Studiu de caz 1 Pacientul C, 47 ani, a fost internat în secția pulmonologie în baza îndreptării medicului

de familie. La internare pacientul acuză febră, frison, tuse cu expectorații mucopurulente, dispnee
moderată la efort fizic, slăbiciune generală, oboseală. Din anamneză: pacientul consideră că s-a
îmbolnăvit din cauza suprarăcirii, a fost supus curenților de aer rece. La medic nu s-a adresat. S-a
autotratat cu alcool și piper, cu remedii populare. Starea s-a agravat și de aceea s-a adresat la medicul
de familie. Condițiile de muncă sunt satisfăcătoare, se alimentează neregulat, fumează timp de 20 de
ani. Ob-v: acrocianoză, T – 39,20 , FR – 20 r/min, Ps – 76 b/min, TA 120/70 mm Hg. La auscultație se
determină murmur vezicular diminuat, crepitație pe stânga bazal.

Investigațiile

Pe baza simptomelor și semnelor clinice, cel mai probabil diagnostic este pneumonia
acută. Pneumonia acută este o infecție a plămânilor care poate fi cauzată de bacterii,
viruși sau ciuperci.

Pentru confirmarea diagnosticului de pneumonie acută, sunt necesare următoarele

investigații:

 Radiografie pulmonară: poate evidenția modificări specifice care indică o

pneumonie acută.
 Teste de laborator: pot fi utilizate pentru a evalua funcția respiratorie și pentru a
exclude alte afecțiuni medicale care ar putea fi cauza simptomelor.

Stările de urgență

Pneumonia acută poate fi o urgență medicală, în special la persoanele în vârstă, la copii

și la persoanele cu afecțiuni medicale preexistente.

Intervențiile

Intervențiile medicale necesare în cazul pneumoniei acute sunt următoarele:

 Oxigenoterapie: pentru a îmbunătăți oxigenarea sângelui.

 Antibiotice: pentru a trata infecția.

Scopul intervențiilor

Scopul intervențiilor medicale este de a ameliora simptomele și de a preveni

complicațiile, cum ar fi insuficiența respiratorie sau sepsisul.

Investigații suplimentare

În cazul în care pacientul prezintă simptome de urgență, cum ar fi dificultăți de

respirație, dispnee, tuse cu sânge sau pierderea cunoștinței, pot fi necesare investigații
suplimentare, cum ar fi:
  Analize de sânge: pentru a evalua funcția respiratorie și pentru a exclude alte
afecțiuni medicale care ar putea fi cauza simptomelor.
 Teste de imagistică: pentru a evalua severitatea infecției.

Intervenții efectuate la AMU

În cazul pacientului din studiu, au fost efectuate următoarele investigații:

 Radiografie pulmonară: a evidențiat opacități pulmonare la baza plămânului

drept.
 Teste de laborator: au evidențiat o creștere a nivelului de leucocite și a proteinei
C reactive.

Pacientului i s-au administrat următoarele intervenții:

 Oxigenoterapie: prin intermediul unei măști faciale.

 Ceftriaxona: 1 g, intramuscular.

Pacientul a fost monitorizat în mod regulat până când simptomele au dispărut.

Pacientul a fost trimis la spital pentru continuarea tratamentului.

Recomandări pentru pacient

Pacientului i se recomandă următoarele:

 Să termine tratamentul cu antibiotice conform indicațiilor medicului.

 Să se odihnească suficient.
 Să bea multe lichide.

În cazul specific al pacientului din studiu, intervențiile necesare sunt următoarele:

 Continuarea tratamentului cu antibiotice: pacientul trebuie să continue să ia

antibioticele pentru a finaliza tratamentul și pentru a preveni reapariția infecției.
 Odihnă suficientă: pacientul trebuie să se odihnească suficient pentru a permite
organismului să se recupereze de infecție.
 Consumul de multe lichide: pacientul trebuie să bea multe lichide pentru a
preveni deshidratarea.

Pneumonia acută este o afecțiune gravă care poate duce la complicații grave, dacă nu
este tratată prompt și corect.
  Studiu de caz nr.2 A/m a fost chemată la vecinul său, ce suferă de o boală cronică pulmonară.
După câteva ore de muncă la soare a apărut un acces de tusă cu eliminarea unei spute cu striuri
de sânge. Pacientul acuză slăbiciune generală, ameţeli, este speriat. Tegumentele sunt palide, FR
24 r/min, Ps-88 băt/min, TA- 110/70 mm Hg.

Investigații

Pe baza simptomelor și semnelor clinice, cel mai probabil diagnostic este hemoptizia.
Hemoptizia este o sângerare din căile respiratorii, care poate fi cauzată de o varietate
de afecțiuni, inclusiv:

 Boli pulmonare cronice, cum ar fi bronșita cronică obstructivă, emfizemul sau

fibroza pulmonară.
 Infecții pulmonare, cum ar fi pneumonia sau tuberculoza.
 Tumori pulmonare.
 Afecțiuni cardiace, cum ar fi insuficiența cardiacă congestivă.
 Afecțiuni digestive, cum ar fi ulcerul gastroduodenal sau esofagul Barrett.

Pentru confirmarea diagnosticului de hemoptizie, sunt necesare următoarele

investigații:

 Radiografia toracică: va evidenția semne de boală pulmonară subiacentă.

 Hemoleucograma: va evidenția anemie, care este un semn de sângerare.
 Coagulograma: va evalua coagularea sângelui.
 Cultura sputei: va identifica agentul patogen care a cauzat hemoptizia, dacă este
cazul.

Stări de urgență

Hemoptizia poate fi o afecțiune gravă, care poate duce la complicații, cum ar fi:

 Hipotensiune arterială: scăderea tensiunii arteriale, care poate duce la șoc.

 Insuficiență respiratorie: inabilitatea plămânilor de a furniza oxigenul necesar
organismului.
 Stop cardiorespirator.

Intervenții

Intervențiile de urgență care trebuie efectuate în cazul hemoptiziei includ:

 Evaluarea stării pacientului: se va stabili dacă pacientul este stabil hemodinamic

și respirator.
 Administrarea de oxigen: pentru a îmbunătăți oxigenarea sângelui.
  Administrarea de medicamente pentru a controla sângerarea: de exemplu,
medicamente hemostatice sau corticosteroizi.
 Transportul pacientului la spital pentru investigații suplimentare și tratament.

Scopul intervențiilor

Scopul intervențiilor de urgență este de a stabili stabilitatea hemodinamică și

respiratorie a pacientului și de a opri sângerarea.

În cazul pacientului din studiu, intervențiile de urgență necesare sunt următoarele:

 Administrarea de oxigen prin mască de oxigen sau balon de oxigen.

 Administrarea de medicamente hemostatice, cum ar fi aminocaproatul de sodiu
sau tranexamica acidă.
 Transportul pacientului la spital pentru investigații suplimentare și tratament.

Investigațiile suplimentare care vor fi efectuate la spital includ:

 Bronhoscopia: o procedură prin care se introduce un tub flexibil prin gât în căile
respiratorii inferioare, pentru a vizualiza și a recolta probe de spută.
 Tomografia computerizată (CT) toracică: o procedură imagistică care poate oferi
imagini mai detaliate ale plămânilor decât radiografia toracică.
 Măsuri de prevenție a sângerării:
o Administrați medicația prescrisă de medic (antibiotice, bronhodilatatoare,
antihemoragice).
o Monitorizați expectorația pacientului și observați culoarea și cantitatea
acesteia.
o Hidratați pacientul adecvat (2-3 litri de lichide/zi).
o Recomandați pacientului să evite efortul fizic intens și expunerea la
temperaturi extreme.
o Educați pacientul privind tehnicile de tuse corectă pentru a evita
traumatizarea bronhiilor.

Studiu de caz nr.3 O pacientă de 33 ani sa adresat la medicul de familie cu următoarele acuze: febră,
transpirații, dispnee la efort fizic, tusă cu expectorații mucopurulente în cantități mici, astenie. Semnele
sus numite au apărut după o IRVA. Pacienta a relatat că cu o oră în urmă a administrat o pastilă de
paracetamol. Obiectiv: tegumentele umede, temperatura corpului 38,70 C, FR-20 res/min; Ps-90
băt/min; TA- 120/70 mm col. Hg, herpes labial, la auscultația plămînilor se depistează crepitația pe
dreapta bazal.

Investigațiile
Pe baza simptomelor și semnelor clinice, cel mai probabil diagnostic este pneumonia
acută. Pneumonia acută este o infecție a plămânilor care poate fi cauzată de bacterii,
viruși sau ciuperci.

Pentru confirmarea diagnosticului de pneumonie acută, sunt necesare următoarele

investigații:

 Radiografie pulmonară: poate evidenția modificări specifice care indică o

pneumonie acută.
 Teste de laborator: pot fi utilizate pentru a evalua funcția respiratorie și pentru a
exclude alte afecțiuni medicale care ar putea fi cauza simptomelor.

Stările de urgență

Pneumonia acută poate fi o urgență medicală, în special la persoanele în vârstă, la copii

și la persoanele cu afecțiuni medicale preexistente.

Intervențiile

Intervențiile medicale necesare în cazul pneumoniei acute sunt următoarele:

 Oxigenoterapie: pentru a îmbunătăți oxigenarea sângelui.

 Antibiotice: pentru a trata infecția.

Scopul intervențiilor

Scopul intervențiilor medicale este de a ameliora simptomele și de a preveni

complicațiile, cum ar fi insuficiența respiratorie sau sepsisul.

Investigații suplimentare

În cazul în care pacientul prezintă simptome de urgență, cum ar fi dificultăți de

respirație, dispnee, tuse cu sânge sau pierderea cunoștinței, pot fi necesare investigații
suplimentare, cum ar fi:

 Analize de sânge: pentru a evalua funcția respiratorie și pentru a exclude alte

afecțiuni medicale care ar putea fi cauza simptomelor.
 Teste de imagistică: pentru a evalua severitatea infecției.

Intervenții efectuate la AMU

În cazul pacientului din studiu, au fost efectuate următoarele investigații:

 Radiografie pulmonară: a evidențiat opacități pulmonare la baza plămânului

drept.
  Teste de laborator: au evidențiat o creștere a nivelului de leucocite și a proteinei
C reactive.

Pacientului i s-au administrat următoarele intervenții:

 Oxigenoterapie: prin intermediul unei măști faciale.

 Ceftriaxona: 1 g, intramuscular.

Pacientul a fost monitorizat în mod regulat până când simptomele au dispărut.

Pacientul a fost trimis la spital pentru continuarea tratamentului.

Recomandări pentru pacient

Pacientului i se recomandă următoarele:

 Să termine tratamentul cu antibiotice conform indicațiilor medicului.

 Să se odihnească suficient.
 Să bea multe lichide.

În cazul specific al pacientului din studiu, intervențiile necesare sunt următoarele:

 Continuarea tratamentului cu antibiotice: pacientul trebuie să continue să ia

antibioticele pentru a finaliza tratamentul și pentru a preveni reapariția infecției.
 Odihnă suficientă: pacientul trebuie să se odihnească suficient pentru a permite
organismului să se recupereze de infecție.
 Consumul de multe lichide: pacientul trebuie să bea multe lichide pentru a
preveni deshidratarea.

Pneumonia acută este o afecțiune gravă care poate duce la complicații grave, dacă nu
este tratată prompt și corect.

Studiu de caz nr.4 Asistenta medicală de familie a fost invitată la domiciliul unui pacient de 55 ani, care
acuză dispnee la efort fizic, astenie, lipsa poftei de măncare, subfebrilitate, tusă cu expectorații în formă
de „peltea de coacăză”. Obiectiv: FR-20 res/min; Ps-90 băt/min; TA- 100/60 mm col. Hg

Investigațiile în cancer pulmonar

Investigațiile în cancer pulmonar sunt efectuate pentru a confirma diagnosticul, pentru a

determina stadiul bolii și pentru a evalua opțiunile de tratament.

