatea și pentru a preveni o
nouă sincopă.

5. Educarea pacientului cu privire la importanța gestionării stresului emoțional.

Pacientul trebuie să fie educat cu privire la importanța tehnicilor de relaxare și a

gestionării stresului emoțional.

În cazul de față, pacientul a fost așezat în șezut, cu capul ridicat pe o pernă, și i s-a
administrat oxigenoterapie. Starea pacientului s-a îmbunătățit semnificativ, iar acesta a
revenit la conștiență după câteva minute.

Studiul de caz nr. 19 A/m a fost invitată la vecinul său - bărbat N. în vîrstă de 55ani, care lucrînd pe lotul
de lîngă casă a simţit brusc o durere moderată retrosternală, cu iradiere în umărul şi măna stîngă. La
indicația asistentei medicale pacientul a administrat o pastilă de Nitroglicerină s/l și peste 10 min. de
repaos intensitatea durerii s-a micșorat. Obiectiv: este speriat, palid, stă nemişcat cu privirea fixă şi mina
la piept. Ps- 86 băt/min, TA130/70 mm Hg.

4. Stabilește stărea patologică ce a survenit la pacient.

5. Cauza instalării acestei stări este
6. Simptomele și semnele ce mai pot fi prezente:

a) Stabileşte problema de dependență prezentă la pacient

b) Formulează diagnosticul de nursing şi obiective de îngrijire
c) Elaborează intervenții nursing la acest caz
Starea patologică ce a survenit la pacient este angină pectorală.

2. Cauza instalării acestei stări este o reducere a fluxului sanguin către mușchiul
cardiac, cauzată de o obstrucție parțială a unei artere coronare.

3. Simptomele și semnele ce mai pot fi prezente la pacient:

 transpirații reci
 greață și vărsături
 anxietate
 respirație dificilă

**a) Problema de dependență prezentă la pacient este incapacitatea de a-și menține

funcțiile vitale normale.

**b) Diagnostic de nursing: Angină pectorală

Obiective de îngrijire:
  Pacientul să prezinte o respirație eficientă, cu o frecvență respiratorie de 16-20
respirații pe minut, o amplitudine respiratorie adecvată și o respirație fără efort.
 Pacientul să prezinte o circulație eficientă, cu o tensiune arterială de 90/60 mm
Hg sau mai mare, o frecvență cardiacă de 60-100 bătăi pe minut și o saturare de
oxigen de 94-98%.
 Pacientul să prezinte o stare de confort fizic și emoțional.

Intervenții nursing:

 Asigurarea unei poziții confortabile pentru respirație, cu capul ridicat la 30-45 de

grade.

Poziție confortabilă pentru respirație

 Monitorizarea funcțiilor vitale: frecvență respiratorie, amplitudine respiratorie,

tensiune arterială, frecvență cardiacă, saturare de oxigen.
 Administrarea de oxigenoterapie, dacă este necesar.
 Administrarea de medicamente pentru ameliorarea durerii și a anxietății.
 Educarea pacientului cu privire la importanța schimbării stilului de viață și a
tratamentului medicamentos.

**c) Elaborarea intervențiilor nursing:

1. Asigurarea unei poziții confortabile pentru respirație, cu capul ridicat la 30-45 de

grade.

Această poziție ajută la deschiderea căilor respiratorii și la îmbunătățirea respirației.

Pacientul poate fi așezat în șezut, cu spatele drept, sau în decubit dorsal, cu capul
ridicat pe o pernă.

2. Monitorizarea funcțiilor vitale: frecvență respiratorie, amplitudine respiratorie,

tensiune arterială, frecvență cardiacă, saturare de oxigen.

Această monitorizare este necesară pentru a evalua severitatea anginei pectorale și

pentru a identifica orice complicații.

3. Administrarea de oxigenoterapie, dacă este necesar.

Oxigenoterapia poate fi necesară pentru a ameliora dispneea și pentru a menține o

saturare de oxigen adecvată. Oxigenul poate fi administrat prin mască facială, sondă
nazală sau mască cu Venturi.

