Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PREVENTIVE, INTERCEPTIVE ŞI
CURATIVE ÎN EDENTAŢIA SECUNDARĂ
PIERDERII PREMATURE A DINŢILOR
TEMPORARI ŞI PERMANENŢI TINERI
Planul expunerii:
EDENTAŢIE
TRATAMENT PROTETIC
TRATAMENTUL PROTETIC LA COPII ŞI ADOLESCENŢI
Indicaţii:
❖ pierderi premature dentare multiple pe arcada superioară sau
inferioară.
Alcătuire:
❖ placa palatină sau linguală;
❖ elemente de ancoraj – croşete simple deschise spaţiului
edentat;
❖ val de acrilat în spaţiul edentat cu/fără dinţi acrilici.
Descriere:
Indicaţii:
❖ orice anomalie dento-maxilară care prezintă pierderi dentare pe
arcada superioară sau inferioară.
Alcătuire:
❖ placa palatină sau linguală;
❖ elemente de ancoraj;
❖ elemente active;
❖ elemente funcţionale;
❖ val de acrilat în spaţiul edentat cu/fără dinţi acrilici.
Avantaje:
❖ rezolvă simultan două situaţii clinice: păstrează spaţiul pe
arcade, necesar erupţiei dinţilor permanenţi şi corectează
anomalia dento-maxilară;
❖ permite utilizarea presiunilor elective în anumite puncte ale
coroanelor dentare în erupţie, cu scopul de a restabili axele
dentare.
Dezavantaje:
❖ în timpul meselor, aparatul este scos din cavitatea orală,
datorită volumului mare şi a mobilităţii lui.
V.2. Punţi adezive
(pe dinţi permanenţi tineri, în regiunea anterioară sau laterală)
Indicaţii:
dinţi permanenţi tineri, absenţi congenital (IL/Pm)
dinţi pierduţi traumatic (avulsie)
dinţi absenţi asociat unor defecte congenitale (ex. despicături
labio-maxilo-palatine)
dinţi pierduţi prin procese carioase, atunci când dinţii vecini nu prezintă
leziuni carioase extinse, iar stratul de smalţ este optim d.p.d.v. calitativ şi
cantitativ
Contraindicaţii:
igiena orală deficitară
leziuni carioase extinse, ale dinţilor stâlpi
dinţi stâlpi în opoziţie
mobilitate uşoară a dinţilor stâlpi
breşe extinse
Avantaje:
S.G., M, 14 ani, edentaţie frontală redusă prin avulsie traumatică rezolvată prin restaurare
adezivă
a, b – aspect clinic la prezentare ( la 2 luni de la accident)
c – model de lucru cu evidenţierea preparaţiilor peliculare
d – scheletul metalic după dezambalare
e – pregătirea scheletului în vederea gravării electrochimice
f – aspectul suprafeţelor gravate
g – fixarea restaurărilor adezive cu ajutorul dispozitivului Timcol I
h – aspectul clinic după cimentarea unei coroane ceramice la nivelul bontului metalic al
restaurării adezive
V.3. Punţile dentare tradiţionale (protezare conjunctă)
sunt foarte rar utilizate în dentaţia temporară, mixtă şi permanentă (în situaţii deosebite)
inconveniente:
▪ reprezintă - o metodă invazivă pentru dinţii adiacenţi breşei edentate; aceştia fiind:
- d.t. cu gabarit mic şi cantităţi mici de smalţ şi dentină
- D.P.T. cu pulpă voluminoasă şi apex needificat
- o metodă mai puţin invazivă doar la adolescenţi
▪ d.t. sunt mici şi nu conferă suficientă retenţie elementelor de agregare
▪ D.P.T. sunt adesea în erupţie şi conturul gingival marginal nu este încă
edificat
▪ igienizarea este dificilă
▪ interferă cu creşterea şi dezvoltarea maxilarelor
▪ nu permit adaptări în dentaţia mixtă aflată într-o permanentă modificare
La pacienţii tineri aflaţi în creştere, protezele fixe cu sprijin implantar sunt strict
contraindicate (până la vârsta de 16 ani) deoarece creşterea alveolară în zona
periimplantară este blocată.
Edentaţii frontale reduse la adolescenţi se pretează de multe ori la rezolvare
prin restaurări protetice pe implante.