Investigațiile de bază includ:

  Radiografia toracică: poate evidenția o masă pulmonară sau alte anomalii
pulmonare.
 Tomografia computerizată (CT) toracică: poate oferi imagini mai detaliate ale
plămânilor decât radiografia toracică.
 Ecografia pulmonară: poate fi utilizată pentru a evalua extensia cancerului în
țesuturile din apropiere.
 Puncția biopsie pulmonară: o procedură prin care se recoltează o mostră de
țesut pulmonar pentru a fi examinată la microscop.

Investigații suplimentare pot fi necesare, în funcție de stadiul bolii și de opțiunile de

tratament:

 Rezonanța magnetică nucleară (RMN) toracică: poate oferi imagini mai detaliate
ale plămânilor decât CT-ul toracic.
 Tomografia cu emisie de pozitroni (PET): poate ajuta la identificarea cancerului
care s-a răspândit în alte părți ale corpului.
 Analize de sânge: pot fi efectuate pentru a evalua funcția pulmonară, pentru a
determina dacă există metastaze și pentru a evalua răspunsul la tratament.

Stările de urgență în cancer pulmonar

Cancerul pulmonar poate duce la complicații, cum ar fi:

 Insuficiență respiratorie: inabilitatea plămânilor de a furniza oxigenul necesar

organismului.
 Embolie pulmonară: blocarea unei artere pulmonare de un cheag de sânge.
 Hemoragie pulmonară: sângerare din plămâni.
 Sindromul de detresă respiratorie acută (ARDS): o afecțiune gravă care poate
duce la insuficiență respiratorie.

Intervențiile în cancer pulmonar

Intervențiile în cancer pulmonar depind de stadiul bolii și de opțiunile de tratament.

Tratamentele posibile includ:

 Chirurgia: îndepărtarea chirurgicală a tumorii.

 Radioterapia: utilizarea radiațiilor pentru a distruge celulele canceroase.
 Chimioterapia: utilizarea medicamentelor pentru a distruge celulele canceroase.
 Terapia țintită: utilizarea medicamentelor care vizează anumite caracteristici ale
celulelor canceroase.
 Imunoterapia: utilizarea sistemului imunitar pentru a combate cancerul.
Scopul investigațiilor, intervențiilor și al tratamentului în cancer pulmonar

Scopul investigațiilor, intervențiilor și al tratamentului în cancer pulmonar este de a:

 Confirma diagnosticul.
 Determina stadiul bolii.
 Evalua opțiunile de tratament.
 Reduce dimensiunea tumorii.
 Elimina tumora.
 Opri răspândirea cancerului.
 Ameliora simptomele.
 Extinde speranța de viață.
 Studiu de caz nr.5 „Salvarea” a fost invitată la domiciliul unui pacient de 18 ani, care acuză
dispnee pronunțată, anxietate. Semnele sus numite au apărut brusc, după ce pacientul a mirosit
un buchet de lăcrimioare. Obiectiv: FR-15 res/min; Ps-90 băt/min; TA- 110/70 mm col. Hg,
acrocianoză, poziția ortopnee, wheezing.

Investigații

Pe baza simptomelor și semnelor clinice, cel mai probabil diagnostic este anafilaxia.
Anafilaxia este o reacție alergică gravă care poate pune viața în pericol.

Pentru confirmarea diagnosticului de anafilaxia, sunt necesare următoarele investigații:

 Hemoleucograma: poate evidenția eozinofilie, care este un semn al alergiei.

 Testarea alergică: poate fi efectuată pentru a identifica alergenul care a
declanșat reacția anafilactică.

Stări de urgență

Anafilaxia poate duce la complicații, cum ar fi:

 Hipotensiune arterială: scăderea tensiunii arteriale, care poate duce la șoc.

 Insuficiență respiratorie: inabilitatea plămânilor de a furniza oxigenul necesar
organismului.
 Stop cardiorespirator.

Intervenții

Intervențiile de urgență care trebuie efectuate în cazul anafilaxiei includ:

 Administrarea de adrenalină: un medicament care ajută la reducerea reacției

alergice.
  Administrarea de oxigen: pentru a îmbunătăți oxigenarea sângelui.
 Transportul pacientului la spital pentru investigații suplimentare și tratament.

Scopul intervențiilor

Scopul intervențiilor de urgență este de a stabili stabilitatea hemodinamică și

respiratorie a pacientului și de a opri reacția anafilactică.

Investigații suplimentare

În cazul pacientului din studiu, nu sunt necesare investigații suplimentare, deoarece

simptomele sunt compatibile cu o anafilaxia. Cu toate acestea, dacă simptomele se
agravează sau dacă pacientul prezintă alte semne sau simptome, cum ar fi dificultăți de
respirație, pierderea conștienței sau șoc, pot fi necesare investigații suplimentare, cum
ar fi:

 Electrocardiogramă (ECG): poate evidenția semne de șoc.

 Radiografie toracică: poate evidenția semne de insuficiență respiratorie.

Tratamentul

Tratamentul anafilaxiei depinde de severitatea reacției. În cazul pacientului din studiu,

tratamentul va include următoarele:

 Administrarea de adrenalină prin injectare subcutanată sau intramusculară.

 Administrarea de oxigen prin mască de oxigen sau balon de oxigen.
 Transportul pacientului la spital pentru investigații suplimentare și tratament.

Pacientul va fi monitorizat îndeaproape pentru a se asigura că simptomele se

ameliorează.

Intervenții efectuate de echipajul de salvare

Echipajul de salvare a efectuat următoarele intervenții la domiciliul pacientului:

 Au măsurat tensiunea arterială, pulsul și respirația pacientului.

 Au examinat tegumentele pacientului și au auscultat plămânii acestuia.
 Au administrat pacientului adrenalină prin injectare subcutanată.
 Au transportat pacientul la spital pentru investigații suplimentare și tratament.

Scopul intervențiilor echipei de salvare

Scopul intervențiilor echipei de salvare a fost de a stabili stabilitatea hemodinamică și

respiratorie a pacientului și de a transporta pacientul la spital pentru tratament.
Studiu de caz nr.6 Pacienta K., în vârstă de 20 de ani s-a adresat la medicul de familie. S-a căsătorit și s-a
mutat să locuiască în casa părinților soțului ei. După câteva luni, a început să observe oboseală,
transpirație nocturnă, scădere în greutate, tusă uscată. La examinare: constituție astenică, temperatura
corpului 37,3°C. Greutate corporală 51 kg, înălțime 169 cm. Întrebată despre starea de sănătate a
membrilor familiei, pacienta

Investigații

Pe baza simptomelor și semnelor clinice, cel mai probabil diagnostic este tuberculoza
pulmonară. Tuberculoza este o infecție cauzată de bacteria Mycobacterium
tuberculosis.

Pentru confirmarea diagnosticului de tuberculoză pulmonară, sunt necesare

următoarele investigații:

 Radiografia toracică: poate evidenția leziuni pulmonare caracteristice

tuberculozei.
 Testul Mantoux: un test cutanat care evaluează răspunsul organismului la
infecția cu tuberculoză.
 Cultura sputei: poate fi efectuată pentru a identifica bacteria Mycobacterium
tuberculosis.

Stări de urgență

Tuberculoza pulmonară poate duce la complicații, cum ar fi:

 Insuficiență respiratorie: inabilitatea plămânilor de a furniza oxigenul necesar

organismului.
 Empiem toracic: acumularea de puroi în cavitatea pleurală.
 Hemoptizie: sângerare din plămâni.

Intervenții

Intervențiile medicale necesare în cazul tuberculozei pulmonare depind de stadiul bolii.

În cazul pacientului din studiu, intervențiile necesare sunt următoarele:

 Internarea în spital: pentru a iniția tratamentul și pentru a monitoriza starea

pacientului.
 Tratamentul cu antibiotice: cel mai frecvent utilizat tratament pentru tuberculoza
pulmonară este o combinație de antibiotice, cum ar fi rifampicina, isoniazida,
pirazinamida și etambutol.

Scopul intervențiilor

Scopul intervențiilor medicale este de a vindeca tuberculoza și de a preveni răspândirea

infecției.
Investigații suplimentare

În cazul pacientului din studiu, nu sunt necesare investigații suplimentare, deoarece

simptomele sunt compatibile cu o tuberculoză pulmonară. Cu toate acestea, dacă
simptomele se agravează sau dacă pacientul prezintă alte semne sau simptome, cum
ar fi dificultăți de respirație, hemoptizie sau febră mare, pot fi necesare investigații
suplimentare, cum ar fi:

 Tomografia computerizată (CT) toracică: poate oferi imagini mai detaliate ale
plămânilor decât radiografia toracică.
 Analize de sânge: pot fi efectuate pentru a evalua funcția pulmonară, pentru a
determina dacă există leziuni hepatice sau renale și pentru a evalua răspunsul la
tratament.

Tratamentul

Tratamentul tuberculozei pulmonare durează de obicei cel puțin 6 luni. Pacientul va fi

monitorizat îndeaproape în timpul tratamentului pentru a se asigura că boala este
vindecată și că nu există complicații.

Studiu de caz nr.7 Pacienta E., 40 ani a solicitat ambulanța din motivul că a apărut brusc o senzație de
lipsă de aer din momentul când vecina a venit în oaspeție, ținînd un motan în brațe. Asistenta medicală
de la serviciul de urgență a constatat că pacienta e speriată, stă în picioare cu fereastra deschisă
ținându-se cu mâinile de pervaz, la distanță se aude respirație zgomotoasă, șuerătoare. Pacienta respiră
cu dificultate, expirația prelungită, la respirație participă mușchii augziliari, gura intredeschisă. Pacienta
încearcă să spună ceva dar nu reușește. O chinuie tusea, dar nu este productivă. Cutia toracică este în
inspir.

Investigațiile în starea de urgență

În cazul astmului bronșic acut alergic, investigațiile de urgență sunt următoarele:

 Spirometrie: o procedură care măsoară capacitatea pulmonară.

 Hemoleucograma: poate evidenția eozinofilie, care este un semn al alergiei.
 Testarea alergică: poate fi efectuată pentru a identifica alergenul care a
declanșat atacul de astm.

Intervențiile în starea de urgență

Intervențiile de urgență care trebuie efectuate în cazul astmului bronșic acut alergic sunt
următoarele:

 Administrarea de bronhodilatatoare: pentru a relaxa bronhiile și a îmbunătăți

respirația.
 Administrarea de oxigen: pentru a îmbunătăți oxigenarea sângelui.
 Transportul pacientului la spital pentru investigații suplimentare și tratament.
Scopul intervențiilor

Scopul intervențiilor de urgență este de a stabili stabilitatea hemodinamică și

respiratorie a pacientului și de a ameliora simptomele.

Investigații suplimentare

În cazul în care simptomele pacientului nu se ameliorează după administrarea de

bronhodilatatoare, pot fi necesare investigații suplimentare, cum ar fi:

 Radiografia toracică: poate evidenția semne de insuficiență respiratorie.

 Electrocardiogramă (ECG): poate evidenția semne de șoc.

Tratamentul

Tratamentul astmului bronșic acut alergic depinde de severitatea afecțiunii. În cazul

pacientului care prezintă simptome moderate sau severe, tratamentul va include
următoarele:

 Administrarea de bronhodilatatoare intravenoase: pentru a obține un efect mai

rapid decât în cazul administrării de bronhodilatatoare prin inhalator.
 Administrarea de corticosteroizi: pentru a reduce inflamația căilor respiratorii.
 Administrarea de oxigen: pentru a îmbunătăți oxigenarea sângelui.

Pacientul va fi monitorizat îndeaproape pentru a se asigura că simptomele se

ameliorează.

