Sunteți pe pagina 1din 5

Frunza este un organ vegetativ monosimetric, cu structura dorsiventrala, cu o crestere rapida si limitata, cu durata de viata scurta, care indeplineste

functia principala de fotosinteza alaturi de transpiratie si respiratie. Frunza mai poate indeplini si alte functii, cum ar fi: de protectie, de absorbtie, inmagazinare de substante organice de rezerva, de nutritie carnivora, inmultire vegetativa etc. Forma plat a acestui organ vegetativ este o caracteristic a spermatofitelor i reprezint o adaptare i o perfecionare pentru ca esutul asimilator propriu-zis s se organizeze pe o suprafa ct mai mare. Frunza se deosebete net de celelalte dou organe vegetative normale (rdcina i tulpina) nu numai prin form, ci i prin simetria bilateral, cretere definit (limitat), durat scurt de via, structur dorsiventral. Frunzele au dimensiuni mult mai reduse dect celelalte dou organe vegetative ale majoritii plantelor, dar, prin numrul lor foarte mare, nsumeaz o suprafa uria, pentru a-i putea ndeplini rolurile principale. O frunza complet este formata din trei pari: - limb; - petiol; - teaca. Limbul Este partea cea mai important a frunzei, partea lit a frunzei care are culoarea verde, deoarece celulele sale conin foarte multe cloroplaste si poate fi simplu sau compusa. Limbul este strbtut de nite vinioare numite nervuri. Acestea sunt fascicule libero lemnoase care continu din tulpin i se ramific n frunz. Frunzele simple sunt caracteristice monocotiledonatelor si multor dicotiledonate, adica frunza are un singur limb ; iar cele compuse sunt frecvente la unele dicotiledonate, adica frunza are pe unul si acelasi petiol se afla doi, trei sau mai multi limbi foliari.

n depentena de asezarea foliolilor pe rahis deosebim frunze: Frunzele penat compuse pot fi imparipenat compuse, cand se termina cu o foliola, ca la trandafiri, frasin si paripenate cand se termina cu o pereche de foliole, ca la Cedrela sinensis. Adica foliolele sint dispuse de-o parte si de alta a rahisului(axul comun al frunzelor compuse) principal al frunzei. Frunzele palmat- compuse pot avea trei foliole, ca la trifoi, salcamul galben sau mai multe foliole sesile, ca la castan. Adica foliolele sint dispuse simetric in jurul unui centru. Gradul de incizie a frunzei Inciziunile pot fi la adincimi diferite in limbul frunzei, de la o treime a jum. Limbului pina la nervura principala n dependenta de incizii deosebim urmatoarele categorii de baza : sinuate-- incizia atinge o treime din jum. limbului fidat -- incizia atinge o doime din jum. limbului partit -- incizia depaseste mijlocul jum. limbului sectat -- incizia atinge nervura principala Cunoasterea morfologica a frunzelor are importanta deosebita pentru identificarea clasificarea plantelor. si

Totalitatea fasciculelor conductoare care strabat limbul si modul in care acestea se dispun formeaza nervatiunea limbului. La diferite categorii de plante deosebim frunze cu o singura nervura si frunze cu mai multe nervuri principale. La frunzele cu o singura nervura principala cunoscuta sub numele de uninerva, aceasta poate fi neramificata (molid) sau se poate ramifica astfel ca de nervura principala se desprind nervuri laterale mai subtiri, rezultand nervatiunea penata. Frunzele cu mai multe nervuri au nervatiunea palmat, nervurile se ramific la varful peiolului si patrund in limb sub diferite unghiuri.

- Forma limbului Forma limbului deriva din trei forme; eliptica, ovala, circulara. Forma eliptica se intalneste la fag, cu diametrul transversal mai scurt decat cel longitudinal. Forma ovala intalnita la cires reprezinta diametre inegale, dar intretaierea lor se face in treimea inferioara a limbului. Forma circulara, intalnita la plopul tremurator, are diametre egale si intretaierea lor se face la mijlocul limbului. Dintre celelalte forme derivate pot fi mentionate: cordiforma, reniforma, lanceolata, triunghiulara, sagitata, deltoida, aciculara, filiforma, fistuloasa. - Baza limbului Poate fi rotunda la par, cordata la liliac, sagitata sageata apei, asimetric la ulm, dilatata la susai, auriculata la tutun. - Varful limbului Poate fi acut, respectiv lent ascutit - ca la salcie; acuminat, adica brusc ascutit - ca la lalea, rotund - la vasc; emarginat, cu un sinus apical - la brad; obcordat, asemanator cu o inima avand baza in sus ca la macrisul iepurelui. - Marginea limbului Poate fi intrega la liliac, cu incizii mici; dintata, respectiv cu dintii indreptati spre varful limbului ca la tei, ulm sau crenata, adica cu dintii rotunjiti si perpendiculari pe marginea limbului - ca la plopul tremurator; cu incizii mari, lobata, adica inciziile nu ating din jumatatea limbului, bilobata, ca la Ginkgo biloba, penat lobata ca la stejar, palmat lobata ca la artar, vita de vie, fidata din jumatatea limbului, palmat-fidata ca la ricin, partita depaseste din jumatatea limbului, penat-sectata ca la odolean, palmat-sectata ca la canep.