4. Administrarea de medicamente pentru ameliorarea durerii și a anxietății.

Medicamentele pot fi administrate pentru a ameliora simptomele anginei pectorale, cum

ar fi:
  nitroglicerină
 aspirină
 beta-blocante
 antiaritmice

5. Educarea pacientului cu privire la importanța schimbării stilului de viață și a

tratamentului medicamentos.

Pacientul trebuie să fie educat cu privire la importanța renunțării la fumat, a controlului

greutății corporale, a unei alimentații sănătoase și a unui program de exerciții fizice
regulate.

În cazul de față, pacientul a fost așezat în șezut, cu capul ridicat pe o pernă, și i s-a
administrat oxigenoterapie. I s-a administrat, de asemenea, o pastilă de nitroglicerină
s/l. Starea pacientului s-a îmbunătățit semnificativ, iar acesta a putut fi transportat la
spital pentru continuarea tratamentului

Studiul de caz nr. 20 În timpul unui concert de muzică rok într-o sală arhiplină, o domnişoară a simţit
brusc o slăbiciune progresivă, vertij, greață, negru în faţa ochilor şi s-a spriginit de prietenul său
așezănduse lent pe podea. Echipa AMU solicitată a determinat obiectiv: este palidă, transpirată, cu greu
răspunde la întrebări, Ps- 88 băt/min, TA-100/60 mm Hg.

7. Stabilește stărea patologică ce a survenit la pacient.

8. Cauza instalării acestei stări este
9. Simptomele și semnele ce mai pot fi prezente:

a) Stabileşte problema de dependență prezentă la pacient

b) Formulează diagnosticul de nursing şi obiective de îngrijire
c) Elaborează intervenții nursing la acest caz
Starea patologică ce a survenit la pacient este sincopa.

**2. Cauza instalării acestei stări este o scădere bruscă a tensiunii arteriale, cauzată de
o combinație de factori, cum ar fi: * suprasolicitarea fizică la un concert cu muzică rock
într-o sală arhiplină * starea de panică provocată de zgomotul puternic și de luminile
puternice * deshidratarea

3. Simptomele și semnele ce mai pot fi prezente la pacient:

 pierderea cunoștinței
 scăderea tonusului muscular
 paloare
 transpirații reci
 respirație superficială
**a) Problema de dependență prezentă la pacient este incapacitatea de a-și menține
funcțiile vitale normale.

**b) Diagnostic de nursing: Sincopă

Obiective de îngrijire:

 Pacientul să prezinte o respirație eficientă, cu o frecvență respiratorie de 16-20

respirații pe minut, o amplitudine respiratorie adecvată și o respirație fără efort.
 Pacientul să prezinte o circulație eficientă, cu o tensiune arterială de 90/60 mm
Hg sau mai mare, o frecvență cardiacă de 60-100 bătăi pe minut și o saturare de
oxigen de 94-98%.
 Pacientul să prezinte o conștiență clară și orientată.

Intervenții nursing:

 Asigurarea unei poziții confortabile pentru respirație, cu capul ridicat la 30-45 de

grade.

Poziție confortabilă pentru respirație

 Monitorizarea funcțiilor vitale: frecvență respiratorie, amplitudine respiratorie,

tensiune arterială, frecvență cardiacă, saturare de oxigen.
 Administrarea de oxigenoterapie, dacă este necesar.
 Sedarea pacientului, dacă este necesar.
 Educarea pacientului cu privire la importanța evitării suprasolicitării fizice și a
stării de panică.

**c) Elaborarea intervențiilor nursing:

1. Asigurarea unei poziții confortabile pentru respirație, cu capul ridicat la 30-45 de

grade.

Această poziție ajută la deschiderea căilor respiratorii și la îmbunătățirea respirației.

Pacientul poate fi așezat în șezut, cu spatele drept, sau în decubit dorsal, cu capul
ridicat pe o pernă.

