„Toate încurcăturile şi dilemele vieţii vor fi clarificate în ceea ce părea numai confuzie

şi dezamăgire, scopuri zădărnicite şi planuri distruse, se va vedea un plan mare

dominant şi plin de biruinţă, o armonie divină. — Education, 305. {Cr 214.3}

În zilele noastre, ca şi pe vremea Domnului, starea societăţii este cu totul departe

de idealul dorit de cer, în ce priveşte această sacră legătură. Totuşi, chiar acelora
care au găsit amărăciune şi dezamăgire acolo unde nădăjduiau să afle tovărăşie şi
bucurie, Evanghelia Domnului Hristos le oferă o mângâiere. Răbdarea şi nobleţea pe
care Spiritul Său le poate da vor îndulci inima îndurerată. Inima în care locuieşte
Hristos va fi aşa de plină, de mulţumită, cu iubirea Sa, încât nu se va mistui de dor
după simpatie şi atenţie. Şi când sufletul Îi este predat lui Dumnezeu, înţelepciunea
Sa poate să săvârşească ceea ce înţelepciunea omenească nu este în stare. Prin
descoperirea harului Său, inimi care odinioară erau nepăsătoare, sau înstrăinate, pot
fi unite prin legături care sunt mai tari şi mai durabile decât cele pământeşti —
legăturile de aur ale iubirii, care vor suporta proba încercării. {CMF 65.2}

Chiar şi răul se întoarce la cel ce l-a săvârşit. Oricine a fost gata să condamne sau
să descurajeze va ajunge să treacă în viaţă prin aceleaşi împrejurări prin care i-a
făcut pe alţii să treacă; el va simţi ce au suferit ei din cauza lipsei sale de simpatie şi
de amabilitate. {CMF 136.2}
Iubirea lui Dumnezeu faţă de noi a hotărât astfel: El vrea să ne aducă în situaţia
de a ne fi silă de asprimea propriilor noastre inimi şi de a le deschide pentru a-L lăsa
pe Isus să locuiască în ele. Astfel, dintr-un rău iese binele şi ceea ce părea
blestem ajunge binecuvântare. {CMF 136.3}
Măsura regulii de aur este adevărata măsură a creştinismului. Tot ce este mai
puţin înseamnă dezamăgire. O religie care îi face pe oameni să pună un preţ mai
mic pe fiinţele omeneşti pe care Hristos le-a preţuit atât de mult, încât şi-a dat viaţa
pentru ele, o religie care ne face să fim nepăsători faţă de nevoile, suferinţele sau
drepturile omului este o religie greşită, falsă. Dispreţuind cerinţele celui sărman,
suferind şi plin de păcate, ne dovedim trădători faţă de Hristos. Creştinismul are o
putere atât de mică în lume pentru că oamenii se fălesc cu numele lui Hristos, dar
viaţa lor Îi tăgăduieşte caracterul. Numele Domnului este dezonorat din această
cauză. {CMF 136.4}

Toate lucrurile neclare ale experienţei vieţii vor fi atunci clarificate. Acolo unde pentru
noi nu exista decât încurcătură şi dezamăgire, ţeluri spulberate şi planuri zădărnicite
se va vedea un scop grandios, de neoprit, victorios, o armonie divină. {Ed 305.3}