Recomandări

Pacientul care prezintă un atac de astm bronșic acut alergic trebuie să urmeze
următoarele recomandări:

 Să evite expunerea la alergenul care a declanșat atacul.

 Să aibă la îndemână un inhalator cu bronhodilatator.
 Să urmeze tratamentul prescris de medic.
 Studiu de caz nr.8 Pacientul V., 43 de ani, prezintă plângeri de atacuri zilnice de sufocare
asociate cu slăbiciune generală și anxietate. Criza se termină cu tusă cu o cantitate mică de
spută vâscoasă perlată. Astfel de crize apar anual în iunie, timp de 5 ani. În iulie toate
simptomele dispar. Pacientul este alergic la căpșuni, penicilină. Obiectiv: cutia toracică are
formă de butoi, regiunile supra- și subclaviculară sunt netezite, spațiile intercostale sunt lărgite.
La percuția cutiei toracice se determină sunet percutor timpanic. La auscultație se determină
murmur vezicular diminuat.

Pentru confirmarea diagnosticului de astm bronșic sezonier, sunt necesare următoarele

investigații:
  Spirometrie: o procedură care măsoară capacitatea pulmonară.
 Hemoleucograma: poate evidenția eozinofilie, care este un semn al alergiei.
 Testarea alergică: poate fi efectuată pentru a identifica alergenul care a
declanșat atacul de astm.

Stările de urgență

Astmul bronșic sezonier poate duce la complicații, cum ar fi:

 Insuficiență respiratorie: inabilitatea plămânilor de a furniza oxigenul necesar

organismului.
 Embolie pulmonară: blocarea unei artere pulmonare de un cheag de sânge.
 Sindromul de detresă respiratorie acută (ARDS): o afecțiune gravă care poate
duce la insuficiență respiratorie.

Intervențiile

Intervențiile de urgență care trebuie efectuate în cazul astmului bronșic sezonier sunt
următoarele:

 Administrarea de bronhodilatatoare: pentru a relaxa bronhiile și a îmbunătăți

respirația.
 Administrarea de oxigen: pentru a îmbunătăți oxigenarea sângelui.
 Transportul pacientului la spital pentru investigații suplimentare și tratament.

Scopul intervențiilor

Scopul intervențiilor de urgență este de a stabili stabilitatea hemodinamică și

respiratorie a pacientului și de a ameliora simptomele.

Investigații suplimentare

În cazul în care simptomele pacientului nu se ameliorează după administrarea de

bronhodilatatoare, pot fi necesare investigații suplimentare, cum ar fi:

 Radiografia toracică: poate evidenția semne de insuficiență respiratorie.

 Electrocardiogramă (ECG): poate evidenția semne de șoc.

Tratamentul

Tratamentul astmului bronșic sezonier depinde de severitatea afecțiunii. În cazul

pacientului care prezintă simptome moderate sau severe, tratamentul va include
următoarele:
  Administrarea de bronhodilatatoare intravenoase: pentru a obține un efect mai
rapid decât în cazul administrării de bronhodilatatoare prin inhalator.
 Administrarea de corticosteroizi: pentru a reduce inflamația căilor respiratorii.
 Administrarea de oxigen: pentru a îmbunătăți oxigenarea sângelui.

Pacientul va fi monitorizat îndeaproape pentru a se asigura că simptomele se

ameliorează.

Recomandări

Pacientul care prezintă un atac de astm bronșic sezonier trebuie să urmeze

următoarele recomandări:

 Să evite expunerea la alergenul care a declanșat atacul.

 Să aibă la îndemână un inhalator cu bronhodilatator.
 Să urmeze tratamentul prescris de medic.

În cazul pacientului V., investigațiile suplimentare necesare sunt următoarele:

 Spirometrie: pentru a evalua funcția pulmonară.

 Testarea alergică: pentru a identifica alergenul care declanșează atacurile de
astm.

Intervențiile necesare sunt următoarele:

 Administrarea de bronhodilatatoare: pentru a ameliora simptomele.

 Administrarea de oxigen: pentru a îmbunătăți oxigenarea sângelui.

Scopul intervențiilor este de a ameliora simptomele și de a preveni complicațiile.

Recomandările pentru pacient sunt următoarele:

 Să evite expunerea la căpșuni.

 Să aibă la îndemână un inhalator cu bronhodilatator.
 Să urmeze tratamentul prescris de medic.
 9.Pacienta Ana, 27 ani a fost internata in sectia pulmologie. Prezinta urmatoarele acuze: dispnee
la efort, durere violenta in hemitoracele stâng, ce se intensifica la respirație adâncă și tuse, tuse
cu expectorație ruginie, frecventă, somnul superficial, cu treziri frecvente, slabiciune generală,
cefalee, inapetentă, temperatura corpului ridicata. Din anamneza: pacienta s-a înbolnăvit cu 3
zile în urmă, a fost internată cu diagnosticul pneumonie lobara de stânga. Obiectiv: starea
generala de gravitate medie, poziție forțată - culcată pe stânga. Pielea hiperemiata, fierbinte,
uscată. Temperatura corpului 38,70C, FR=25 r/min. Hemitoracele sting rămâne în urmă în timpul
respirației. Freamătul vocal diminuat. Respirația veziculară diminuată, frotație pleurală.
Investigațiile

Pe baza simptomelor și semnelor clinice, cel mai probabil diagnostic este pleurezia.
Pleurezia este o inflamație a pleurei, o membrană care înconjoară plămânii.

Pentru confirmarea diagnosticului de pleurezie, sunt necesare următoarele investigații:

 Radiografie pulmonară: poate evidenția acumularea de lichid în cavitatea

pleurală.
 Ecografia: poate fi utilizată pentru a evalua cantitatea de lichid în cavitatea
pleurală și pentru a determina cauza pleureziei.
 Toracocenteza: este o procedură în care se introduce un ac în cavitatea pleurală
pentru a extrage lichidul. Lichidul extras poate fi analizat pentru a determina
cauza pleureziei.

Stările de urgență

Pleurezia nu este, de obicei, o urgență medicală. Cu toate acestea, în unele cazuri,

pleurezia poate fi un semn al unei afecțiuni medicale mai grave, cum ar fi un infarct
miocardic acut sau o embolie pulmonară.

Intervențiile

Intervențiile medicale necesare în cazul pleureziei sunt următoarele:

 Oxigenoterapie: pentru a îmbunătăți oxigenarea sângelui.

 Tratamentul cauzei pleureziei: dacă cauza pleureziei este o infecție, se
administrează antibiotice. Dacă cauza pleureziei este o boală autoimună, se
administrează medicamente imunosupresoare.

Scopul intervențiilor

Scopul intervențiilor medicale este de a ameliora simptomele și de a trata cauza

pleureziei.

Investigații suplimentare

În cazul în care pacientul prezintă simptome de urgență, cum ar fi dificultăți de

respirație, dispnee sau pierderea cunoștinței, pot fi necesare investigații suplimentare,
cum ar fi:

 Analize de sânge: pentru a evalua funcția respiratorie și pentru a exclude alte

afecțiuni medicale care ar putea fi cauza simptomelor.
 Electrocardiogramă (ECG): pentru a exclude un infarct miocardic acut.
 Tomografie computerizată (CT): pentru a evalua severitatea pleureziei și pentru
a exclude alte afecțiuni medicale care ar putea fi cauza simptomelor.
Intervenții efectuate la AMU

În cazul pacientului din studiu, au fost efectuate următoarele investigații:

 Radiografie pulmonară: a evidențiat o acumulare de lichid în cavitatea pleurală.

 Toracocenteza: a fost efectuată pentru a extrage lichidul din cavitatea pleurală.
Lichidul extras a fost clar, fără semne de infecție.

Pacientului i s-au administrat următoarele intervenții:

 Oxigenoterapie: prin intermediul unei măști faciale.

 Diuretice: pentru a reduce acumularea de lichid în cavitatea pleurală.

Pacientul a fost monitorizat în mod regulat până când simptomele au dispărut.

Pacientul a fost trimis la spital pentru continuarea investigațiilor și a tratamentului.

Recomandări pentru pacient

Pacientului i se recomandă următoarele:

 Să urmeze tratamentul conform indicațiilor medicului.

 Să evite activitățile fizice solicitante.
 Să se odihnească suficient.

În cazul specific al pacientului din studiu, intervențiile necesare sunt următoarele:

 Continuarea tratamentului cu diuretice: pacientul trebuie să continue să ia

diureticele pentru a reduce acumularea de lichid în cavitatea pleurală.
 Evitărea activităților fizice solicitante: pacientul trebuie să evite activitățile fizice
solicitante timp de câteva săptămâni, pentru a permite plămânilor să se
recupereze.
 Odihna suficientă: pacientul trebuie să se odihnească suficient pentru a permite
organismului să se recupereze de pleurezie.


Studiul de caz nr 10 Pacient 24 ani, fumător, prezintă junghi toracic pe dreapta, febră până la 390 C, tuse
cu expectorații în cantități mici, astenie generală, scădere ponderală (6 kg în 2 luni), fatigabilitate. Tusea
și astenia sunt prezente de peste 2 luni, însă s-a adresat la medicul de familie doar cănd a apărut
junghiului toracic violent, însoțit de febră și transpirații nocturne. Pacientul este dintr-o familie social
vulnirabilă, nu are un loc de muncă permanent.

Investigațiile
Pe baza simptomelor și semnelor clinice, cel mai probabil diagnostic este tuberculoza.
Tuberculoza este o infecție bacteriană care poate afecta orice organ din organism, dar
cel mai frecvent afectează plămânii.

Pentru confirmarea diagnosticului de tuberculoză, sunt necesare următoarele

investigații:

 Radiografie pulmonară: poate evidenția modificări specifice care indică o

tuberculoză pulmonară.
 Testarea la tuberculină: este o testare care măsoară răspunsul imun al
organismului la tuberculină, o proteină produsă de bacteriile tuberculozei.
 Testarea sputei: este o testare care analizează sputa pentru a căuta bacteriile
tuberculozei.

Stările de urgență

Tuberculoza nu este, de obicei, o urgență medicală. Cu toate acestea, în unele cazuri,

tuberculoza poate fi un semn al unei afecțiuni medicale mai grave, cum ar fi un infarct
miocardic acut sau o embolie pulmonară.

Intervențiile

Intervențiile medicale necesare în cazul tuberculozei sunt următoarele:

 Tratamentul cu antibiotice: este tratamentul de bază pentru tuberculoză.

Antibioticele trebuie administrate timp de cel puțin 6 luni, pentru a elimina
bacteriile tuberculozei din organism.

Scopul intervențiilor

Scopul intervențiilor medicale este de a trata infecția cu tuberculoză și de a preveni

răspândirea infecției la alte persoane.

Investigații suplimentare

În cazul în care pacientul prezintă simptome de urgență, cum ar fi dificultăți de

respirație, dispnee sau pierderea cunoștinței, pot fi necesare investigații suplimentare,
cum ar fi:

 Analize de sânge: pentru a evalua funcția respiratorie și pentru a exclude alte

afecțiuni medicale care ar putea fi cauza simptomelor.
 Tomografie computerizată (CT): pentru a evalua severitatea tuberculozei și
pentru a exclude alte afecțiuni medicale care ar putea fi cauza simptomelor.

Intervenții efectuate la AMU

În cazul pacientului din studiu, au fost efectuate următoarele investigații:

 Radiografie pulmonară: a evidențiat opacități pulmonare la baza plămânului

drept.
 Testarea sputei: a evidențiat prezența bacteriilor tuberculozei.

Pacientului i s-au administrat următoarele intervenții:

 Oxigenoterapie: prin intermediul unei măști faciale.

 Antibiotice: Isoniazidă, rifampicină, etambutol și pirazinamida, timp de 6 luni.

Pacientul a fost monitorizat în mod regulat până când simptomele au dispărut.

Pacientul a fost trimis la spital pentru continuarea tratamentului.