2. Monitorizarea funcțiilor vitale: frecvență respiratorie, amplitudine respiratorie,

tensiune arterială, frecvență cardiacă, saturare de oxigen.

Această monitorizare este necesară pentru a evalua severitatea sincopei și pentru a

identifica orice complicații.

3. Administrarea de oxigenoterapie, dacă este necesar.

Oxigenoterapia poate fi necesară pentru a ameliora dispneea și pentru a menține o
saturare de oxigen adecvată. Oxigenul poate fi administrat prin mască facială, sondă
nazală sau mască cu Venturi.

4. Sedarea pacientului, dacă este necesar.

Sedarea pacientului poate fi necesară pentru a reduce anxietatea și pentru a preveni o

nouă sincopă.

5. Educarea pacientului cu privire la importanța evitării suprasolicitării fizice și a stării de

panică.

Pacientul trebuie să fie educat cu privire la importanța evitării suprasolicitării fizice, în

special în medii aglomerate și zgomotoase, precum și cu privire la importanța
gestionării stresului și a stării de panică.

În cazul de față, pacientul a fost așezat în șezut, cu capul ridicat pe o pernă, și i s-a
administrat oxigenoterapie. I s-a administrat, de asemenea, o cantitate mică de glucoză,
pentru a preveni o hipoglicemie. Starea pacientului s-a îmbunătățit semnificativ, iar
aceasta a putut fi externată acasă după câteva ore.

Studiul de caz nr. 21 La domiciliu a fost solicitat medicul de familie de către pacienta S. în vârstă de 46
ani, ce acuză: vertij, dureri puternice în regiunea occipitală, zgomot în urechi, hemoragie nazală. Această
stare a apărut în urma efortului fizic, pe care l-a efectuat de dimineață în grădină. La examinarea
bolnavei medicul a observat, că fața e hiperemiată, TA 200/160 mm/Hg, Ps 78 băt/min., dur, ritmic

10. Stabilește stărea patologică ce a survenit la pacient.

11. Cauza instalării acestei stări este
12. Simptomele și semnele ce mai pot fi prezente:

a) Stabileşte problema de dependență prezentă la pacient

b) Formulează diagnosticul de nursing şi obiective de îngrijire
c) Elaborează intervenții nursing la acest caz
Starea patologică ce a survenit la pacient este hipertensiune arterială acută.

2. Cauza instalării acestei stări este o creștere bruscă a tensiunii arteriale, cauzată de
efortul fizic efectuat de pacientă.

3. Simptomele și semnele ce mai pot fi prezente la pacient:

 cefalee severă
 greață și vărsături
 confuzie
 tulburări de vedere
 amețeli
  tulburări de echilibru
 palpitații
 dispnee
 sânge în urină

**a) Problema de dependență prezentă la pacient este incapacitatea de a-și menține

funcțiile vitale normale.

**b) Diagnostic de nursing: Hipertensiune arterială acută

Obiective de îngrijire:

 Pacienta să prezinte o respirație eficientă, cu o frecvență respiratorie de 16-20

respirații pe minut, o amplitudine respiratorie adecvată și o respirație fără efort.
 Pacienta să prezinte o circulație eficientă, cu o tensiune arterială de 140/90 mm
Hg sau mai mică, o frecvență cardiacă de 60-100 bătăi pe minut și o saturare de
oxigen de 94-98%.
 Pacienta să prezinte o stare de confort fizic și emoțional.

Intervenții nursing:

 Asigurarea unei poziții confortabile pentru respirație, cu capul ridicat la 30-45 de

grade.

Poziție confortabilă pentru respirație

 Monitorizarea funcțiilor vitale: frecvență respiratorie, amplitudine respiratorie,

tensiune arterială, frecvență cardiacă, saturare de oxigen.
 Administrarea de medicamente pentru reducerea tensiunii arteriale, cum ar fi
nitroglicerină, beta-blocante sau diuretice.
 Sedarea pacientului, dacă este necesar.
 Educarea pacientului cu privire la importanța tratamentului medicamentos și a
modificărilor stilului de viață pentru prevenirea reapariției hipertensiunii arteriale.

