OSUL OCCIPITAL

•Prezintă în apropiere de partea anterioară un orificiu mare numit

foramen magnum sau gaura occipitală. Pe aici trec bulbul rahidian
împreună cu învelişurile lui, arterele vertebrale şi rădăcinile spinale ale
nervilor spinali (perecheea de nervi XI cranieni).
•Acest orificiu împarte osul în porţiunea anterioară – bazilară – şi
porţiunea posterioară – solz.
•Occipitalul prezintă 2 feţe, 4 margini şi 4 unghiuri.
a) Faţa exocraniană

• Prezintă la nivelul porţiunii bazilare, la unirea 2/3 anterioare şi 1/3

posterioare, o proeminenţă – tuberculul faringian (pe el se inseră
aponevroza faringiană).
• De o parte şi alta a tuberculului faringian, există 2 suprafeţe rugoase
pentru inserţia muşchiului mare şi mic drept anterior ai capului.
• În faţa tuberculului faringian avem foseta naviculară (scafoidă), în
fundul căreia este foseta faringiană.
• De o parte şi alta a găurii occipitale, avem 2 suprafeţe occipitale –
condilii occipitali care se articulează cu prima vertebră cervicală.
• Anterior de condili avem gaura condiliană anterioară (canalul
hipoglos). Posterior, este gaura condiliară posterioară prin care trec
o venă şi o arteră, ram din meningeea posterioară.
•Faţa exocraniană a solzului, prezintă protuberanţa occipitală externă.
De aici pleacă o creastă occipitală externă. Lateral, pleacă 2 linii curbe
concave în jos – liniile nucale superioare pe care se inseră 4 muşchi
(TOSS – trapez, occipital, splenius şi sternocleidomastoidian).
•De la 1/2 pleacă lateral liniile nucale inferioare pe care se inseră marele
şi micul drept posterior ai capului.
•Pe suprafaţa dintre cele 2 linii nucale, se inseră muşchiul oblic superior
şi mare complex.
Osul occipital-vedere exocraniană
1. Linia nucală supremă;
2. Scuama occipitalului;
3. Protuberanţa occipitală externă;
4. Linia nucală superioară;
5. Linia nucală inferioară;
6. Procesul jugular,
7. Condilul occipital;
8. Partea bazilară a occipitalului;
9. Tuberculul faringian;
10. Gaura occipitală mare;
11. Creasta occipitală externă
Osul occipital-vedere exocraniană
1. Linia nucală supremă;
2. Scuama occipitalului;
3. Protuberanţa occipitală externă;
4. Linia nucală superioară;
5. Linia nucală inferioară;
6. Procesul jugular,
7. Condilul occipital;
8. Partea bazilară a occipitalului;
9. Tuberculul faringian;
10. Gaura occipitală mare;
11. Creasta occipitală externă
Partea posterioară a exobazei.
31. Fosa condiliană posterioară;
32. Linia nucală superioară;
33. Protuberanţa occipitală externă;
34. Linia nucală inferioară;
35. Scuama occipitalului;
37. Creasta occipitală externă;
38. Condilul occipital;
43. Partea bazilară a occipitalului;
56. Gaura occipitală mare;
b) Faţa endocraniană a porţiunii bazilare
•Vine în raport cu faţa anterioară a bulbului şi a punţii.
•Prezintă pe linia mediană un şanţ care corespunde trunchiului cerebral.

c) Faţa endocraniană a solzului

•Prezintă central o depresiune numită protuberanţa occipitală internă în
care avem un confluent venos – „teascul venos al lui Herophile”.
•De la protuberanţa occipitală internă, pleacă în sus un şanţ unde stă
sinusul venos longitudinal superior. Tot de aici, pleacă lateral 2 şanţuri
laterale unde stă porţiunea orizontală a sinusurilor venoase laterale. În
jos pleacă creasta occipitală internă care, în partea inferioară se bifurcă
şi cuprinde între liniile de bifurcare o fosetă – foseta vorniană.
•Aceste şanţuri, împreună cu creasta, delimitează 4 depresiuni:
2 superioare – fose cerebrale care vin în raport cu lobii occipitali ai
emisferelor cerebrale.
2 inferioare – fose cerebeloase – raport cu cerebelul.
Osul occipital-vedere endocraniană
1. marginea lambdoidă;
2. Şanţul sinusului pietros superior;
3. Fosa cerebrală;
4. Şanţul sinusului transvers;
5. Protuberanţa occipitală internă;
6. Creasta occipitală internă;
7. Foseta vermiană;

8. Procesul jugular;
9. Tuberculul jugular;
10. Faţa superioară a părţii bazilare;
11. Faţa anterioară a părţii bazilare;
12. Canalul hipoglosului;
13. Fosa cerebeloasă.
Osul occipital-vedere endocraniană
1. Marginea lambdoidă;
2. Şanţul sinusului pietros superior;
3. Fosa cerebrală;
4. Şanţul sinusului transvers;
5. Protuberanţa occipitală internă;
6. Creasta occipitală internă;
7. Foseta vermiană;
8. Procesul jugular;
9. Tuberculul jugular;
10. Faţa superioară a părţii bazilare;
11. Faţa anterioară a părţii bazilare;
12. Canalul hipoglosului;
13. Fosa cerebeloasă.
 Protuberanţa internă Herophile

G.O.
d) Marginile superioare – în număr de 2 – se articulează cu parietalele –
sutura lambdoidă.
e) Marginile inferioare – în număr de 2 – se articuelază cu marginea
posterioară a stâncii temporalului.
•Între marginea posterioară şi creasta stâncii, se delimitează un orificiu
– gaura ruptă posterioară (gaura jugulară).
•Fiecare din cele 2 margini prezintă câte o proeminenţă – apofiza
jugulară a occipitalului, respectiv a temporalului. Pe aceste 2
proeminenţe se prinde un ligament în formă de „V” cu deschiderea
posterior – ligamentul jugular. El împarte gaura ruptă posterior în 3
compartimente:
-Antero-intern – trece sinusul venos pietros inferior şi nervul IX.
-Mijlociu – (între cele 2 braţe ale „V”- ului) pe unde trec nervul X, XI
şi artera meningee posterioară.
-Postero-extern pe unde trece vena jugulară internă.
f) Unghiul superior – pătrunde între cele 2 oase parietale în dreptul
punctului lambda.
g) 2 unghiuri laterale – pătrund între parietal şi solzul temporalului la
nivelul punctului asterion.
h) Unghiul inferior – se articulează cu sfenoidul.