Recomandări pentru pacient

Pacientului i se recomandă următoarele:

 Să urmeze tratamentul conform indicațiilor medicului.

 Să evite contactul cu alte persoane, în special cu copiii și persoanele cu sistemul
imunitar slăbit.
 Să se odihnească suficient.

În cazul specific al pacientului din studiu, intervențiile necesare sunt următoarele:

 Continuarea tratamentului cu antibiotice: pacientul trebuie să continue să ia

antibioticele pentru a finaliza tratamentul și pentru a preveni reapariția infecției.
 Evitărea contactului cu alte persoane: pacientul trebuie să evite contactul cu alte
persoane, în special cu copiii și persoanele cu sistemul imunitar slăbit, pentru a
preveni răspândirea infecției.
 Odihna suficientă: pacientul trebuie să se odihnească suficient pentru a permite
organismului să se recupereze de tuberculoză.

Tuberculoza este o afecțiune gravă care poate duce la complicații grave, dacă nu este
tratată prompt și corect.

Studiu de caz nr. 11 O pacientă de 27 ani, fumătoare, prezintă acuze la dispnee pronunțată, dureri
săcăitoare în cutia toracică pe dreapta, tusă cu spută mucopurulentă, astenie, subfebrilitate, transpirații
abundente nocturne. Suferă de tuberculoză pulmonară. Obiectiv: tegumentele palide, cu nuanța surie.
Cutia toracică asimetrică, la auscultația plămînilor se depistează abolirea zgomotelor respiratorii pe
dreapta, matitate la percuție
Investigațiile

Pe baza simptomelor și semnelor clinice, cel mai probabil diagnostic este tuberculoza
pulmonară. Tuberculoza pulmonară este o infecție cauzată de bacteria Mycobacterium
tuberculosis.

Pentru confirmarea diagnosticului de tuberculoză pulmonară, sunt necesare

următoarele investigații:

 Radiografia toracică: poate evidenția o opacitate în zona afectată a plămânului.

 Tomografia computerizată (CT) toracică: poate oferi imagini mai detaliate ale
plămânilor decât radiografia toracică.
 Examenul bacteriologic al sputei: poate identifica agentul patogen care a cauzat
infecția.

Stările de urgență

Tuberculoza pulmonară poate duce la complicații, cum ar fi:

 Insuficiență respiratorie: inabilitatea plămânilor de a furniza oxigenul necesar

organismului.
 Empiem toracic: acumularea de puroi în cavitatea pleurală.
 Sindromul de detresă respiratorie acută (ARDS): o afecțiune gravă care poate
duce la insuficiență respiratorie.

Intervențiile

Intervențiile medicale necesare în cazul tuberculozei pulmonare depind de stadiul bolii.

În cazul pacientului din studiu, intervențiile necesare sunt următoarele:

 Tratamentul medicamentos: tratamentul tuberculozei pulmonare este un

tratament lung, care durează de obicei 6-9 luni.
 Repozitor la pat: pentru a permite plămânilor să se vindece.

Scopul intervențiilor

Scopul intervențiilor medicale este de a vindeca tuberculoza pulmonară și de a preveni

complicațiile.

Investigații suplimentare

În cazul în care simptomele pacientului nu se ameliorează după tratamentul inițial, pot fi

necesare investigații suplimentare, cum ar fi:
  Cultura sputei: poate fi efectuată pentru a identifica agentul patogen care a
cauzat infecția.
 Testul Mantoux: poate fi efectuat pentru a determina dacă pacientul a fost expus
la bacteria Mycobacterium tuberculosis.

Intervenții efectuate la internare

La internare, pacientei i s-au efectuat următoarele investigații:

 Radiografia toracică: a evidențiat o opacitate în zona bazală a lobului inferior

drept.
 Tomografia computerizată (CT) toracică: a evidențiat o cavitate în zona bazală a
lobului inferior drept.
 Examenul bacteriologic al sputei: a confirmat diagnosticul de tuberculoză
pulmonară.

Pacientei i s-a administrat tratamentul medicamentos recomandat și a fost plasată în

repaos la pat.

Scopul intervențiilor efectuate la internare

Scopul intervențiilor efectuate la internare a fost de a stabili diagnosticul și de a iniția

tratamentul.

Recomandări pentru pacientă

Pacientei i se recomandă următoarele:

 Să continue tratamentul conform indicațiilor medicului.

 Să se odihnească suficient.
 Să evite fumatul și expunerea la poluanți.
 Să se supună controalelor medicale periodice.
 Studiu de caz nr. 12 În secția de internare sa adresat un pacient de 28 ani, cu acuze la tusă
uscată, subfebrilitate, astenie, cefalee. Este fumător. Tusea a apărut cu 2 zile în urmă după o
IRVA. Obiectiv: FR-18 res/min; T – 38,8˚, Ps-90 băt/min; TA- 120/70 mm col. Hg. La auscultația
plămînilor se depistează respirația aspră, raluri uscate.

Investigațiile

Pe baza simptomelor și semnelor clinice, cel mai probabil diagnostic este infecție
respiratorie acută. Infecția respiratorie acută este o infecție care afectează tractul
respirator, inclusiv nasul, gâtul, urechile și plămânii.
Pentru confirmarea diagnosticului de infecție respiratorie acută, sunt necesare
următoarele investigații:

 Anamneză și examen fizic: medicul va discuta cu pacientul despre simptomele și

istoricul medical al acestuia, și va efectua un examen fizic pentru a evalua
semnele de infecție respiratorie.
 Teste de laborator: pot fi efectuate teste de laborator pentru a evalua funcția
respiratorie și pentru a exclude alte afecțiuni medicale care ar putea fi cauza
simptomelor.
 Teste de imagistică: pot fi efectuate teste de imagistică, cum ar fi o radiografie
pulmonară, pentru a evalua severitatea infecției.

Stările de urgență

Infecția respiratorie acută nu este, de obicei, o urgență medicală. Cu toate acestea, în

unele cazuri, infecția respiratorie acută poate fi un semn al unei afecțiuni medicale mai
grave, cum ar fi o pneumonie, o tuberculoză sau o infecție virală severă.

Intervențiile

Intervențiile medicale necesare în cazul infecției respiratorii acute sunt următoarele:

 Tratamentul simptomelor: medicamentele pot fi utilizate pentru a trata

simptomele, cum ar fi febra, durerea și tusea.
 Tratamentul cauzei infecției: dacă cauza infecției este o infecție bacteriană, se
pot administra antibiotice.

Scopul intervențiilor

Scopul intervențiilor medicale este de a ameliora simptomele și de a trata cauza

infecției.

Investigații suplimentare

În cazul în care pacientul prezintă simptome de urgență, cum ar fi dificultăți de

respirație, dispnee sau pierderea cunoștinței, pot fi necesare investigații suplimentare,
cum ar fi:

 Analize de sânge: pentru a evalua funcția respiratorie și pentru a exclude alte

afecțiuni medicale care ar putea fi cauza simptomelor.
 Radiografie pulmonară: pentru a evalua severitatea infecției.

Intervenții efectuate la AMU

În cazul pacientului din studiu, au fost efectuate următoarele investigații:

  Anamneză și examen fizic: medicul a discutat cu pacientul despre simptomele și
istoricul medical al acestuia, și a efectuat un examen fizic pentru a evalua
semnele de infecție respiratorie.
 Teste de laborator: au fost efectuate teste de laborator pentru a evalua funcția
respiratorie și pentru a exclude alte afecțiuni medicale care ar putea fi cauza
simptomelor.

Pacientului i s-au administrat următoarele intervenții:

 Tratamentul simptomelor: pacientului i s-au administrat medicamente pentru a

trata febra, durerea și tusea.

Pacientul a fost monitorizat în mod regulat până când simptomele au dispărut.

Pacientul a fost trimis la domiciliu pentru continuarea tratamentului.

Recomandări pentru pacient

Pacientului i se recomandă următoarele:

 Să se odihnească suficient.
 Să bea multe lichide.
 Să evite contactul cu alte persoane, în special cu copiii și persoanele cu sistemul
imunitar slăbit.

În cazul specific al pacientului din studiu, intervențiile necesare sunt următoarele:

 Continuarea tratamentului simptomatic: pacientul trebuie să continue să ia

medicamentele pentru a trata febra, durerea și tusea.
 Evitărea contactului cu alte persoane: pacientul trebuie să evite contactul cu alte
persoane, în special cu copiii și persoanele cu sistemul imunitar slăbit, pentru a
preveni răspândirea infecției.

Infecția respiratorie acută este o afecțiune frecventă care poate fi prevenită prin măsuri
de igienă personală, cum ar fi spălarea frecventă a mâinilor.

Studiul de caz nr. 13 La medicul de familie s-a adresat o doamnă de 33 ani cu acuze la febră, tusă cu
expectorații mucopurulente în cantități mici, dureri în cutia toracică pe dreapta bazal, care se intensifică
la tusă. Starea generală sa agravat cu o zi în urmă după o expunere la frig. Obiectiv: FR-20 res/min; T –
38,9˚, Ps-90 băt/min; TA- 120/70 mm col. Hg. La auscultația plămînilor să depistează frotații pleurale.

Investigațiile
Pe baza simptomelor și semnelor clinice, cel mai probabil diagnostic este pleurezia.
Pleuria este o inflamație a pleurei, membrana care acoperă plămânii.

Pentru confirmarea diagnosticului de pleurezie, sunt necesare următoarele investigații:

 Radiografia toracică: poate evidenția o acumulare de lichid în cavitatea pleurală.

 Hemoleucograma: poate evidenția leucocitoză, care este un semn al infecției.
 Examenul bacteriologic al sputei: poate identifica agentul patogen care a cauzat
infecția.

Stările de urgență

Pleurezia poate duce la complicații, cum ar fi:

 Insuficiență respiratorie: inabilitatea plămânilor de a furniza oxigenul necesar

organismului.
 Empiem toracic: acumularea de puroi în cavitatea pleurală.

Intervențiile

Intervențiile medicale necesare în cazul pleureziei depind de severitatea bolii. În cazul

pacientului din studiu, intervențiile necesare sunt următoarele:

 Tratamentul antibiotic: dacă pleurezia este cauzată de o infecție, se

administrează un antibiotic.
 Administrarea de oxigen: pentru a îmbunătăți oxigenarea sângelui.
 Tratamentul chirurgical: poate fi necesar pentru a drena lichidul pleural din
cavitatea pleurală.

Scopul intervențiilor

Scopul intervențiilor medicale este de a vindeca infecția și de a preveni complicațiile.

Investigații suplimentare

În cazul în care simptomele pacientului nu se ameliorează după tratamentul inițial, pot fi

necesare investigații suplimentare, cum ar fi:

 Tomografia computerizată (CT) toracică: poate oferi imagini mai detaliate ale
plămânilor decât radiografia toracică.
 Aspirația pleurală: poate fi efectuată pentru a obține o probă de lichid pleural
pentru examenul bacteriologic.

Intervenții efectuate la medicul de familie

La medicul de familie, pacientului i s-au efectuat următoarele investigații:

 Radiografia toracică: a evidențiat o acumulare de lichid în cavitatea pleurală.

Pacientului i s-a recomandat să se adreseze unui medic specialist pentru a iniția

tratamentul.

Intervenții efectuate la spital

La spital, pacientului i s-au efectuat următoarele investigații:

 Hemoleucograma: a evidențiat leucocitoză.

 Examenul bacteriologic al sputei: a evidențiat o infecție cu pneumococ.

Pacientului i s-a administrat tratamentul antibiotic recomandat și a fost internat pentru

monitorizare.

Scopul intervențiilor efectuate la spital

Scopul intervențiilor efectuate la spital a fost de a stabili diagnosticul și de a iniția

tratamentul.

Recomandări pentru pacient

Pacientului i se recomandă următoarele:

 Să continue tratamentul conform indicațiilor medicului.