**c) Elaborarea intervențiilor nursing:

1. Asigurarea unei poziții confortabile pentru respirație, cu capul ridicat la 30-45 de

grade.

Această poziție ajută la deschiderea căilor respiratorii și la îmbunătățirea respirației.

Pacienta poate fi așezat în șezut, cu spatele drept, sau în decubit dorsal, cu capul
ridicat pe o pernă.

2. Monitorizarea funcțiilor vitale: frecvență respiratorie, amplitudine respiratorie,

tensiune arterială, frecvență cardiacă, saturare de oxigen.
Această monitorizare este necesară pentru a evalua severitatea hipertensiunii arteriale
și pentru a identifica orice complicații.

3. Administrarea de medicamente pentru reducerea tensiunii arteriale, cum ar fi

nitroglicerină, beta-blocante sau diuretice.

Aceste medicamente sunt administrate pentru a reduce tensiunea arterială la valori

normale și pentru a preveni complicațiile hipertensiunii arteriale.

4. Sedarea pacientului, dacă este necesar.

Sedarea pacientului poate fi necesară pentru a reduce anxietatea și pentru a preveni o

nouă criză hipertensivă.

5. Educarea pacientului cu privire la importanța tratamentului medicamentos și a

modificărilor stilului de viață pentru prevenirea reapariției hipertensiunii arteriale.

Pacienta trebuie să fie educată cu privire la importanța administrării medicamentelor

conform indicațiilor medicului, precum și cu privire la importanța modificărilor stilului de
viață, cum ar fi: * renunțarea la fumat * controlul greutății corporale * o alimentație
sănătoasă * o activitate fizică regulată

În cazul de față, pacienta a fost așezat în șezut, cu capul ridicat pe o pernă, și i s-a
administrat nitroglicerină. I s-a administrat, de asemenea, un medicament beta-blocant
pentru a menține tensiunea arterială sub control. Starea pacientului s-a îmbunătățit
semnificativ, iar aceasta a fost internată în spital pentru continuarea tratamentului.

Studiul de caz nr. 22 Pacienta de 60 de ani, lucrând în grădină a simțit o cefalee pronunțată în regiunea
occipitală, frison, ceață în fața ochilor, vertij, grețuri, de căteva ori a vomitat, fără ameliorarea stării
generale. De 20 de ani suferă DZ. De 10 ani suferă de HTA. Lucrează profesoară. Se determină: TA
200/130 mm/Hg. Pulsul ritmic 92 b/min, dur.

13. Stabilește stărea patologică ce a survenit la pacient.

14. Cauza instalării acestei stări este
15. Simptomele și semnele ce mai pot fi prezente:

a) Stabileşte problema de dependență prezentă la pacient

b) Formulează diagnosticul de nursing şi obiective de îngrijire
c) Elaborează intervenții nursing la acest caz
Starea patologică ce a survenit la pacient este hipertensiune arterială acută.

2. Cauza instalării acestei stări este o creștere bruscă a tensiunii arteriale, cauzată de
efortul fizic efectuat de pacientă și de stresul emoțional.

3. Simptomele și semnele ce mai pot fi prezente la pacient:

 confuzie
  tulburări de vedere
 amețeli
 tulburări de echilibru
 palpitații
 dispnee
 sânge în urină

**a) Problema de dependență prezentă la pacient este incapacitatea de a-și menține

funcțiile vitale normale.

**b) Diagnostic de nursing: Hipertensiune arterială acută

Obiective de îngrijire:

 Pacienta să prezinte o respirație eficientă, cu o frecvență respiratorie de 16-20

respirații pe minut, o amplitudine respiratorie adecvată și o respirație fără efort.
 Pacienta să prezinte o circulație eficientă, cu o tensiune arterială de 140/90 mm
Hg sau mai mică, o frecvență cardiacă de 60-100 bătăi pe minut și o saturare de
oxigen de 94-98%.
 Pacienta să prezinte o stare de confort fizic și emoțional.

