OSUL MAXILAR

Os pereche cu 4 apofize (palatină, piramidală, montantă și alveolară) și

2 feţe:

a) Faţa internă – prezintă la unirea ¾ superioare cu ¼ inferioară,

apofiza palatină.

Apofiza palatină
Formează cea mai mare parte a planșeului nazal și a plafonului bucal
Formă patrulateră, cu 2 feţe și 4 margini
Faţa superioară – netedă, formează planșeul nazal
Faţa inferioară – rugoasă, formează împreună cu apofiza de partea
opusă, ¾ anterioare ale palatului dur
Marginea externă a apofizei palatine – se unește cu corpul maxilarului
Marginea internă a apofizei palatine:
• se articulează cu cea opusă și formează sutura palatină medie
• anterior, prezintă o semispină, care împreună cu cea de partea
pusă formează spina nazală anterioară
• posterior de spină, există un semișanţ, care împreună cu cel de
partea opusă formează canalul incisiv (canalul palatin anterior) prin
care trec ramul anterior al a. sfeno-palatine și n. sfeno-palatin
intern al lui HIRSCHFIELD
• posterior de canalul incisiv, există uneori un șanţ fin – sutura
incisivă
• din articularea celor 2 margini interne – creasta nazală situată pe
faţa superioară a planșeului nazal, pe linia mediană.
Marginea posterioară a apofizei palatine – se articulează cu lama
orizontală a palatinului
Marginea anterioară a apofizei palatine – concavă în sus și înăuntru, ia
parte la delimitarea orificiului anterior al foselor nazale
 Palatul dur.