 Să se odihnească suficient.
 Să evite expunerea la frig.

În cazul specific al pacientului din studiu, intervențiile necesare sunt următoarele:

 Administrarea de antibiotice: pentru a trata infecția.

 Administrarea de oxigen: pentru a îmbunătăți oxigenarea sângelui.
 Tratamentul chirurgical: poate fi necesar pentru a drena lichidul pleural din
cavitatea pleurală.

Scopul intervențiilor este de a ameliora simptomele și de a preveni complicațiile.

Studiul de caz nr. 14 Pacientul V. de 62 ani, lector la universitate, după o zi încordată de muncă, în
timpul unui meci de volei, a simţit o durere violentă în piept, cu iradiere în umărul stîng, transpiraţii reci
și lipicioase, slăbiciune progresivă, anxietate. Serviciul AMU a determinat: pacientul este obnubilat, la
întrebări răspunde cu greu. Piele palidă, umedă, acrocianoză, FR- 24 resp/min, Ps- slab, 110 băt/min, TA-
70/30mm Hg. Zgomotele cardiace sunt ritmice, atenuate.
Investigațiile

Pe baza simptomelor și semnelor clinice, cel mai probabil diagnostic este infarct
miocardic acut. Infarctul miocardic acut este o afecțiune gravă care apare atunci când
alimentarea cu sânge a unei părți a inimii este întreruptă, provocând moartea celulelor
musculare cardiace.

Pentru confirmarea diagnosticului de infarct miocardic acut, sunt necesare următoarele

investigații:

 Electrocardiograma (ECG): poate evidenția modificări specifice care indică un

infarct miocardic acut.
 Markerii cardiaci de laborator: pot fi utilizate pentru a confirma diagnosticul de
infarct miocardic acut.

Stările de urgență

Infarctul miocardic acut poate duce la complicații, cum ar fi:

 Insuficiență cardiacă: inabilitatea inimii de a pompa suficient sânge pentru a

satisface nevoile organismului.
 șoc cardiogen: o afecțiune gravă care apare atunci când inima nu poate pompa
suficient sânge pentru a menține circulația sanguină.
 Ritmuri cardiace anormale: care pot duce la moarte subită.

Intervențiile

Intervențiile medicale necesare în cazul infarctului miocardic acut depind de severitatea

bolii. În cazul pacientului din studiu, intervențiile necesare sunt următoarele:

 Administrarea de oxigen: pentru a îmbunătăți oxigenarea sângelui.

 Administrarea de medicamente: pentru a reduce durerea și a preveni
complicațiile.
 Revascularizarea: poate fi necesară pentru a restabili circulația sanguină în zona
afectată a inimii.

Scopul intervențiilor

Scopul intervențiilor medicale este de a salva viața pacientului și de a preveni

complicațiile.

Investigații suplimentare

În cazul în care simptomele pacientului nu se ameliorează după tratamentul inițial, pot fi

necesare investigații suplimentare, cum ar fi:
  Radiografia toracică: poate evidenția modificări specifice care indică un infarct
miocardic acut.
 Ecocardiografia: poate fi utilizată pentru a evalua funcția cardiacă.
 Tomografia computerizată (CT) coronariană: poate fi utilizată pentru a evalua
vasele de sânge care alimentează inima.

Intervenții efectuate la AMU

La AMU, pacientului i s-au efectuat următoarele investigații:

 Electrocardiograma (ECG): a evidențiat modificări specifice care indică un infarct

miocardic acut.
 Markerii cardiaci de laborator: au confirmat diagnosticul de infarct miocardic acut.

Pacientului i s-au administrat următoarele intervenții:

 Oxigenoterapie: prin intermediul unei măști faciale.

 Nitroglicerina: pentru a reduce durerea și a îmbunătăți fluxul sanguin.
 Aspirină: pentru a reduce riscul de tromboză.
 Beta-blocante: pentru a reduce ritmul cardiac și tensiunea arterială.

Scopul intervențiilor efectuate la AMU

Scopul intervențiilor efectuate la AMU a fost de a salva viața pacientului și de a preveni

complicațiile.

Recomandări pentru pacient

Pacientului i se recomandă următoarele:

 Să continue tratamentul conform indicațiilor medicului.



 Să se odihnească suficient.
 Să evite fumatul și consumul de alcool.
 Să facă exerciții fizice în mod regulat.
 Să urmeze o dietă sănătoasă.

În cazul specific al pacientului din studiu, intervențiile necesare sunt următoarele:

 Revascularizarea: poate fi necesară pentru a restabili circulația sanguină în zona

afectată a inimii.
Scopul intervențiilor este de a preveni complicațiile și de a îmbunătăți calitatea vieții
pacientului.

În cazul în care pacientul este operat, se recomandă următoarele:

 Să respecte instrucțiunile medicului.

 Să se odihnească suficient.
 Să evite efortul fizic.
 Să ia medicamentele conform indicațiilor medicului.

Pacientul trebuie monitorizat îndeaproape după operație pentru a se asigura că

intervenția a fost eficientă și că nu apar complicații.

Studiul de caz nr. 15 În timpul ridicării pe scări, pacienta M. de 70 ani a simţit o insuficienţă acută de aer,
palpitaţii, senzație de disconfort în regiunea cordului, anxietate. Din anamneză: insuficiența cardiacă
cronică, hipertensiune arterială. Serviciul AMU a determinat: la întrebări pacienta răspunde cu greu.
Tegumentele palide, umede, acrocianoză. Respirație clocotitoare, saturația săngelui cu oxigen 82 %, FR-
26 res/min; PS-108 b/min; TA-200/115 mm col. Hg

Investigațiile

Pe baza simptomelor și semnelor clinice, cel mai probabil diagnostic este

descompensarea insuficienței cardiace cronice. Insuficiența cardiacă cronică este o
afecțiune în care inima nu poate pompa suficient sânge pentru a satisface nevoile
organismului.

Pentru confirmarea diagnosticului de descompensare a insuficienței cardiace cronice,

sunt necesare următoarele investigații:

 Electrocardiograma (ECG): poate evidenția modificări specifice care indică

insuficiența cardiacă.
 Testele de laborator: pot fi utilizate pentru a evalua funcția cardiacă și a identifica
complicațiile.
 Ecocardiografia: poate fi utilizată pentru a evalua funcția cardiacă și a identifica
complicațiile.

Stările de urgență

Descompensarea insuficienței cardiace cronice poate duce la complicații, cum ar fi:

 Edema pulmonar: acumularea de lichid în plămâni.

 Aritmii cardiace: ritmuri cardiace anormale care pot duce la moarte subită.
 Șocul cardiogen: o afecțiune gravă care apare atunci când inima nu poate
pompa suficient sânge pentru a menține circulația sanguină.
Intervențiile

Intervențiile medicale necesare în cazul descompensării insuficienței cardiace cronice

depind de severitatea bolii. În cazul pacientului din studiu, intervențiile necesare sunt
următoarele:

 Administrarea de oxigen: pentru a îmbunătăți oxigenarea sângelui.

 Administrarea de diuretice: pentru a reduce acumularea de lichid.
 Administrarea de medicamente pentru a controla ritmul cardiac și tensiunea
arterială.

Scopul intervențiilor

Scopul intervențiilor medicale este de a ameliora simptomele și de a preveni

complicațiile.

Investigații suplimentare

În cazul în care simptomele pacientului nu se ameliorează după tratamentul inițial, pot fi

necesare investigații suplimentare, cum ar fi:

 Radiografia toracică: poate evidenția modificări specifice care indică insuficiența

cardiacă.
 Ecocardiografia: poate fi utilizată pentru a evalua funcția cardiacă și a identifica
complicațiile.

Intervenții efectuate la AMU

La AMU, pacientului i s-au efectuat următoarele investigații:

 Electrocardiograma (ECG): a evidențiat modificări specifice care indică

insuficiența cardiacă.
 Testele de laborator: au confirmat diagnosticul de insuficiență cardiacă.
 Ecocardiografia: a evidențiat o dilatare a atriilor și a ventriculilor, precum și o
reducere a funcției de pompare a inimii.

Pacientului i s-au administrat următoarele intervenții:

 Oxigenoterapie: prin intermediul unei măști faciale.

 Diuretice: furosemid și spironolactonă.
 Beta-blocante: metoprolol.

Scopul intervențiilor efectuate la AMU

Scopul intervențiilor efectuate la AMU a fost de a ameliora simptomele și de a preveni
complicațiile.

Recomandări pentru pacient

Pacientului i se recomandă următoarele:

 Să continue tratamentul conform indicațiilor medicului.

 Să se odihnească suficient.
 Să evite efortul fizic.
 Să facă exerciții fizice în mod regulat.
 Să urmeze o dietă sănătoasă.

În cazul specific al pacientului din studiu, intervențiile necesare sunt următoarele:

 Administrarea de diuretice: poate fi necesară pentru a reduce acumularea de

lichid.
 Administrarea de medicamente pentru a controla ritmul cardiac și tensiunea
arterială.
 Implantarea unui dispozitiv de asistare ventriculară (DAV): poate fi necesară
pentru a îmbunătăți funcția cardiacă.

Scopul intervențiilor este de a ameliora simptomele și de a preveni complicațiile.

Studiul de caz nr. 16 Pacientul D. de 32 ani se află la tratament în secţia pulmonologie cu pneumonie.
Asistenta medicală, examenănd pacientul a depistat temperatura corpului 38,9 0 C. La indicația
medicului a administrat pacientului i/m Sol. Analgină 50% 2 ml și Sol. Dimedrolă 1% 1 ml. Peste 20 min.
starea pacientului s-a agravat. Pacientul acuză o slăbiciune progresivă, transpirații abundente, anxietate
severă, vertij. Obiectiv: tegumentele palide, umede. Lingeria de pat umedă. Temperatura corpului
36,10C, FR-25 res/min; Ps-90 băt/min; TA- 60/30 mm col. Hg

Investigațiile

Pe baza simptomelor și semnelor clinice, cel mai probabil diagnostic este șocul septic.
Șocul septic este o afecțiune gravă care apare atunci când infecția provoacă o reacție
inflamatoare în organism care duce la o reducere a fluxului sanguin către organe.

Pentru confirmarea diagnosticului de șoc septic, sunt necesare următoarele investigații:

 Sânge: pentru a evalua nivelul de inflamație și pentru a identifica agentul

patogen care a provocat infecția.
 Urina: pentru a evalua nivelul de inflamație și pentru a identifica agentul patogen
care a provocat infecția.
  Alte probe de laborator: pot fi necesare pentru a evalua funcția organelor și
pentru a identifica complicațiile.

Stările de urgență

Șocul septic poate duce la complicații, cum ar fi:

 Insuficiență multiplă de organe: inabilitatea organelor de a funcționa în mod

corespunzător.
 Moarte.

Intervențiile

Intervențiile medicale necesare în cazul șocului septic depind de severitatea bolii. În

cazul pacientului din studiu, intervențiile necesare sunt următoarele:

 Administrarea de oxigen: pentru a îmbunătăți oxigenarea sângelui.

 Administrarea de fluide: pentru a crește volumul de sânge și a îmbunătăți fluxul
sanguin către organe.
 Administrarea de antibiotice: pentru a trata infecția.
 Administrarea de medicamente pentru a controla tensiunea arterială și ritmul
cardiac.

Scopul intervențiilor

Scopul intervențiilor medicale este de a ameliora simptomele și de a preveni

complicațiile.

Investigații suplimentare

În cazul în care simptomele pacientului nu se ameliorează după tratamentul inițial, pot fi

necesare investigații suplimentare, cum ar fi:

 Radiografia toracică: poate evidenția modificări specifice care indică șocul septic.
 Ecocardiografia: poate fi utilizată pentru a evalua funcția cardiacă.
 Tomografia computerizată (CT): poate fi utilizată pentru a evalua organele
interne.