Observaţii clinice
Avantaje:
▪ optimizează profilul facial
▪ facilitează igienizarea dinţilor adiacenţi
▪ preţul de cost este minim
Dezavantaje:
▪ tratamentul este dependent de cooperarea cu copilul şi părintele; dacă copilul nu
poartă proteza aceasta nu-şi va exercita nici una dintre funcţiile menţionate
▪ nerealizarea unei igienizări corespunzătoare duce la apariţia gingivitelor sau a
unor mucozite şi predispune la apariţia leziunilor carioase
1.Proteze parţiale mobilizabile tradiţionale (la maxilar sau mandibulă) ancorate cu croşete de sârmă
2. proteze parţiale mobilizabile (maxilare sau mandibulare) neancorate cu croşete;
✔ utilizate frecvent deoarece permit creşterea transversală a maxilarelor copilului faţă de
cele ancorate cu croşete;
✔ nu sunt confortabile fiind menţinute mai ales cu limba şi obrajii;
✔ îşi exercită influenţa asupra dinamicii linguale şi asupra dezvoltării dento-faciale în
general.
3. Aparate ortodontice mobilizabile ce poartă dinţi de înlocuire
4. Proteze parţiale mobilizabile secţionate pe linia mediană şi prevăzute cu şurub, pentru a se
adapta maxilarelor în creştere.
5. Proteze scheletate se recomandă în dentaţia permanentă, mai ales în cazul anodonţiilor multiple
✔ se pot realiza destul de rapid şi sunt restaurări de durată
✔ prepararea dinţilor trebuie să fie cât mai redusă
✔ se folosesc croşete turnate în laborator odată cu scheletul metalic
VI. CONCLUZII
1. Dezvoltarea şi funcţionarea normală a aparatului dento-maxilar, stabilirea şi
menţinerea ocluziei dentare corecte în dentiţia permanentă, sunt influenţate
de dentiţia temporară dar şi de evoluţia elementelor respective în perioada
dentiţiei mixte. Pierderea prematură a dinţilor temporari poate fi cauza unui
tipar de anomalii ce interesează în egală măsură ocluzia temporară, mixtă şi
permanentă.
2. Pierderea prematură a dinţilor temporari din zona de sprijin sau zona frontală,
poate avea urmări nefavorabile asupra dezvoltării dentiţiei permanente, zona
de sprijin având rolul de a menţine spaţiul necesar erupţiei dinţilor
permanenţi.
3. Este imperios necesar să se evite instalarea consecinţelor pe care le
determină pierderea prematură a dinţilor temporari, atunci când acest lucru
s-a produs, prin apelarea la metodele ortodontice interceptive, cu aplicarea
menţinătoarelor de spaţiu, fixe sau mobilizabile.
4. Indicaţia privind tipul de menţinător de spaţiu ce trebuie aplicat variază
individualizat, în funcţie de tiparul dentar temporar afectat, de momentul
pierderii dinţilor temporari, de sectorul de arcadă respectiv, precum şi de
intervalul de timp până la momentul aplicării menţinătorului de spaţiu.
5. Alegerea tipului de menţinător de spaţiu, fix sau mobilizabil, este o problemă
esenţială datorită avantajelor şi dezavantajelor pe care le prezintă fiecare
dintre aceste dispozitive, opţiunea pentru un tip sau altul fiind juducios
motivată.
6. Protezarea de durată a breşelor edentate este indicată abia atunci când:
✔ procesele de creştere facială sunt încheiate
✔volumul camerei pulpare a dinţilor permanenţi, vecini breşei edentate
permite prepararea lor fără riscul de deschidere a camerei pulpare
✔ dinţii permanenţi sunt complet erupţi
7. Până la realizarea acestor deziderate este indicată o rezolvare tranzitorie
✔ menită să satisfacă necesităţile estetice, masticatorii şi fonetice
ale pacientului
✔ să fie cât mai conservativă şi adaptată cerinţelor tratamentului de
✔ durată ce va urma
8. Înaintea oricărui tratament tranzitoriu trebuie stabilit şi tratamentul de
durată
9. Posibilitatea unui tratament ortodontic ca singură metodă de
tratament/asociat protezării provizorii şi definitive, trebuie evaluată cu mare
atenţie înaintea începerii oricărui tratament protetic.
10. Punţile adezive au revoluţionat tratamentul protetic la tineri, fiind utilizate
pe dinţi permanenţi tineri în zona anterioară, sau în zona laterală unde
funcţionează şi ca menţinătoare de spaţiu.
11. Punţile dentare tradiţionale (protezarea conjunctă) sunt foarte rar utilizate
în dentaţia temporară, mixtă şi permanentă deoarece ele interferă cu creşterea
şi dezvoltarea maxilarelor.
12. Tratamentul edentaţiilor prin restaurări protetice cu sprijin implantar se
poate realiza doar după vârsta de 16 ani (când vorbim deja despre dinţi
permanenţi maturi).
13. Tratamentul edentaţiilor prin proteze mobilizabile este cel mai frecvent
utilizat în protezarea edentaţiilor din dentaţia temporară, mixtă sau
permanentă.