Peiolul

Este codia care susine limbul i-l ndeprteaz de tulpin, astfel frunzele pot s primeasc ct mai mult lumin. Serveste la circulatia sevei brute spre limb si a celei elaborate spre
3

tulpina. n majoritatea cazurilor se prinde de baza limbului. Frunzele la care limbul se prinde central prin partea dorsala de petiol se numesc peltate. Peiolul poate fi neramificat la frunzele simple i ramificat la frunzele compuse. Frunzele fr peiol se numesc frunze sesile.(grul, porumbul) Petiolul are si rol mecanic, de sustinere a limbului cand acesta este lovit de stropii de ploaie, de gheata sau cand este batut de vant.

Teaca

Reprezinta partea inferioar a peiolului care se lete i cu care frunza se prinde de tulpin. Teaca poate fi o simpl dilatare a prii inferioare a peiolului sau o formaiune care nconjoar parial tulpina la nivelul nodului de inserie. Ea poate fi despicat longitudinal (la graminee) sau ntreag (la ciperacee), iar la unele umbelifere are aspectul de butoi (la Angelica arhangelica). La gru i porumb, unde peiolul lipsete, teaca este foarte dezvoltat i nconjoar tulpina de la un nod pn aproape de nodul urmtor. Pe lng frunzele care au rol principal n prepararea hranei, exist frunze care au suferit modificri i ndeplinesc alte funcii. La dracil unele frunze s-au transformat n spini cu rol de aprare. La mazre, vrfurile frunzelor s-au transformat n crcei cu rol de fixare. La ceap, frunzele din bulb sunt organe de depozitare a unor substane de rezerv. La plantele numite carnivore, frunzele sunt adevrate capcane pentru prins insecte sau alte animale mici. Tipuri de frunze sub raportul ontogenetic si functional: cotiledoane primele Frunze; catafile frunze inferioare organe de aparare; nomofile frunze mijlocii complet formate au rol principal in procesele de fotosinteza, respiratie si transpiratie ; hipsofile frunze superioare organe de protectie. ncrengatura Pteridofite

La pteridofite frunzele au valoarea unui organ pentru care este utilizat termenul de frond (nume dat fiecarei frunzulite care compune frunza mare de feriga.). Din punct de vedere morfologic ferigile actuale posed dou tipuri de frunze: microfile i macrofile.

Microfile- sunt frunze mici, nedife-reniate n peiol i lamin. La majoritatea speciilor, micro-filele sunt dispuse spiralat, foarte apropiat, astfel nct nodurile nu se mai recunosc. Macrofile - sunt frunze de dimensiuni mari difereniate n peiol i lamin. Frunzele penate sunt alctuite din ramificaii foliate de ordinul I numite segmente primare (lobi, aripi, pinna), dispuse pe ambele laturi ale unei axe comune numit rahis.

ncrengatura Pinofite

La majoritatea pinofitelor frunzele sint mici, numeroase aciculare, sau ntregi, lipsite de petiol sau slab petiolate, fiind dispuse spiralat. Un reprezentant al pinofitelor este bradul, el are frunze aciculare, cu virful emarginat, cu baza latita disciforma. La caderea de pe ramur lasind o cicatrice rotunda plata. n general frunzele tuturor coniferelor avnd o structura xeromorfa (cuticula groasa si dezvoltata) ce le mareste rezistenta la uscaciune.

ncrengatura Magnoliofite

ncrengatura Magnolifite, este reprezentat de ctre plantele angiosperme (plante cu seminta acoperita). O frunza complet la angiosperme este alcatuita din: apex (segmental trasat prin centrul limbului) ; - baza frunzei ; - baza limbului ; - dinti foliari ; - incizii (zonele cu denivelari de pe marginea frunzei); - margine ; - petiol ; - sinus bazal (locul de unde se incepe a lai limbul) ; - stipele (zona de tranzitie dintre petiol si teaca).