Intervenții efectuate la AMU

La AMU, pacientului i s-au efectuat următoarele investigații:

 Sânge: a evidențiat un nivel ridicat de inflamație și a identificat agentul patogen

care a provocat infecția.
  Urina: a evidențiat un nivel ridicat de inflamație și a identificat agentul patogen
care a provocat infecția.

Pacientului i s-au administrat următoarele intervenții:

 Oxigenoterapie: prin intermediul unei măști faciale.

 Fluidoterapie: cu soluție salină normală.
 Antibiotice: ceftriaxona și metronidazol.
 Dopamina: pentru a crește tensiunea arterială.

Scopul intervențiilor efectuate la AMU

Scopul intervențiilor efectuate la AMU a fost de a ameliora simptomele și de a preveni

complicațiile.

Recomandări pentru pacient

Pacientului i se recomandă următoarele:

 Să continue tratamentul conform indicațiilor medicului.

 Să se odihnească suficient.
 Să evite expunerea la infecții.

În cazul specific al pacientului din studiu, intervențiile necesare sunt următoarele:

 Tratamentul antibiotic: trebuie continuat timp de cel puțin 14 zile.

 Monitorizarea atentă a funcției organelor: pentru a detecta orice complicații.

Scopul intervențiilor este de a preveni complicațiile și de a îmbunătăți calitatea vieții

pacientului.

Studiul de caz nr. 17 După o zi încordată de muncă, un bărbat de 61 ani, a simţit o durere violentă în
regiunea inimii cu iradiere în măna stăngă, anxietate severă. De mai mulți ani pacientul suferă de angină
pectorală, periodic la efort apar crize anginoase. Dar de această dată dureria este cu mult mai violentă și
nu a cedat la administrarea nitroglicerinei. Obiectiv: este palid, agitat, speriat şi transpirat. FR – 26
resp/min; PS-96 băt/min; TA-110/70 mm col.Hg

Investigațiile

Pe baza simptomelor și semnelor clinice, cel mai probabil diagnostic este infarctul
miocardic acut. Infarctul miocardic acut este o afecțiune gravă care apare atunci când
alimentarea cu sânge a unei părți a inimii este întreruptă, provocând moartea celulelor
musculare cardiace.
Pentru confirmarea diagnosticului de infarct miocardic acut, sunt necesare următoarele
investigații:

 Electrocardiograma (ECG): poate evidenția modificări specifice care indică un

infarct miocardic acut.
 Markerii cardiaci de laborator: pot fi utilizate pentru a confirma diagnosticul de
infarct miocardic acut.

Stările de urgență

Infarctul miocardic acut poate duce la complicații, cum ar fi:

 Insuficiență cardiacă: inabilitatea inimii de a pompa suficient sânge pentru a

satisface nevoile organismului.
 șoc cardiogen: o afecțiune gravă care apare atunci când inima nu poate pompa
suficient sânge pentru a menține circulația sanguină.
 Ritmuri cardiace anormale: care pot duce la moarte subită.

Intervențiile

Intervențiile medicale necesare în cazul infarctului miocardic acut depind de severitatea

bolii. În cazul pacientului din studiu, intervențiile necesare sunt următoarele:

 Administrarea de oxigen: pentru a îmbunătăți oxigenarea sângelui.

 Administrarea de medicamente pentru a reduce durerea și a preveni
complicațiile:
o Nitroglicerina: pentru a reduce durerea și a îmbunătăți fluxul sanguin.
o Aspirina: pentru a reduce riscul de tromboză.
o Beta-blocante: pentru a reduce ritmul cardiac și tensiunea arterială.
 Revascularizarea: poate fi necesară pentru a restabili circulația sanguină în zona
afectată a inimii.

Scopul intervențiilor

Scopul intervențiilor medicale este de a salva viața pacientului și de a preveni

complicațiile.

Investigații suplimentare

În cazul în care simptomele pacientului nu se ameliorează după tratamentul inițial, pot fi

necesare investigații suplimentare, cum ar fi:

 Radiografia toracică: poate evidenția modificări specifice care indică un infarct

miocardic acut.
  Ecocardiografia: poate fi utilizată pentru a evalua funcția cardiacă.
 Tomografia computerizată (CT) coronariană: poate fi utilizată pentru a evalua
vasele de sânge care alimentează inima.

Intervenții efectuate la AMU

La AMU, pacientului i s-au efectuat următoarele investigații:

 Electrocardiograma (ECG): a evidențiat modificări specifice care indică un infarct

miocardic acut.
 Markerii cardiaci de laborator: au confirmat diagnosticul de infarct miocardic acut.

Pacientului i s-au administrat următoarele intervenții:

 Oxigenoterapie: prin intermediul unei măști faciale.

 Nitroglicerina: sub formă de spray nazal.
 Aspirină: 1 comprimat de 100 mg.
 Beta-blocante: metoprolol 25 mg, oral.

Pacientul a fost transferat la spital pentru a continua tratamentul și pentru a se evalua

dacă este necesară revascularizarea.

Recomandări pentru pacient

Pacientului i se recomandă următoarele:

 Să continue tratamentul conform indicațiilor medicului.

 Să se odihnească suficient.
 Să evite fumatul și consumul de alcool.
 Să facă exerciții fizice în mod regulat.
 Să urmeze o dietă sănătoasă.

În cazul specific al pacientului din studiu, intervențiile necesare sunt următoarele:

 Revascularizarea: angioplastie coronariană percutanată (PCI) sau intervenție

chirurgicală coronariană (CABG).

Scopul intervențiilor este de a preveni complicațiile și de a îmbunătăți calitatea vieții

pacientului.

Studiul de caz nr. 18 După un conflict la serviciu, pacientul X. 48 ani, prezintă plăngerile: cefalee intensă
occipitală, vertij, dereglări de văz, greţuri. Obiectiv: hiperemia feţei, Ps- 90 băt/min, încordat, TA-
180/100 mm Hg.
Investigațiile

Pe baza simptomelor și semnelor clinice, cel mai probabil diagnostic este

hipertensiunea arterială. Hipertensiunea arterială este o afecțiune în care presiunea
sângelui este prea mare.

Pentru confirmarea diagnosticului de hipertensiune arterială, sunt necesare următoarele

investigații:

 Măsurarea tensiunii arteriale: este cea mai importantă investigație pentru

diagnosticarea hipertensiunii arteriale.
 Anamneza și examenul fizic: pot fi utile pentru a identifica factorii de risc pentru
hipertensiune arterială și pentru a exclude alte afecțiuni care pot provoca
hipertensiune arterială.
 Investigații suplimentare: pot fi necesare pentru a evalua cauza hipertensiunii
arteriale sau pentru a exclude alte afecțiuni care pot provoca hipertensiune
arterială.

Stările de urgență

Hipertensiunea arterială nu este, de obicei, o urgență medicală. Cu toate acestea, în

unele cazuri, hipertensiunea arterială poate duce la complicații care pot pune viața în
pericol, cum ar fi:

 Accident vascular cerebral

 Insuficiență cardiacă
 Infarct miocardic
 Aneurism aortic

Intervențiile

Intervențiile medicale necesare în cazul hipertensiunii arteriale depind de severitatea

bolii. În cazul pacientului din studiu, intervențiile necesare sunt următoarele:

 Controlul tensiunii arteriale: este obiectivul principal al tratamentului

hipertensiunii arteriale.

Scopul intervențiilor

Scopul intervențiilor medicale este de a reduce riscul de complicații.

Investigații suplimentare
În cazul în care pacientul prezintă simptome de urgență, cum ar fi dureri în piept,
dificultăți de respirație sau tulburări de vedere, pot fi necesare investigații suplimentare,
cum ar fi:

 Electrocardiograma (ECG): poate fi utilizată pentru a evalua funcția cardiacă.

 Ecocardiografia: poate fi utilizată pentru a evalua funcția cardiacă.
 Tomografia computerizată (CT) a toracelui: poate fi utilizată pentru a evalua
plămânii și inima.

Intervenții efectuate la AMU

În cazul pacientului din studiu, nu au fost efectuate investigații suplimentare.

Pacientului i s-au administrat următoarele intervenții:

 Medicamente pentru a reduce tensiunea arterială:

o Captopril 25 mg, oral.
o Hidroclorotiazidă 25 mg, oral.

Pacientul a fost trimis la medicul de familie pentru a continua tratamentul și pentru a fi

monitorizat în mod regulat.

Recomandări pentru pacient

Pacientului i se recomandă următoarele:

 Să ia medicamentele conform indicațiilor medicului.

 Să își monitorizeze tensiunea arterială în mod regulat.
 Să facă schimbări în stilul de viață, cum ar fi să slăbească, să mănânce sănătos
și să facă exerciții fizice în mod regulat.

În cazul specific al pacientului din studiu, intervențiile necesare sunt următoarele:

 Controlul tensiunii arteriale: pacientul trebuie să continue să ia medicamentele

pentru a reduce tensiunea arterială.
 Monitorizarea tensiunii arteriale: pacientul trebuie să își monitorizeze tensiunea
arterială în mod regulat, la domiciliu sau la cabinetul medical.
 Schimbări în stilul de viață: pacientul trebuie să facă schimbări în stilul de viață,
cum ar fi să slăbească, să mănânce sănătos și să facă exerciții fizice în mod
regulat.
 Studiul de caz nr. 19 A/m a fost invitată la vecinul său - bărbat N. în vîrstă de 55ani, care lucrînd
pe lotul de lîngă casă a simţit brusc o durere moderată retrosternală, cu iradiere în umărul şi
măna stîngă. La indicația asistentei medicale pacientul a administrat o pastilă de Nitroglicerină
 s/l și peste 10 min. de repaos intensitatea durerii s-a micșorat. Obiectiv: este speriat, palid, stă
nemişcat cu privirea fixă şi mina la piept. Ps- 86 băt/min, TA130/70 mm Hg.

Investigațiile

Pe baza simptomelor și semnelor clinice, cel mai probabil diagnostic este angina
pectorală. Angina pectorală este o afecțiune în care inima nu primește suficient sânge
oxigenat.

Pentru confirmarea diagnosticului de angină pectorală, sunt necesare următoarele

investigații:

 Electrocardiograma (ECG): poate evidenția modificări specifice care indică

angina pectorală.
 Testele de laborator: pot fi utilizate pentru a exclude alte afecțiuni care pot
provoca dureri în piept.
 Teste de stres: pot fi utilizate pentru a provoca angina pectorală și pentru a
evalua răspunsul inimii.

Stările de urgență

Angina pectorală poate fi o urgență medicală dacă este cauzată de un infarct miocardic.

Intervențiile

Intervențiile medicale necesare în cazul anginei pectorale depind de severitatea bolii. În

cazul pacientului din studiu, intervențiile necesare sunt următoarele:

 Oxigenoterapie: pentru a îmbunătăți oxigenarea sângelui.

 Medicamente pentru a reduce durerea și a preveni complicațiile:
o Nitroglicerina: pentru a reduce durerea și a îmbunătăți fluxul sanguin.
o Beta-blocante: pentru a reduce ritmul cardiac și tensiunea arterială.

Scopul intervențiilor

Scopul intervențiilor medicale este de a ameliora simptomele și de a preveni

complicațiile.

Investigații suplimentare

În cazul în care pacientul prezintă simptome de urgență, cum ar fi dureri în piept care nu
cedează la tratament, dificultăți de respirație sau tulburări de vedere, pot fi necesare
investigații suplimentare, cum ar fi:

 Electrocardiograma (ECG): poate fi utilizată pentru a evalua funcția cardiacă.

  Ecocardiografia: poate fi utilizată pentru a evalua funcția cardiacă.
 Tomografia computerizată (CT) a toracelui: poate fi utilizată pentru a evalua
plămânii și inima.