Intervenții nursing:

 Asigurarea unei poziții confortabile pentru respirație, cu capul ridicat la 30-45 de

grade.

Poziție confortabilă pentru respirație

 Monitorizarea funcțiilor vitale: frecvență respiratorie, amplitudine respiratorie,

tensiune arterială, frecvență cardiacă, saturare de oxigen.
 Administrarea de medicamente pentru reducerea tensiunii arteriale, cum ar fi
nitroglicerină, beta-blocante sau diuretice.
 Sedarea pacientului, dacă este necesar.
 Educarea pacientului cu privire la importanța tratamentului medicamentos și a
modificărilor stilului de viață pentru prevenirea reapariției hipertensiunii arteriale.

**c) Elaborarea intervențiilor nursing:

1. Asigurarea unei poziții confortabile pentru respirație, cu capul ridicat la 30-45 de

grade.

Această poziție ajută la deschiderea căilor respiratorii și la îmbunătățirea respirației.

Pacienta poate fi așezat în șezut, cu spatele drept, sau în decubit dorsal, cu capul
ridicat pe o pernă.
2. Monitorizarea funcțiilor vitale: frecvență respiratorie, amplitudine respiratorie,
tensiune arterială, frecvență cardiacă, saturare de oxigen.

Această monitorizare este necesară pentru a evalua severitatea hipertensiunii arteriale

și pentru a identifica orice complicații.

3. Administrarea de medicamente pentru reducerea tensiunii arteriale, cum ar fi

nitroglicerină, beta-blocante sau diuretice.

Aceste medicamente sunt administrate pentru a reduce tensiunea arterială la valori

normale și pentru a preveni complicațiile hipertensiunii arteriale.

4. Sedarea pacientului, dacă este necesar.

Sedarea pacientului poate fi necesară pentru a reduce anxietatea și pentru a preveni o

nouă criză hipertensivă.

5. Educarea pacientului cu privire la importanța tratamentului medicamentos și a

modificărilor stilului de viață pentru prevenirea reapariției hipertensiunii arteriale.

Pacienta trebuie să fie educată cu privire la importanța administrării medicamentelor

conform indicațiilor medicului, precum și cu privire la importanța modificărilor stilului de
viață, cum ar fi: * renunțarea la fumat * controlul greutății corporale * o alimentație
sănătoasă * o activitate fizică regulată

În cazul de față, pacienta a fost așezat în șezut, cu capul ridicat pe o pernă, și i s-a
administrat nitroglicerină. I s-a administrat, de asemenea, un medicament beta-blocant
pentru a menține tensiunea arterială sub control. Starea pacientului s-a îmbunătățit
semnificativ, iar aceasta a fost internată în spital pentru continuarea tratamentului.

În plus față de intervențiile nursing menționate mai sus, în cazul acestei paciente se
impune și următoarele intervenții:

 Monitorizarea glicemiei,
Studiul de caz nr. 23 În timpul lecției practice la spital, la vederea unei plăgi, o studentă a spus că ,, i s-a
făcut rău”, brusc a simțit slăbiciune generală, vertij, i s-a întunecat în fața ochilor. Dânsa a căutat să se
așeze pe banchetă, pierzându-și cunoștința. Este palidă, membrele reci. Pulsul mic 90 b/min. TA 100/60
mm/Hg.

16. Stabilește stărea patologică ce a survenit la pacient.

17. Cauza instalării acestei stări este
18. Simptomele și semnele ce mai pot fi prezente:

a) Stabileşte problema de dependență prezentă la pacient

b) Formulează diagnosticul de nursing şi obiective de îngrijire
c) Elaborează intervenții nursing la acest caz
Starea patologică ce a survenit la pacient este sincopa.

2. Cauza instalării acestei stări este o scădere bruscă a tensiunii arteriale, cauzată de o
reacție vasovagă la vederea plăgii.