1. procesul palatin al maxilarului

2. os incisiv
3. fosa incisivă
4. sutura interincisivă
6. procesul alveolar al maxilarului
7. torusul palatin
8. sutura palatină mediană
9. procesul piramidal al palatinului
10. cârligul pterigoidian
11. creasta palatină
12. spina nazală posterioară
13. sutura palatină transversă
14. găurile palatine mici
16. gaura palatină mare
17. șanţ palatin
18. lama orizontală a palatinului
- Porţiunea din faţa internă a maxilarului situată deasupra apofizei
palatine, face parte din fosele nazale. Această porţiune prezintă un orificiu
mare – orificiul sinusului maxilar. Acest orificiu este micșorat foarte mult
de:
• osul lacrimal – înainte
• lama verticală a palatinului – înapoi
• masele laterale ale etmoidului – superior
• cornetul nazal inferior – în jos
- Înapoia sinusului maxilar – o suprafaţă rugoasă (se articulează cu lama
verticală a palatinului) străbătută de un șanţ oblic în jos și înainte,
transformat de lama verticală a palatinului în canalul palatin posterior prin
care trec a. palatină descendentă și n. palatin anterior.
Înaintea orificiului sinusului maxilar – un șanţ oblic în jos și înapoi care
delimitează cu osul lacrimal canalul lacrimo-nazal cu deschidere în meatul
inferior nazal.
De pe apofiza montantă a maxilarului, pleacă 2 creste antero-posterioare,
paralele între ele (una superioară situată la nivelul planșeului orbitar –
creasta etmoidală și alta inferioară – creasta conchală). Între cele 2 creste,
se dilimitează o porţiune patrulateră – atrium, care face parte din meatul
b) Faţa externă a maxilarului superior:
Prezintă anterior foseta mirtiformă sau incisivă – m. mirtiform
Posterior de foseta mirtiformă – bosa canină dată de rădăcina
caninului superior.
În spatele bosei canine – fosa canină
Îndărătul fosei canine – apofiză triunghiulară – apofiza piramidală a
maxilarului (apofiza zigomatică)
Apofiza piramidală prezintă:
O bază – intern
Un vârf – se articulează cu malarul
O faţă superioară (orbitară) – participă la formarea planșeului orbitar.
Prezintă un șanţ antero-posterior – șanţul suborbitar (n. maxilar și a.
suborbitară) care se deschide la nivelul găurii suborbitare
O faţă anterioară – prezintă gaura suborbitară prin care trece pachetul
vasculo-nervos suborbitar
O faţă posterioară ușor convexă – face parte din fosa zigomatică
O margine inferioară – descendentă către primul molar
O margine posterioară – corespunde aripii mari a sfenoidului de care
este separată prin fisura orbitară inferioară
O margine anterioară – constituie partea infero-internă a rebordului
orbitar
Marginile maxilarului sunt 4:
1. M. anterioară: reprezentată de jos în sus de:
Marginea anterioară a apofizei palatine cu spina nazală anterioară și
articulaţia intermaxilară
În mijloc – incizura nazală
Superior – marginea anterioară a apofizei montante a maxilarului
2. M. posterioară – tuberozitatea maxilară:
Superior constituie peretele posterior al fosei pterigo-maxilare
Inferior se articulează cu osul palatin. Aici – un șanţ cu șanţul similar
de pe palatin – canalul palatin posterior (a. paltină descendentă și n.
palatin anterior)
3. M. superioară se articulează dinainte îndărăt cu: osul lacrimal,
etmoid, apofiza orbitară a palatinului
4. M. inferioară (apofiza alveolară) – arcuată, concavă posterior și
prezintă alveole
Apofiza montantă
Are direcţie în sus și îndărăt
Mai largă inferior și mai îngustă superior
Prezintă:
- O bază – face corp comun cu osul
- Un vârf – se articulează cu frontalul
- O faţă externă care prezintă creasta lacrimală anterioară.
- O faţă internă – face parte din peretele extern al foselor nazale
- O margine anterioară – se articulează cu oasele proprii ale nasului
- O margine posterioară – se articulează cu osul lacrimal
 MANDIBULA
Os impar, simetric, median
Este format dintr-un corp orizontal, curb, concav posterior și 2 ramuri
verticale largi care se desprind din partea posterioară a corpului.
Corpul mandibulei – formă de potcoavă cu deschiderea posterior cu 2
feţe și 2 margini
a) Faţa anterioară
Prezintă pe linia mediană o creastă – simfiza mentonieră care se termină
în jos pe vârful unei formaţiuni triunghiulare – protuberanţa mentonieră
Jumătatea superioară prezintă bosele incisivilor centrali, laterali și ale
caninilor
De la linia mediană pleacă o linie oblică în sus și în afară – linia oblică
externă care se termină pe marginea anterioară a ramurii montante a
mandibulei. Pe linie se inseră pătratul mandibulei, triunghiularul buzelor și
pielosul gâtului.
Deasupra liniei, se găsește gaura mentonieră deschisă înăuntru și
îndărăt prin care iese din mandibulă pachetul vasculo-nervos mentonier
Partea alveolară a acestei regiuni prezintă bose pentru premolari și molari
b) Faţa posterioară:
Prezintă aproape de linia mediană și de marginea inferioară o spină –
spina mentalis, care este formată din 4 tuberculi mici – tuberculii
genieni.
De la tuberculii genieni, iau naștere 2 linii oblice – liniile milo-hioidiene
cu traseu în sus și îndărăt până la ramura montantă a mandibulei.
Sub linia milohioidiană – șanţul milo-hioidian prin care trece pachetul
vasculo-nervos milo-hioidian
Linia milo-hioidiană împarte faţa posterioară într-o porţiune
superioară concavă anterior – foseta sublinguală (stă glanda
sublinguală) și o porţiune inferioară ocupată de foseta submandibulară
(stă glanda submaxilară)
c) Marginea superioară – prezintă alveole pentru rădăcinile dinţilor
d) Marginea inferioară – este netedă.
Prezintă pe linia mediană – foseta digastrică pe care se inseră burta
anterioară a digastricului
La limita corpului cu ramura mandibulei – un șanţ prin care trece a.
facială.
2. Ramurile mandibulei – patrulatere, alungite de sus în jos, cu 2 feţe și
4 margini.
a) Faţa laterală – ocupată de amprenta maseterină – inserţia masete-
rului.
b) Faţa mediană – prezintă în partea mijlocie – orificiul de intrare în
canalul mandibular – orificiul superior al canalului dentar prin care
pătrunde în mandibulă pachetul vasculo-nervos alveolar inferior.
Canalul mandibular se îndreaptă în jos și înainte prin profunzimea
mandibulei, descriind o curbă concavă înainte și în sus.
Orificiul este limitat înainte și înăuntru de o proeminenţă triunghiulară
– spina lui Spix pe care se inseră ligamentul sfeno-mandibular al
articulaţiei temporo-mandibulare.
Uneori, în spatele orificiului – o proeminenţă mai mică decât spina lui
Spix – antilingula. Între cele două proeminenţe începe șanţul milo-
hioidian.
c) Marginea inferioară – se continuă anterior cu marginea inferioară a
corpului
d) Marginea posterioară – formă de S italic, vine în raport cu parotida.
Împreună cu marginea inferioară – un unghi de 120° deschis în afară –
unghiul mandibulei în vârful căruia găsim punctul craniometric gonion.
e) Marginea anterioară – se bifurcă inferior în 2 creste (una medială, alta
laterală) care continuă cu liniile oblice internă și externă de pe corpul
mandibulei.
f) Marginea superioară – prezintă 2 proeminenţe: una anterioară
triunghiulară – apofiza coronară și alta posterioară – condilul mandibulei.
Cele 2 proeminenţe sunt separate printr-o depresiune – incizura
mandibulară (sigmoidă) prin care trece pachetul vasculo-nervos maseterin.
Apofiza coronară este triunghiulară și ascuţită cu o direcţie în sus și
înainte. Baza ei face corp comun cu osul. Pe faţa laterală se inseră
maseterul
Condilul – se articulează cu cavitatea glenoidă a temporalului. Este unit de
restul osului printr-o porţiune mai îngustă – colul condilului care este
săpat în partea internă și anterioară de o fosetă – foseta pterigoidiană (se
inseră pterigoidianul extern).
1. capul mandibulei
2. procesul coronoid
3. ramul mandibulei
4. tuberozitatea maseterină
5. linia oblică
6. gaura mandibulei
7. tuberculul mental
8. foseta mentală
9. simfiza mentală
10. protuberanţa mentală
11. incizura mandibulei
12. corpul mandibulei
1. capul mandibulei 5. foseta pterigoidă
2. incizura mandibulei 6. trigonul infraincizural Berg
3. procesul coronoid 7. creasta colului
4. colul mandibulei 8. torusul Weisbren
9. creasta temporală
10. fosa retromolară
11. gaura mandibulei
23. spinele mentale superioare
21. fosa submandibulară 24. spinele mentale inferioare
22. fosa sublinguală 25. foseta digastrică
12. lingula
13. antilingula
14. tuberozitatea pterigoidă
15. unghiul mandibulei
16. șanţul milohioidian
17. linia milohioidiană
18. trigonul retromolar
19. creasta buccinatorie
20. torusul mandibulei