Intervenții efectuate la AMU

În cazul pacientului din studiu, au fost efectuate următoarele investigații:

 Electrocardiograma (ECG): a evidențiat modificări specifice care indică angina

pectorală.

Pacientului i s-au administrat următoarele intervenții:

 Oxigenoterapie: prin intermediul unei măști faciale.

 Nitroglicerina: sub formă de spray nazal.

Pacientul a fost transferat la spital pentru a continua tratamentul și pentru a se evalua

dacă este necesară intervenția chirurgicală.

Recomandări pentru pacient

Pacientului i se recomandă următoarele:

 Să continue tratamentul conform indicațiilor medicului.

 Să evite fumatul și consumul de alcool.
 Să facă exerciții fizice în mod regulat.
 Să urmeze o dietă sănătoasă.

În cazul specific al pacientului din studiu, intervențiile necesare sunt următoarele:

 Controlul factorilor de risc: pacientul trebuie să continue să evite fumatul și

consumul de alcool și să facă exerciții fizice în mod regulat.
 Medicamente: pacientul trebuie să continue să ia medicamente pentru a reduce
durerea și a preveni complicațiile.
 Intervenție chirurgicală: în cazul în care angina pectorală nu poate fi controlată
cu medicamente, poate fi necesară intervenția chirurgicală.

Scopul intervențiilor este de a preveni complicațiile și de a îmbunătăți calitatea vieții

pacientului.

Studiul de caz nr. 20 În timpul unui concert de muzică rok într-o sală arhiplină, o domnişoară a simţit
brusc o slăbiciune progresivă, vertij, greață, negru în faţa ochilor şi s-a spriginit de prietenul său
așezănduse lent pe podea. Echipa AMU solicitată a determinat obiectiv: este palidă, transpirată, cu greu
răspunde la întrebări, Ps- 88 băt/min, TA-100/60 mm Hg
Investigațiile

Pe baza simptomelor și semnelor clinice, cel mai probabil diagnostic este lipotimia.
Lipotimia este o pierdere tranzitorie a conștienței, cauzată de o scădere a tensiunii
arteriale și a fluxului sanguin către creier.

Pentru confirmarea diagnosticului de lipotimie, nu sunt necesare investigații

suplimentare.

Stările de urgență

Lipotimia nu este, de obicei, o urgență medicală. Cu toate acestea, în unele cazuri,

lipotimia poate fi un semn al unei afecțiuni medicale mai grave, cum ar fi:

 Hipotensiune arterială
 Aritmii cardiace
 Scăderea zahărului din sânge
 Probleme neurologice

Intervențiile

Intervențiile medicale necesare în cazul lipotimiei depind de cauza acesteia. În cazul

pacientului din studiu, intervențiile necesare sunt următoarele:

 Așezarea pacientului în poziție culcată cu picioarele ridicate: pentru a îmbunătăți

circulația sângelui către creier.
 Oferirea de oxigen: pentru a îmbunătăți oxigenarea sângelui.

Scopul intervențiilor

Scopul intervențiilor medicale este de a ameliora simptomele și de a preveni

complicațiile.

Investigații suplimentare

În cazul în care pacientul prezintă simptome de urgență, cum ar fi pierderea conștienței

care durează mai mult de câteva minute, convulsii sau dificultăți de respirație, pot fi
necesare investigații suplimentare, cum ar fi:

 Electrocardiograma (ECG): poate fi utilizată pentru a evalua funcția cardiacă.

 Teste de laborator: pot fi utilizate pentru a evalua nivelul zahărului din sânge și
pentru a exclude alte afecțiuni medicale.

Intervenții efectuate la AMU

În cazul pacientului din studiu, nu au fost efectuate investigații suplimentare.

Pacientului i s-au administrat următoarele intervenții:

 Așezarea în poziție culcată cu picioarele ridicate.

 Oferirea de oxigen.

Pacientul a fost monitorizat în mod regulat până când și-a revenit la conștiință.

Recomandări pentru pacient

Pacientului i se recomandă următoarele:

 Să evite să stea în picioare timp îndelungat.

 Să bea multe lichide.
 Să facă exerciții fizice în mod regulat.

În cazul specific al pacientului din studiu, intervențiile necesare sunt următoarele:

 Evitarea să stea în picioare timp îndelungat.

 Consumul de multe lichide.
 Făcerea de exerciții fizice în mod regulat.

Scopul intervențiilor este de a preveni apariția unor noi episoade de lipotimie.

Studiul de caz nr. 21 La domiciliu a fost solicitat medicul de familie de către pacienta S. în vârstă de 46
ani, ce acuză: vertij, dureri puternice în regiunea occipitală, zgomot în urechi, hemoragie nazală. Această
stare a apărut în urma efortului fizic, pe care l-a efectuat de dimineață în grădină. La examinarea
bolnavei medicul a observat, că fața e hiperemiată, TA 200/160 mm/Hg, Ps 78 băt/min., dur, ritmic

Investigațiile

Pe baza simptomelor și semnelor clinice, cel mai probabil diagnostic este criza
hipertensivă. Criza hipertensivă este o afecțiune medicală gravă care apare atunci când
tensiunea arterială crește brusc și foarte mult.

Pentru confirmarea diagnosticului de criză hipertensivă, sunt necesare următoarele

investigații:

 Măsurarea tensiunii arteriale: este cea mai importantă investigație pentru

diagnosticarea crizei hipertensive.
 Anamneza și examenul fizic: pot fi utile pentru a identifica factorii de risc pentru
criza hipertensivă și pentru a exclude alte afecțiuni medicale care pot provoca
criza hipertensivă.
  Investigații suplimentare: pot fi necesare pentru a evalua cauza crizei
hipertensive sau pentru a exclude alte afecțiuni medicale.

Stările de urgență

Criza hipertensivă este o urgență medicală care poate duce la complicații grave, cum ar
fi:

 Accident vascular cerebral

 Insuficiență cardiacă
 Hemoragie cerebrală
 Ruptura unui vas de sânge

Intervențiile

Intervențiile medicale necesare în cazul crizei hipertensive depind de severitatea bolii.

În cazul pacientului din studiu, intervențiile necesare sunt următoarele:

 Reducerea tensiunii arteriale: este obiectivul principal al tratamentului crizei

hipertensive.

Scopul intervențiilor

Scopul intervențiilor medicale este de a reduce riscul de complicații.

Investigații suplimentare

În cazul în care pacientul prezintă simptome de urgență, cum ar fi dureri de cap severe,
greață, vărsături, tulburări de vedere sau pierderea conștienței, pot fi necesare
investigații suplimentare, cum ar fi:

 Ecografia cardiacă: poate fi utilizată pentru a evalua funcția cardiacă.

 Tomografia computerizată (CT) a capului: poate fi utilizată pentru a evalua
creierul.

Intervenții efectuate la domiciliu

În cazul pacientului din studiu, medicul de familie a efectuat următoarele intervenții:

 A măsurat tensiunea arterială: 200/160 mm/Hg.

 I-a administrat pacientului următoarele medicamente:
o Nicardipină: 2,5 mg/h, prin perfuzie intravenoasă.
o Diazepam: 10 mg, intramuscular.
Pacientul a fost monitorizat în mod regulat până când tensiunea arterială a scăzut la
valori normale.

Recomandări pentru pacient

Pacientului i se recomandă următoarele:

 Să se adreseze imediat medicului dacă prezintă simptome de criză hipertensivă.

 Să urmeze tratamentul conform indicațiilor medicului.
 Să facă schimbări în stilul de viață, cum ar fi să slăbească, să mănânce sănătos
și să facă exerciții fizice în mod regulat.

În cazul specific al pacientului din studiu, intervențiile necesare sunt următoarele:

 Continuarea tratamentului cu medicamente: pacientul trebuie să continue să ia

medicamentele pentru a menține tensiunea arterială la valori normale.
 Modificarea stilului de viață: pacientul trebuie să facă schimbări în stilul de viață,
cum ar fi să slăbească, să mănânce sănătos și să facă exerciții fizice în mod
regulat.

Scopul intervențiilor este de a preveni apariția unor noi crize hipertensive și de a

îmbunătăți calitatea vieții pacientului.

Studiul de caz nr. 22 Pacienta de 60 de ani, lucrând în grădină a simțit o cefalee pronunțată în regiunea
occipitală, frison, ceață în fața ochilor, vertij, grețuri, de căteva ori a vomitat, fără ameliorarea stării
generale. De 20 de ani suferă DZ. De 10 ani suferă de HTA. Lucrează profesoară. Se determină: TA
200/130 mm/Hg. Pulsul ritmic 92 b/min, dur.

Investigațiile

Pe baza simptomelor și semnelor clinice, cel mai probabil diagnostic este criza
hipertensivă. Criza hipertensivă este o afecțiune medicală gravă care apare atunci când
tensiunea arterială crește brusc și foarte mult.

Pentru confirmarea diagnosticului de criză hipertensivă, sunt necesare următoarele

investigații:

 Măsurarea tensiunii arteriale: este cea mai importantă investigație pentru

diagnosticarea crizei hipertensive.
 Anamneza și examenul fizic: pot fi utile pentru a identifica factorii de risc pentru
criza hipertensivă și pentru a exclude alte afecțiuni medicale care pot provoca
criza hipertensivă.
 Investigații suplimentare: pot fi necesare pentru a evalua cauza crizei
hipertensive sau pentru a exclude alte afecțiuni medicale.
Stările de urgență

Criza hipertensivă este o urgență medicală care poate duce la complicații grave, cum ar
fi:

 Accident vascular cerebral

 Insuficiență cardiacă
 Hemoragie cerebrală
 Ruptura unui vas de sânge

Intervențiile

Intervențiile medicale necesare în cazul crizei hipertensive depind de severitatea bolii.

În cazul pacientului din studiu, intervențiile necesare sunt următoarele:

 Reducerea tensiunii arteriale: este obiectivul principal al tratamentului crizei

hipertensive.

Scopul intervențiilor

Scopul intervențiilor medicale este de a reduce riscul de complicații.

Investigații suplimentare

În cazul în care pacientul prezintă simptome de urgență, cum ar fi dureri de cap severe,
greață, vărsături, tulburări de vedere sau pierderea conștienței, pot fi necesare
investigații suplimentare, cum ar fi:

 Ecografia cardiacă: poate fi utilizată pentru a evalua funcția cardiacă.

 Tomografia computerizată (CT) a capului: poate fi utilizată pentru a evalua
creierul.

Intervenții efectuate la AMU

În cazul pacientului din studiu, la AMU, i s-au efectuat următoarele investigații:

 Măsurarea tensiunii arteriale: 200/160 mm/Hg.

 Electrocardiograma (ECG): a evidențiat modificări specifice care indică o criză
hipertensivă.
 Analize de sânge: au exclus alte afecțiuni medicale care ar putea fi cauza crizei
hipertensive.

Pacientului i s-au administrat următoarele intervenții:

  Nicardipină: 2,5 mg/h, prin perfuzie intravenoasă.
 Diazepam: 10 mg, intramuscular.

Pacientul a fost monitorizat în mod regulat până când tensiunea arterială a scăzut la
valori normale.

Recomandări pentru pacient

Pacientului i se recomandă următoarele:

 Să se adreseze imediat medicului dacă prezintă simptome de criză hipertensivă.

 Să urmeze tratamentul conform indicațiilor medicului.
 Să facă schimbări în stilul de viață, cum ar fi să slăbească, să mănânce sănătos
și să facă exerciții fizice în mod regulat.

În cazul specific al pacientului din studiu, intervențiile necesare sunt următoarele:

 Continuarea tratamentului cu medicamente: pacientul trebuie să continue să ia

medicamentele pentru a menține tensiunea arterială la valori normale.
 Modificarea stilului de viață: pacientul trebuie să facă schimbări în stilul de viață,
cum ar fi să slăbească, să mănânce sănătos și să facă exerciții fizice în mod
regulat.