3. Simptomele și semnele ce mai pot fi prezente la pacient:

 pierderea cunoștinței
 scăderea tonusului muscular
 paloare
 transpirații reci
 respirație superficială

**a) Problema de dependență prezentă la pacient este incapacitatea de a-și menține

funcțiile vitale normale.

**b) Diagnostic de nursing: Sincopă

Obiective de îngrijire:

 Pacienta să prezinte o respirație eficientă, cu o frecvență respiratorie de 16-20

respirații pe minut, o amplitudine respiratorie adecvată și o respirație fără efort.
 Pacienta să prezinte o circulație eficientă, cu o tensiune arterială de 140/90 mm
Hg sau mai mare, o frecvență cardiacă de 60-100 bătăi pe minut și o saturare de
oxigen de 94-98%.
 Pacienta să prezinte o conștiență clară și orientată.

Intervenții nursing:

 Asigurarea unei poziții confortabile pentru respirație, cu capul ridicat la 30-45 de

grade.

Poziție confortabilă pentru respirație

 Monitorizarea funcțiilor vitale: frecvență respiratorie, amplitudine respiratorie,

tensiune arterială, frecvență cardiacă, saturare de oxigen.
 Administrarea de oxigenoterapie, dacă este necesar.
 Revenirea conștienței, dacă este necesar.
 Educarea pacientului cu privire la importanța evitării factorilor declanșatori ai
sincopei.

**c) Elaborarea intervențiilor nursing:

1. Asigurarea unei poziții confortabile pentru respirație, cu capul ridicat la 30-45 de
grade.

Această poziție ajută la deschiderea căilor respiratorii și la îmbunătățirea respirației.

Pacienta poate fi așezat în șezut, cu spatele drept, sau în decubit dorsal, cu capul
ridicat pe o pernă.

2. Monitorizarea funcțiilor vitale: frecvență respiratorie, amplitudine respiratorie,

tensiune arterială, frecvență cardiacă, saturare de oxigen.

Această monitorizare este necesară pentru a evalua severitatea sincopei și pentru a

identifica orice complicații.

3. Administrarea de oxigenoterapie, dacă este necesar.

Oxigenoterapia poate fi necesară pentru a ameliora dispneea și pentru a menține o

saturare de oxigen adecvată. Oxigenul poate fi administrat prin mască facială, sondă
nazală sau mască cu Venturi.

4. Revenirea conștienței, dacă este necesar.

În cazul în care pacientul nu își revine la conștiință în câteva minute, este necesar să se
ia măsuri pentru a-i readuce conștiința, cum ar fi: * stimularea tactilă * stimularea
verbală * stimularea cu amoniac

5. Educarea pacientului cu privire la importanța evitării factorilor declanșatori ai

sincopei.

Pacienta trebuie să fie educată cu privire la importanța evitării factorilor declanșatori ai

sincopei, cum ar fi: * efortul fizic intens * statul în picioare timp îndelungat * căldura
excesivă * emoțiile puternice

În cazul de față, pacienta a fost așezat în șezut, cu capul ridicat pe o pernă, și i s-a
administrat oxigenoterapie. I s-a administrat, de asemenea, o cantitate mică de glucoză,
pentru a preveni o hipoglicemie. Starea pacientului s-a îmbunătățit semnificativ, iar
aceasta și-a revenit la conștiință în câteva minute.

19. Studiul de caz nr. 24 Pacientul V., 62 ani, cu infact miocardic acut. Se află în prima zi de boală.
Sunteți asistent medical în secția terapie intensivă. Pacientul se plânge că nu-i ajunge aer, îi este
sete, are vertij. Examenul obiectiv: se determină transpirații reci, lipicioase, paliditate. FR=24 r/min.
Ps este filiform, mic = 100 b/min. TA= 50/20 mm/Hg. Temperatura coprului 35,7 0 C.
20. Stabilește stărea patologică ce a survenit la pacient.
21. Cauza instalării acestei stări este
22. Simptomele și semnele ce mai pot fi prezente:

a) Stabileşte problema de dependență prezentă la pacient

b) Formulează diagnosticul de nursing şi obiective de îngrijire
c) Elaborează intervenții nursing la acest caz

Starea patologică ce a survenit la pacient este șoc cardiogen.

2. Cauza instalării acestei stări este scăderea bruscă a debitului cardiac, cauzată de
necroza miocardică produsă de infarctul miocardic acut.

3. Simptomele și semnele ce mai pot fi prezente la pacient:

 durere în piept
 greață și vărsături
 anxietate
 confuzie
 convulsii

**a) Problema de dependență prezentă la pacient este incapacitatea de a-și menține

funcțiile vitale normale.

**b) Diagnostic de nursing: Șoc cardiogen

Obiective de îngrijire:

 Pacientul să prezinte o respirație eficientă, cu o frecvență respiratorie de 16-20

respirații pe minut, o amplitudine respiratorie adecvată și o respirație fără efort.
 Pacientul să prezinte o circulație eficientă, cu o tensiune arterială de 90/60 mm
Hg sau mai mare, o frecvență cardiacă de 60-100 bătăi pe minut și o saturare de
oxigen de 94-98%.
 Pacientul să prezinte o temperatură corporală de 36,6-37,0 0 C.
 Pacientul să prezinte un nivel de conștiență clar și orientat.

Intervenții nursing:

 Monitorizarea funcțiilor vitale: frecvență respiratorie, amplitudine respiratorie,

tensiune arterială, frecvență cardiacă, saturare de oxigen, temperatura corporală.
 Administrarea de oxigenoterapie, dacă este necesar.
 Administrarea de medicamente pentru restabilirea circulației, cum ar fi:
o inotropes
o vasopresoare
o diuretice
 Reechilibrare hidroelectrolitică.
 Tratamentul durerii.
  Educarea pacientului cu privire la importanța tratamentului și a modificărilor
stilului de viață pentru prevenirea reapariției infarctului miocardic.

**c) Elaborarea intervențiilor nursing:

1. Monitorizarea funcțiilor vitale:

Această monitorizare este necesară pentru a evalua severitatea șocului cardiogen și

pentru a identifica orice complicații.

2. Administrarea de oxigenoterapie:

Oxigenoterapia poate fi necesară pentru a ameliora dispneea și pentru a menține o

saturare de oxigen adecvată. Oxigenul poate fi administrat prin mască facială, sondă
nazală sau mască cu Venturi.

3. Administrarea de medicamente pentru restabilirea circulației:

Aceste medicamente sunt administrate pentru a crește debitul cardiac și pentru a

îmbunătăți circulația sângelui către organe și țesuturi.

4. Reechilibrare hidroelectrolitică:

Reechilibrarea hidroelectrolitică este necesară pentru a corecta orice dezechilibre care

pot fi prezente în cazul pacienților cu șoc cardiogen.

5. Tratamentul durerii:

Durerea este o manifestare frecventă a infarctului miocardic. Tratamentul durerii este

necesar pentru a îmbunătăți confortul pacientului.

6. Educarea pacientului:

Pacientul trebuie să fie educat cu privire la importanța tratamentului și a modificărilor

stilului de viață pentru prevenirea reapariției infarctului miocardic. Aceste modificări
includ: * renunțarea la fumat * controlul greutății corporale * o alimentație sănătoasă * o
activitate fizică regulată

În cazul de față, pacientul a fost așezat în șezut, cu capul ridicat pe o pernă, și i s-a
administrat oxigenoterapie. I s-au administrat, de asemenea, medicamente pentru
restabilirea circulației, cum ar fi inotropes și vasopresoare. Starea pacientului s-a
îmbunătățit semnificativ, iar acesta a fost transferat în secția de terapie intermediară.