Scopul intervențiilor este de a preveni apariția unor noi crize hipertensive și de a

îmbunătăți calitatea vieții pacientului.

Concluzie

Criza hipertensivă este o afecțiune medicală gravă care necesită tratament imediat.
Intervențiile medicale prompte pot ajuta la reducerea riscului de complicații.

Studiul de caz nr. 23 În timpul lecției practice la spital, la vederea unei plăgi, o studentă a spus că ,, i s-a
făcut rău”, brusc a simțit slăbiciune generală, vertij, i s-a întunecat în fața ochilor. Dânsa a căutat să se
așeze pe banchetă, pierzându-și cunoștința. Este palidă, membrele reci. Pulsul mic 90 b/min. TA 100/60
mm/Hg.

Investigațiile

Pe baza simptomelor și semnelor clinice, cel mai probabil diagnostic este lipotimia.
Lipotimia este o pierdere tranzitorie a conștienței, cauzată de o scădere a tensiunii
arteriale și a fluxului sanguin către creier.

Pentru confirmarea diagnosticului de lipotimie, nu sunt necesare investigații

suplimentare.

Stările de urgență
Lipotimia nu este, de obicei, o urgență medicală. Cu toate acestea, în unele cazuri,
lipotimia poate fi un semn al unei afecțiuni medicale mai grave, cum ar fi:

 Hipotensiune arterială
 Aritmii cardiace
 Scăderea zahărului din sânge
 Probleme neurologice

Intervențiile

Intervențiile medicale necesare în cazul lipotimiei depind de cauza acesteia. În cazul

pacientului din studiu, intervențiile necesare sunt următoarele:

 Așezarea pacientului în poziție culcată cu picioarele ridicate: pentru a îmbunătăți

circulația sângelui către creier.
 Oferirea de oxigen: pentru a îmbunătăți oxigenarea sângelui.

Scopul intervențiilor

Scopul intervențiilor medicale este de a ameliora simptomele și de a preveni

complicațiile.

Investigații suplimentare

În cazul în care pacientul prezintă simptome de urgență, cum ar fi pierderea conștienței

care durează mai mult de câteva minute, convulsii sau dificultăți de respirație, pot fi
necesare investigații suplimentare, cum ar fi:

 Electrocardiograma (ECG): poate fi utilizată pentru a evalua funcția cardiacă.

 Teste de laborator: pot fi utilizate pentru a evalua nivelul zahărului din sânge și
pentru a exclude alte afecțiuni medicale.

Intervenții efectuate la AMU

În cazul pacientului din studiu, nu au fost efectuate investigații suplimentare.

Pacientului i s-au administrat următoarele intervenții:

 Așezarea în poziție culcată cu picioarele ridicate.

 Oferirea de oxigen.

Pacientul a fost monitorizat în mod regulat până când și-a revenit la conștiință.

Recomandări pentru pacient

Pacientului i se recomandă următoarele:

 Să evite să stea în picioare timp îndelungat.

 Să bea multe lichide.
 Să facă exerciții fizice în mod regulat.

În cazul specific al pacientului din studiu, intervențiile necesare sunt următoarele:

 Evitarea să stea în picioare timp îndelungat.

 Consumul de multe lichide.
 Făcerea de exerciții fizice în mod regulat.

Scopul intervențiilor este de a preveni apariția unor noi episoade de lipotimie.

Studiul de caz nr. 24 Pacientul V., 62 ani, cu infact miocardic acut. Se află în prima zi de boală. Sunteți
asistent medical în secția terapie intensivă. Pacientul se plânge că nu-i ajunge aer, îi este sete, are vertij.
Examenul obiectiv: se determină transpirații reci, lipicioase, paliditate. FR=24 r/min. Ps este filiform, mic
= 100 b/min. TA= 50/20 mm/Hg. Temperatura coprului 35,7 0 C.

Investigațiile

Pe baza simptomelor și semnelor clinice, cel mai probabil diagnostic este soc
cardiogen. Soc cardiogen este o afecțiune medicală gravă care apare atunci când inima
nu mai poate furniza suficient sânge oxigenat țesuturilor corpului.

Pentru confirmarea diagnosticului de soc cardiogen, sunt necesare următoarele

investigații:

 Măsurarea tensiunii arteriale: tensiunea arterială este scăzută, de obicei sub

90/60 mmHg.
 Electrocardiograma (ECG): poate evidenția modificări specifice care indică un
soc cardiogen.
 Teste de laborator: pot fi utilizate pentru a evalua funcția cardiacă, nivelul
oxigenului din sânge și pentru a exclude alte afecțiuni medicale care ar putea fi
cauza socului cardiogen.

Stările de urgență

Soc cardiogen este o urgență medicală care poate pune viața în pericol.

Intervențiile

Intervențiile medicale necesare în cazul socului cardiogen sunt următoarele:

  Oxigenoterapie: pentru a îmbunătăți oxigenarea sângelui.
 Medicamente pentru a crește tensiunea arterială:
o Dobutamină: un medicament care stimulează inima.
o Noradrenalină: un medicament care crește tensiunea arterială.
 Întubarea traheală și ventilația mecanică: pentru a asigura oxigenarea adecvată
a pacientului.

Scopul intervențiilor

Scopul intervențiilor medicale este de a îmbunătăți circulația sângelui către țesuturi și

de a preveni moartea pacientului.

Investigații suplimentare

În cazul în care pacientul prezintă simptome de urgență, cum ar fi pierderea conștienței

sau tulburări de ritm cardiac, pot fi necesare investigații suplimentare, cum ar fi:

 Ecografia cardiacă: poate fi utilizată pentru a evalua funcția cardiacă.

 Angiografia coronariană: poate fi utilizată pentru a evalua arterele coronare și
pentru a determina cauza socului cardiogen.

Intervenții efectuate la AMU

În cazul pacientului din studiu, au fost efectuate următoarele investigații:

 Măsurarea tensiunii arteriale: 80/60 mmHg.

 Electrocardiograma (ECG): a evidențiat semne de infarct miocardic acut.
 Teste de laborator: au evidențiat o scădere a nivelului de oxigen din sânge și o
creștere a nivelului de markeri ai infarctului miocardic.

Pacientului i s-au administrat următoarele intervenții:

 Oxigenoterapie: prin intermediul unei măști faciale.

 Dobutamină: 5 mcg/kg/min, prin perfuzie intravenoasă.
 Noradrenalină: 0,05 mcg/kg/min, prin perfuzie intravenoasă.

Pacientul a fost intubat și ventilat mecanic.

Pacientul a fost transferat la un spital de cardiologie pentru continuarea tratamentului și

pentru a fi evaluat pentru intervenția chirurgicală de ocluzie a leziunii coronariene.

Recomandări pentru pacient

Pacientului i se recomandă următoarele:

 Urmarea tratamentului conform indicațiilor medicului.

 Evitarea activităților fizice solicitante.
 Controlul factorilor de risc pentru bolile cardiovasculare, cum ar fi hipertensiunea
arterială, diabetul și fumatul.

În cazul specific al pacientului din studiu, intervențiile necesare sunt următoarele:

 Continuarea tratamentului cu medicamente: pacientul trebuie să continue să ia

medicamentele pentru a crește tensiunea arterială și pentru a îmbunătăți funcția
cardiacă.
 Evitarea activităților fizice solicitante: pacientul trebuie să evite activitățile fizice
solicitante timp de câteva luni, după care poate începe să le reia treptat.
 Controlul factorilor de risc pentru bolile cardiovasculare: pacientul trebuie să
controleze factorii de risc pentru bolile cardiovasculare, cum ar fi hipertensiunea
arterială, diabetul și fumatul.
 Studiul de caz nr. 25 Pacientul A. 45 de ani, programist, a solicitat Serviciul-112, care a sosit în
timp de 10 minute. Pacientul prezintă plângerile: durere retrosternală cu iradiere în brațul stâng
ultimile 2 degete, de intesitate moderată, cu caracter de arsură, cu durată timp de 15 minute.
Apariția durerilor pacientul leagă cu suprasolicitarea psihoemoțională. Pacientul mai spune, că
lucrează foarte mult, se odihnește puțin, consumă cafea în cantități mari, consumă lichide
insuficient. Semnele obiective: Palid, speriat, transpirat, pulsul 95 b/min, TA 130/80 mm/Hg

Investigațiile

Pe baza simptomelor și semnelor clinice, cel mai probabil diagnostic este angină
pectorală. Angina pectorală este o afecțiune medicală care apare atunci când inima nu
primește suficient sânge oxigenat.

Pentru confirmarea diagnosticului de angină pectorală, sunt necesare următoarele

investigații:

 Electrocardiograma (ECG): poate evidenția modificări specifice care indică o

angină pectorală.
 Teste de laborator: pot fi utilizate pentru a exclude alte afecțiuni medicale care ar
putea fi cauza durerii toracice.

Stările de urgență

Angina pectorală nu este, de obicei, o urgență medicală. Cu toate acestea, în unele

cazuri, angina pectorală poate fi un semn al unui infarct miocardic acut.

Intervențiile
Intervențiile medicale necesare în cazul anginei pectorale sunt următoarele:

 Oxigenoterapie: pentru a îmbunătăți oxigenarea sângelui.

 Nitroglicerina: un medicament care dilată arterele coronare și îmbunătățește
fluxul sanguin către inimă.

Scopul intervențiilor

Scopul intervențiilor medicale este de a ameliora durerea și de a preveni complicațiile,

cum ar fi infarctul miocardic acut.

Investigații suplimentare

În cazul în care pacientul prezintă simptome de urgență, cum ar fi pierderea conștienței

sau tulburări de ritm cardiac, pot fi necesare investigații suplimentare, cum ar fi:

 Teste de laborator: pentru a evalua funcția cardiacă și pentru a exclude alte

afecțiuni medicale care ar putea fi cauza durerii toracice.
 Electrocardiograma (ECG): poate fi efectuată de mai multe ori pentru a
monitoriza modificările ECG.
 Teste de stres: pot fi utilizate pentru a provoca angina pectorală și pentru a
evalua răspunsul inimii.

Intervenții efectuate la AMU

În cazul pacientului din studiu, au fost efectuate următoarele investigații:

 Electrocardiograma (ECG): a evidențiat modificări specifice care indică o angină

pectorală.
 Teste de laborator: au fost normale.

Pacientului i s-au administrat următoarele intervenții:

 Oxigenoterapie: prin intermediul unei măști faciale.

 Nitroglicerina: 0,4 mg sub limbă.

Pacientul a fost monitorizat în mod regulat până când durerea a dispărut.

Pacientul a fost trimis la spital pentru continuarea investigațiilor și a tratamentului.

Recomandări pentru pacient

Pacientului i se recomandă următoarele:

 Să reducă stresul.
  Să facă exerciții fizice în mod regulat.
 Să renunțe la fumat.
 Să controleze factorii de risc pentru bolile cardiovasculare, cum ar fi
hipertensiunea arterială, diabetul și colesterolul ridicat.

În cazul specific al pacientului din studiu, intervențiile necesare sunt următoarele:

 Continuarea tratamentului cu medicamente: pacientul trebuie să continue să ia

medicamente pentru a reduce riscul de infarct miocardic acut.
 Reducerea stresului: pacientul trebuie să găsească modalități de a reduce
stresul în viața sa.
 Făcerea de exerciții fizice în mod regulat: pacientul trebuie să facă exerciții fizice
în mod regulat, dar trebuie să înceapă treptat și să consulte un medic înainte de
a începe un program de exerciții fizice.
 Renunță la fumat: pacientul trebuie să renunțe la fumat, deoarece fumatul crește
riscul de boli cardiovasculare.
 Controlul factorilor de risc pentru bolile cardiovasculare: pacientul trebuie să
controleze factorii de risc pentru bolile cardiovasculare, cum ar fi hipertensiunea
arterială, diabetul și colesterolul ridicat.