Studiul de caz nr. 25 Pacientul A. 45 de ani, programist, a solicitat Serviciul-112, care a sosit în timp de
10 minute. Pacientul prezintă plângerile: durere retrosternală cu iradiere în brațul stâng ultimile 2
degete, de intesitate moderată, cu caracter de arsură, cu durată timp de 15 minute. Apariția durerilor
pacientul leagă cu suprasolicitarea psihoemoțională. Pacientul mai spune, că lucrează foarte mult, se
odihnește puțin, consumă cafea în cantități mari, consumă lichide insuficient. Semnele obiective: Palid,
speriat, transpirat, pulsul 95 b/min, TA 130/80 mm/Hg

23. Stabilește stărea patologică ce a survenit la pacient.

24. Cauza instalării acestei stări este
25. Simptomele și semnele ce mai pot fi prezente:

a) Stabileşte problema de dependență prezentă la pacient

b) Formulează diagnosticul de nursing şi obiective de îngrijire
c) Elaborează intervenții nursing la acest caz
Starea patologică ce a survenit la pacient este angină pectorală.

2. Cauza instalării acestei stări este o reducere a fluxului sanguin către mușchiul
cardiac, cauzată de o obstrucție parțială a unei artere coronare.

3. Simptomele și semnele ce mai pot fi prezente la pacient:

 senzație de presiune, strângere sau arsură în piept

 senzație de sufocare
 greață și vărsături
 anxietate

**a) Problema de dependență prezentă la pacient este incapacitatea de a-și menține

funcția cardiacă normală.

**b) Diagnostic de nursing: Angină pectorală

Obiective de îngrijire:

 Pacientul să prezinte o durere toracică redusă sau absentă.

 Pacientul să prezinte o respirație eficientă, cu o frecvență respiratorie de 16-20
respirații pe minut, o amplitudine respiratorie adecvată și o respirație fără efort.
 Pacientul să prezinte o circulație eficientă, cu o tensiune arterială de 90/60 mm
Hg sau mai mare, o frecvență cardiacă de 60-100 bătăi pe minut și o saturare de
oxigen de 94-98%.
 Pacientul să prezinte un nivel de conștiență clar și orientat.

Intervenții nursing:

 Monitorizarea funcțiilor vitale: frecvență respiratorie, amplitudine respiratorie,

tensiune arterială, frecvență cardiacă, saturare de oxigen.
 Administrarea de oxigenoterapie, dacă este necesar.
 Administrarea de nitroglicerină, dacă este necesar.
  Sedarea pacientului, dacă este necesar.
 Educarea pacientului cu privire la importanța modificărilor stilului de viață pentru
prevenirea reapariției anginei pectorale.

**c) Elaborarea intervențiilor nursing:

1. Monitorizarea funcțiilor vitale:

Această monitorizare este necesară pentru a evalua severitatea anginei pectorale și

pentru a identifica orice complicații.

2. Administrarea de oxigenoterapie:

Oxigenoterapia poate fi necesară pentru a ameliora dispneea și pentru a menține o

saturare de oxigen adecvată. Oxigenul poate fi administrat prin mască facială, sondă
nazală sau mască cu Venturi.

3. Administrarea de nitroglicerină:

Nitroglicerina este un medicament care dilată arterele coronare și îmbunătățește

circulația sângelui către mușchiul cardiac.

4. Sedarea pacientului:

Sedarea pacientului poate fi necesară pentru a reduce anxietatea și pentru a preveni o

nouă criză anginoasă.

5. Educarea pacientului:

Pacientul trebuie să fie educat cu privire la importanța modificărilor stilului de viață

pentru prevenirea reapariției anginei pectorale. Aceste modificări includ: * renunțarea la
fumat * controlul greutății corporale * o alimentație sănătoasă * o activitate fizică
regulată

În cazul de față, pacientul a fost așezat în șezut, cu capul ridicat pe o pernă, și i s-a
administrat oxigenoterapie. I s-a administrat, de asemenea, o doză de nitroglicerină.
Starea pacientului s-a îmbunătățit semnificativ, iar acesta a fost externat acasă cu
recomandări de modificare a stilului de viață.